1,339 matches
-
fiii lui Țadoc” conform normelor propuse în Ez 44,15; o tradiție atestată de 1Cr 6,34 ș.u. îl include pe Țadoc într-o genealogie care merge în trecut până la Aron, fratele lui Moise căruia i se atribuia fondarea preoției însăși. Documentul acesta are o autenticitate îndoielnică deoarece se poate observa că utilizează elemente împrumutate din genealogia lui Abiatar, un urmaș al preotului Eli (vezi 6.1.b), înlăturat de Solomon (1Reg 2,26 ș.u.). În orice caz, de la
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Religia lui Israel, ca de altfel toate religiile (É. Jacob), recunoaște în cult distincția fundamentală dintre sacru și profan, un dualism pe are Biblia ebraică nu-l rezolvă, iar Noul Testament încearcă cu greu să-l depășească, recurgând la concepte precum „preoție universală” (ce are ecou încă în confesiunile protestante), prezența divină în comunitate, în preoție și în sacramente (ca în bisericile „catolice”) și altele. Faptul că în unele biserici creștine dualismul nu este încă depășit confirmă aceste dificultăți. Prin aceasta, după cum
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
fundamentală dintre sacru și profan, un dualism pe are Biblia ebraică nu-l rezolvă, iar Noul Testament încearcă cu greu să-l depășească, recurgând la concepte precum „preoție universală” (ce are ecou încă în confesiunile protestante), prezența divină în comunitate, în preoție și în sacramente (ca în bisericile „catolice”) și altele. Faptul că în unele biserici creștine dualismul nu este încă depășit confirmă aceste dificultăți. Prin aceasta, după cum observa mai sus citatul W. Eichrodt la vremea sa, părere acceptată astăzi de majoritatea
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
multor grupuri sau partide pe care le vom examina pe scurt. a) Saduceii erau partidul care-i reprezenta pe preoții de la templul din Ierusalim (cf. 6.2.e) și clasele sociale care se identificau cu el, un partid aristocratic. Pentru că preoția era ereditară, existau familii sacerdotale; același lucru era valabil în cazul marelui preot, figură care începe să aibă un profil clar numai după exilul babilonian și căderea monarhiei. Nu e de mirare că se simțeau legați foarte strâns de tradiție
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
lor le datorăm transmiterea textului Bibliei ebraice, fixarea canonului, crearea normelor exegetice și etice, care ne permit actualizarea textului biblic, ținând cont și de interpretările ulterioare. Normele stabilite de farisei pot fi sintetizate într-un principiu fundamental: nu doar instituția preoției de la templu, ci tot poporul trebuia să fie „sfânt”, adică pus deoparte de Dumnezeu, conform cu îndemnul din Ex 19,6 ca poporul să fie „o împărăție de preoți, o națiune sfântă” sau după cum spune Talmudul (bBer 55a): „Când exista templul
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
preot Ioiada; pentru numele sunt asemănătoare cred că este vorba de același episod; Josephus menționează în Ant. XI,312 alte cazuri de căsătorii mixte). În fața protestelor influentului frate, Manase s-ar fi refugiat în Samaria, unde a apărut astfel o preoție saducee; în primă fază relațiile cu Ierusalimul ar fi fost normale, pentru ca apoi să se deterioreze până la ruptură. Această teză nu este chiar absurdă și nu putem exclude posibilitatea că diferite persoane care nu doreau să pună în practică rigorismul
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
primele veacuri ale creștinismului, exprimând convingerea că penitentul, păcătuind împotriva lui Cristos, păcătuiește și împotriva Trupului Mistic al acestuia, care este Biserica. De la început, Biserica și-a înțeles rolul său, pentru că, prin toți membrii ei, ea trăiește și manifestă o preoție comună, chiar în cadrul acestui sacrament, luând parte la convertirea și la împăcarea penitentului cu Dumnezeu, prin caritate, prin exemplu și prin rugăciune. Există opinii care afirmă că azi, „dintre toate riturile sacramentale, cel care a pierdut în mod frapant caracterul
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
specifică fiecărui sacrament. Iar pentru că are un aspect liturgic, sacramentul reconcilierii este și eclezial, fie că este celebrat de întreaga adunare eclezială, fie că se rezumă doar la două persoane: confesorul și penitentul. În acest sacrament, există o exercitare a preoției din ambele părți: a penitentului și a confesorului. Penitentul îndeplinește funcția sacerdotală în liturgia acestui sacrament atunci când se acuză și își mărturisește păcatele. Prin aceasta, el contribuie atât la refacerea calității vieții sale, cât și la revărsarea harului asupra întregii
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
