1,175 matches
-
pregătit parcă anume pentru desfătarea lui personală. Ahab stătea și el, pe puntea lui de comandă, însă întunecat și ursuz, cu privirea neclintită. în clipa cînd cele două baleniere se încrucișară - una, jubilînd pentru izbînzile trecute, iar cealaltă fremătînd de presimțirea viitorului - cei doi căpitani întruchipau parcă întregul contrast dintre ele, un contrast izbitor. ĂPoftim la bord, poftim la bord! strigă veselul comandant de pe Burlacul , ridicînd un pahar și o sticlă. Ă Ai zărit Balena Albă? mîrîi Ahab printre dinți. Ă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sînt la ananghie, ci și de înfățișarea omenească a capetelor lor rotunde și a fețelor lor destul de inteligente, ce se înalță iscoditoare din apă. Pe mare, în anumite împrejurări, focile au fost nu arareori confundate cu niște oameni. Ă Dar presimțirile marinarilor aveau, să se adeverească din plin, chiar în dimineața aceea, prin năpasta ce se abătu asupra unuia dintre ei. La răsăritul soarelui, omul acela se dădu jos din hamacul lui și se sui în vîrful arborelui - trinchet; și, fie
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-și păstrează neclintită privirea pătrunzătoare, de-a lungul celor șase luni ale nopții arctice - ideea fixă a lui Ahab strălucea acum statornic în noaptea ce învăluise echipajul morocănos. Ea ajunsese să-i stăpânească în așa măsură pe oameni, încît toate presimțirile, îndoielile și temerile lor rămîneau ascunse în fundul sufletului, nelăsînd să încolțească din ele nici măcar o frunzuliță. în aceste zile de așteptare încetă, de asemenea, orice veselie, fie ea firească sau silită. Stubb nu se mai străduia să stîrnească zîmbete, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
trîmbița ta, sparge-ți bojocii! Ahab o să-ți zăgăzuiască sîngele, așa cum un morar zăgăzuiește apa morii! Stubb rostea gîndurile mai tuturor oamenilor din echipaj. Aidoma unui vin vechi care fierbe a doua oară, clocoteau stăpîniți de patima vînătorii. Temerile și presimțirile vagi pe care unii dintre ei le încercaseră pînă atunci, nu numai că cedau în fața spaimei crescînde ce le-o inspira Ahab, dar se împrăștiau așa cum se împrăștie iepurii de cîmp la auzul bizonilor. Mîna Destinului le înhățase sufletele; iar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din Iunie, pentru că acolo, chiar cu mijloace mai puțin spectaculoase ni se oferă o perspectivă largă. Și În forma literară se simte această tendință formalistă spre «atmosferizare»: de pildă neliniștitoarea, ciudata țâșnire din tufiș a unui iepure ca prolog, ca presimțire la uciderea lui Ion. Am subliniat aceste lipsuri, deoarece Petru Dumitriu este unul dintre scriitorii noștri de frunte și drumul său Înainte se vădește a fi fost făcut tocmai În lupta Împotriva rămășițelor formaliste”. Aurel MARTIN 18: „Nopțile din Iunie
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
înaintează pas cu pas. Mai mult, Kant pare să fi fost conștient că această înaintare nu va fi una liniară, ci una amenințată de reculuri, de reveniri la stări mai „barbare”. Iar cursul evenimentelor i-a confirmat cele mai rele presimțiri pe care l-ar fi putut avea în această privință. Răspunsul lui Kant la întrebarea „Ce este luminarea?” a fost scris și publicat în ultimii ani ai domniei lui Friedrich al II-lea. Drepturile de exprimare publică pe care acest
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
intrigii. Ele sunt pline de energie, debordând de dorințe și pasiune, îi împing pe bărbați în planul al doilea, transformându-i în simple anexe ale setei lor nestăvilite de viață. Există un soi de disperare în „energia” lor, o clară presimțire a tragediei și a morții. Nesupuse, incontrolabile, jucându-și existența pe o singură carte, femeile din The Lady in the Lake își scriu propriul scenariu mortuar, brodând semnele tragediei pe un lințoliu în care hainele și trupul lor s-au
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ciclul de poeme Înfrângeri, în care referirile la o conștiință istorică, coborârea în realitatea evenimențială își fac simțită prezența, dar nu prin anecdotic, ci prin trăirea experienței tragice a unei vremelnicii neprielnice. Veghea însăși a eului liric e plină de presimțiri nefaste, denunțând isteria universală, rătăcirea prin neant, golul ființei. Când, în fine, „în răsărit se vestesc zori”, privirii i se dezvăluie „semn de oțel”, o „pasăre crudă” sfâșiind un nou Prometeu, a cărui icoană nu e alta decât cea a
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