în liturgia acestui sacrament atunci când se acuză și își mărturisește păcatele. Prin aceasta, el contribuie atât la refacerea calității vieții sale, cât și la revărsarea harului asupra întregii Biserici și cooperează, prin propria convertire, la creșterea sfințeniei întregii comunități ecleziale. Preoția confesorului este însă o preoție ministerială. El acționează nu doar „in persona Christi” ci și „in persona Ecclesiae”. Prin exercitarea ministerului său, confesorul nu face altceva decât să-și îndeplinească o slujire în folosul comunității ecleziale. Aceasta înseamnă că sacramentul
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
se acuză și își mărturisește păcatele. Prin aceasta, el contribuie atât la refacerea calității vieții sale, cât și la revărsarea harului asupra întregii Biserici și cooperează, prin propria convertire, la creșterea sfințeniei întregii comunități ecleziale. Preoția confesorului este însă o preoție ministerială. El acționează nu doar „in persona Christi” ci și „in persona Ecclesiae”. Prin exercitarea ministerului său, confesorul nu face altceva decât să-și îndeplinească o slujire în folosul comunității ecleziale. Aceasta înseamnă că sacramentul este un act al întregii
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
persona Christi” ci și „in persona Ecclesiae”. Prin exercitarea ministerului său, confesorul nu face altceva decât să-și îndeplinească o slujire în folosul comunității ecleziale. Aceasta înseamnă că sacramentul este un act al întregii Bisericii, care se manifestă prin exercițiul preoției ierarhice. Aprofundarea dimensiunii liturgice a dat naștere unor discuții importante cu privire la legătura dintre formulă, credință și sacrament. S-a ajuns la concluzia că, în sacrament, gesturile credinței vin din partea penitentului, iar formula dezlegării vine ca răspuns divin la aceste acțiuni
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
este o întâlnire cu Dumnezeu, nu poate face decât bine persoanei umane. Papa Paul al VI-lea afirma că sacramentul reconcilierii este „sacramentul terapeutic prin excelență, sacramentul pedagogic pentru formarea creștină la toate nivelurile, - definind confesorii ca fiind - confrați întru preoție, chemați să fie medici ai sufletelor, confidenți, maeștri, psihiatri ai harului, în exercițiul extrem de fecund, chiar dacă delicat și împovărător, al ministerului confesiunii”. Totuși, efectul psihoterapeutic nu este scopul direct al sacramentului reconcilierii, pentru că nici Cristos nu a lăsat ucenicilor acest
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
pe care persoana confesorului îl parcurge înainte de a-și începe slujirea de preot și de confesor, constituie pregătirea sa inițială, sau itinerariul său formativ. Deși acest itinerariu poate debuta în mod indirect, chiar din copilăria sa, când viitorul candidat la preoție începe să își însușească primele atitudini umane și primele trăiri creștine, totuși, prin pregătirea inițială, vrem să înțelegem perioada seminarială, în care el se lasă format în mod intenționat și asupra căreia Biserica veghează într-un mod deosebit. Această pregătire
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
mai mult să colaboreze la răspândirea milostivirii Sale între oameni, chiar prin sacramentul reconcilierii. Pregătirea poate fi ajutată și de anumite practici penitențiale și de un stil de viață penitențial, pe care, încă din anii de formare seminarială, candidatul la preoție și le poate impune. Alături de acestea, căutarea lui Cristos „în cei săraci, în cei mici, în cei bolnavi, în cei păcătoși și în necredincioși” îl va ajuta pe confesor să vadă în penitentul din fața sa chipul lui Cristos și să
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
aceea de a „conjuga claritatea doctrinei cu relevanța sa în viața credincioșilor”. Dobândirea unui autentic spirit eclezial și a capacității de reflecție asupra Bisericii îl va ajuta să își împlinească misiunea pastorală. Încă din anii de formare inițială, candidatul la preoție va fi atent la planul educativ al seminarului, care vrea să îl conștientizeze și să îl ajute să deprindă o „obișnuință interioară a evaluării problemelor și stabilirii priorităților și mijloacelor de soluționare, totdeauna în baza unor motivații clare de credință
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
continue pregătirea sa multidimensională, chiar să se „specializeze în slujirea reconcilierii (...), slujire delicată și onorantă”. Formarea permanentă este înțeleasă ca fiind acea pregătire la care preotul-confesor ia parte după ce a finalizat formarea inițială, seminarială, având deja treapta a doua a preoției și fiind implicat în exercitarea slujirii sale sacramentale. Această formare consolidează pregătirea din seminar, menținând o legătură coerentă cu conținutul acesteia. Angajarea în pregătirea permanentă „își află fundamentarea proprie și motivația originală în dinamismul sacramentului preoției”, care este un dar