a emoției și rostirii cu care angoasa, tremendum-ul traversează planul poematic, fie în cadențe strident-demonstrative, fie în sonorități cvasiliturgice, drapând melancolia în prozodii de descântec. Nu altfel se întâmplă în registrul erotic, unde, alături de poemele marcate de tensiunea așteptării, de presimțiri și utopii configurate energic ori tandru, pot fi întâlnite poeme jubiliatorii, copleșitoare afectiv, exaltând dăruirea și comuniunea, dar și „sfârșitul continuu”, lamentoul rememorativ - agresiv sau duios, orgolios ori uscat, neutru - în al cărui triunghi trecutul se oferă prezentului pentru a
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
țintind refacerea trăirii imaginativ-fanteziste prin încorporarea realului în „mica” sau „marea” autobiografie. Exultanța în fața frumuseților firii, trăirea frenetică a evenimentului cotidian, surprinderea candidă a devenirilor firești sunt componente ale unei poetici de jurnal existențial, în care umbra înnegurată a morții, presimțirea ei dureroasă fac loc treptat unei gravități de factură elegiacă. Cantabilă și sonoră, desprinsă din trunchiul unei tradiții clasice de bună factură sau din cel al modernismului interbelic de tip tradiționalist, poezia lui C. se salvează de la caducitate prin transparența
CAPRARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286082_a_287411]
-
apropiem de Soare. A început să fie o căldură insuportabilă. ML: Dacă nu v-ați dezagreat, o să luați foc! Sau vă pierdeți în infinit de unde știți că nu mai există cale de întoarcere. Gigel: ML, am eu o presimțire că Soarele este un tip bun și misto. Și apoi ar fi fantastic să călătorim în infinit.. ML: Gigele, tu nu știi ce înseamnă infinitul... Gigel: ...Păi cred că ține, așa, cât un an de școală și ne întoarcem înainte
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
să ne jucăm cu ei. Câteva zile au trecut în bună ordine și distracție. Dar într-o zi mergând spre cușcă, Cristina a descoperit niște petice de blană gri în iarbă și ochii i se umplură cu lacrimi pe loc. Presimțirea noastră a devenit o realitate neiertătoare. Unul dintre iepurași, cel gri, primit în dar de la Simi, nu mai era în cușcă. Un câine vagabond și înfometat a trecut gardul și săpând pe sub cușca lor, a tras pe unul dintre pui
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Înainte, fuseseră singura perioadă satisfăcătoare din viața ei. Dar atunci toți oamenii pe care Îi cunoscuse vor fi murit deja și nu mai putea s-o spună decât televizorului. Mai bine de o jumătate de oră, Desdemona Încercase să ignore presimțirea pe care o avusese, făcându-și de lucru În crescătoria de viermi de mătase. Ieșise din casă pe ușa din spate, trecuse pe sub vița-de-vie cu miros dulce și străbătuse curtea terasată, intrând În baraca joasă, cu acoperiș de stuf. Mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Callie! Îi văd chiloții lui Callie ! ― Încetează În clipa asta! ― Hai, Tessie, apuc-o pe Callie de picior! Bun, la trei. Unu, doi, trei! Ne-am instalat, fiecare cu nemulțumirile lui. După incidentul cu ușa pneumatică, Desdemona a avut o presimțire: că această casă utilată modern (care de fapt era aproape la fel de bătrână ca și ea) avea să fie ultima În care va trăi. S-a mutat În casa de oaspeți cu tot ce mai rămăsese din bunurile ei și ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tutore. Puține renunță la această viață îmbelșugată și onorabilă pentru a se căsători. Cine știe? Poate le e și puțin frică să nu stârnească mânia zeiței dacă o părăsesc. Or una dintre preotese pare mai degrabă a fi profesoară. O presimțire neagră îl scutură ca un fior. Ce s-a întâmplat cu a șasea fecioară? Se îneacă și tușește. O pală de vânt a adus fumul de tămâie spre el. De ce trebuie să dureze atâta? se impacientează. Suspină, cuprins de disperare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ca de obicei, Velasco zâmbea. Dar zâmbetul său era acum trist și neputincios. Dragii mei, răspunse el cu voce pierită. S-a întâmplat un lucru despre care trebuie să vă vorbesc. Samuraiul se uita scrutător la Velasco. Ca să-și alunge presimțirea de rău augur care-i încolțea în suflet, își întoarse fața către însoțitorii care stăteau așezați pe podea. Simțeau cu toții că ceva nu mergea cum trebuie și se uitau speriați în sus la Velasco. Ce s-a întâmplat, senior Velasco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și cât de puternice erau acele speranțe și așteptări. Tanaka zisese că o să meargă chiar și până la capătul pământului. Dar dacă oriunde ar merge și oricât de daparte ar călători, tot n-ar izbândi? Ce era de făcut? Deodată, o presimțire neagră îi străfulgeră inima ca o pasăre uriașă săgetând o vale. Dacă aveau să dea greș, atunci lui Tanaka nu-i rămânea decât un singur lucru de făcut pentru a-și cere iertare de la familia sa. Firea lui dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