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
treapta a doua a preoției și fiind implicat în exercitarea slujirii sale sacramentale. Această formare consolidează pregătirea din seminar, menținând o legătură coerentă cu conținutul acesteia. Angajarea în pregătirea permanentă „își află fundamentarea proprie și motivația originală în dinamismul sacramentului preoției”, care este un dar divin ce se vrea trăit din plin. Acest dar însă responsabilizează și îi cere preotului seriozitate în formarea și în pregătirea sa permanentă cu scopul de a-și împlini slujirea pastorală într-un mod eficient. Celebrarea
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
și păzeau fără pată toate poruncile și toate rînduielile Domnului. 7. N-aveau copii, pentru că Elisaveta era stearpă; și amîndoi erau înaintați în vîrstă. 8. Dar, pe cînd slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rîndul cetei lui, 9. după obiceiul preoției, a ieșit la sorți să intre să tămîieze în Templul Domnului. 10. În ceasul tămîierii, toată mulțimea norodului se ruga afară. 11. Atunci un înger al Domnului s-a arătat lui Zaharia, și a stat în picioare la dreapta altarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
chivotul pe care-l făcusem, și ele au rămas acolo, cum îmi poruncise Domnul. 6. Copiii lui Israel au plecat din Beerot-Bene-Iaacan la Mosera. Acolo a murit Aaron, și a fost îngropat. Eleazar, fiul lui, i-a urmat în slujba preoției. 7. Apoi, de acolo, au pornit la Gudgoda, și de la Gudgoda la Iotbata, țară unde sunt pîraie de ape. 8. În vremea aceea, Domnul a despărțit seminția lui Levi, și i-a poruncit să ducă chivotul legămîntului Domnului, să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
zi de odihnă, în care să vă smeriți sufletele. Aceasta să fie o lege veșnică. 32. Ispășirea să fie făcută de preotul care a primit ungerea și care a fost închinat în slujba Domnului, ca să urmeze tatălui său în slujba preoției; să se îmbrace cu veșmintele de in, cu veșmintele sfințite. 33. Să facă ispășire pentru Locul preasfînt, să facă ispășire pentru cortul întîlnirii și pentru altar, și să facă ispășire pentru preoți și pentru tot poporul adunării. 34. Aceasta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
locului de trecere, care se afla drept înaintea zidului dinspre răsărit, pe unde intrai. 13. El mi-a zis: "Odăile de la miază-noapte și odăile de la miază-zi, care sunt în fața locului gol, sunt odăile sfinte unde vor mînca lucrurile prea sfinte preoții, care se apropie de Domnul, în ele vor pune lucrurile prea sfinte, darurile de mîncare, vitele aduse ca jertfe de ispășire și de vină, căci locul acesta este sfînt. 14. Cînd vor intra preoții, nu vor ieși din locul sfînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
a vorbit Domnul cu Moise, pe muntele Sinai. 2. Iată numele fiilor lui Aaron: Nadab, întîiul născut, Abihu, Eleazar și Itamar. 3. Acestea sunt numele fiilor lui Aaron, care au primit ungerea preoțească, și care au fost închinați în slujba preoției. 4. Nadab și Abihu au murit înaintea Domnului, cînd au adus înaintea Domnului foc străin, în pustia Sinai; ei n-aveau fii. Eleazar și Itamar au împlinit slujba preoției, în fața tatălui lor Aaron. 5. Domnul a vorbit lui Moise, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
au primit ungerea preoțească, și care au fost închinați în slujba preoției. 4. Nadab și Abihu au murit înaintea Domnului, cînd au adus înaintea Domnului foc străin, în pustia Sinai; ei n-aveau fii. Eleazar și Itamar au împlinit slujba preoției, în fața tatălui lor Aaron. 5. Domnul a vorbit lui Moise, și a zis: 6. "Apropie seminția lui Levi, și pune-o înaintea preotului Aaron, ca să fie în slujba lui. 7. Ei să aibă grijă de tot ce este dat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
ei să facă slujba cortului. 9. Să dai pe Leviți lui Aaron și fiilor lui; ei să-i fie dați lui în totul din partea copiilor lui Israel. 10. Pe Aaron și pe fiii lui să-i pui să păzească slujba preoției lor; iar străinul care se va apropia, să fie pedepsit cu moartea." 11. Domnul a vorbit lui Moise, și a zis: 12. "Iată că am luat pe Leviți din mijlocul copiilor lui Israel, în locul tuturor întîilor născuți, care se nasc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
fiți întrebuințați la slujba cortului Domnului, și să vă înfățișați înaintea adunării ca să-I slujiți? 10. V-a lăsat să vă apropiați de El pe tine, și pe toți frații tăi, pe copiii lui Levi, și acum mai voiți și preoția? 11. De aceea te aduni tu și ceata ta împotriva Domnului! Căci cine este Aaron, ca să cîrtiți împotriva lui?" 12. Moise a trimis să cheme pe Datan și pe Abiram, fiii lui Eliab. Dar ei au zis: "Nu ne suim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]