era cu oprirea credinței creștine și dacă senior Shiraishi care îi trimisese pe ei în Nueva España mai avea putere în Sfatul Bătrânilor. Cu toate că aceste întrebări le stăteau pe buze, nici samuraiul și nici Nishi nu le rostiră. Aveau o presimțire neagră că era mai bine să ocolească subiectul. Nici egumenul și nici slujbașii nu le povestiră nimic despre acest lucru. Se lăsă noaptea. Samuraiul își întinse capul pe pernă alături de Nishi, dar nu putu să adoarmă, pesemne din pricină că era tulburat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
treceam pe lângă niște vagoane care fuseseră implicate Într-o ciocnire. — Ia uite, spusei, a fost un accident. Doamna din America se uită și mai apucă să vadă ultimul vagon: — Tocmai de asta m-am temut toată noaptea, spuse. Am niște presimțiri Îngrozitoare câteodată. N-o să mai merg niciodată cu vreun rapid pe timp de noapte. Trebuie să existe și alte trenuri confortabile care nu merg așa de repede. Apoi trenul intră În Gare de Lyons, se opri și hamalii apărură pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Și asta și aia, era greu. Ajunsesem într-o asemenea situație, că nu puteam să mă odihnesc nici măcar o zi. Aveam de gând să-mi iau liber în dimineața aceea. Mai bine zis, când m-am trezit am avut o presimțire tare urâtă. Parcă mă trăgea cineva de mânecă. Voiam să mă mișc, dar trupul nu mă asculta. Deși m-am spălat pe față, mă simțeam altfel ca de obicei. Păi... sinceră să fiu, probabil că nu o să vă vină credeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o după amiază frumoasă, senină, înfiorată de apropierea primăverii. Mulțimea s-a adunat din belșug în jurul debarcaderului. Cordoane de polițiști stau gata să păzească ordinea. Dar aproape că nu e nevoie de ei. Oamenii privesc tăcuți, apăsați parcă de o presimțire funestă. L-au zărit pe Joîo Franco trecând preocupat printre grupurile oficiale. Dictatorul e palid și figura lui mongolică - ochii mici, oblici, depărtați, umerii obrajilor ieșiți în afară, mustață rară deasupra gurii - pare mai sinistră astăzi. Miniștrii și generalii îl
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
se ducă direct la omul acela, în satul lui, la casa lui, eventual sub protecția unei escorte? Ceva nu se potrivea. Locul din pădure, sălbatic și greu de găsit, îi dădea fiori, hrănindu-i, după prezicerile funeste făcute de Malaberga, presimțirile întunecate, temeri pe care Balamber nu făcea nimic ca să le risipească. Văzându-l că descalecă lângă pârâiașul ce șerpuia de-a curmezișul întinderii de iarbă, nu se putu abține și îl întrebă dacă într-adevăr voia să poposească acolo. — Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
genunchii ridicați, își prinse capul în mâini, suspinând. îi venise în minte Vitalius, care acum probabil ajunsese deja cu mesajul său la Flavius Etius. Poate că Magister militum era pe drum, poate deja trecea pasul. Avea însă în suflet o presimțire urâtă, căci armata imperială era în întârziere nu numai față de ce-i spusese lui Gundovek, dar și față de cele mai pesimiste previziuni ale sale. Cât despre burgunzi, erau cu siguranță împrăștiați: Gundovek, dacă Balamber îi spusese adevărul, se baricadase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
asculta. Atenția îi era, în schimb, atrasă de ciudatul comportament al lui Mandzuk. Nemișcat în mijlocul celor căzuți, se sprijinea cu ambele mâini în sulița sa și părea să-l cerceteze pe unul dintre aceștia cu deosebită atenție. Mânat de o presimțire urâtă, Balamber îl împinse cu o mână pe Odolgan; călcând peste morți și peste răniți, se apropie de scutierul său și își aținti privirea la războinicul ucis. Fără să spună o vorbă, se lăsă în genunchi și, încet, întinse dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
instituții, ei erau, în realitate, carne vie pentru imperiu, reprezentau milioane de oprimați, care cereau, pe deplin îndreptățiți, respect și demnitate. îl încerca și un alt sentiment: în adâncul sufletului, ca un gând aproape de nemărturisit, începea să se strecoare o presimțire a victoriei. Privirea sa o întâlni pe cea a lui Ambarrus, înconjurat și aclamat de ai săi. Un impuls dinlăuntru îi sugeră să pecetluiască alianța printr-un gest simbolic, care, cu siguranță, ar fi fost apreciat. își făcu loc printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]