634 matches
-
eu am... numai să... Știu, nu e cazul să fiți atât de modest. E În afara oricărei Îndoieli că vă așteaptă o carieră strălucită. O gară chiar mai importantă decât aceasta nu v-ar da mai multă bătaie de cap. Aveți prestanța necesară marilor ascensiuni... Sper că și tenacitatea. Șeful se clătina. Vehemența, argumentele, spiritul justițiar Îl părăseau pe rând, se duceau aiurea precum apele unui baraj fisurat. Făcea eforturi eroice să nu se risipească și el odată cu energia de care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o grimasă cu care descurajă dorința de conversație a plasatoarei, descoperită vederii sale de retragerea grăbită a Agathei.. El era cel ce va pleca. Amânase atât de mult această plecare, Încât se punea Întrebarea dacă ea Își mai avea rostul: prestanța urgenței se dizolva În frivolitatea capriciului. Apoi, lumea se obișnuise În așa măsură cu ideea absenței sale Încât, văzându-l, Îl credea Întors pentru o scurtă vizită sentimentală. Nu se grăbea să se lepede de aura nostalgică cu care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
că nu vei lipsi? Întrebă el timid. O asigurare În plus nu strica. În nici un caz. Așa ceva nu se ratează. Iau asupra mea panotarea. Și rochia pe care tocmai ți-ai cusut-o, se grăbi el să adauge. Ar da prestanță evenimentului... Pot veni așa cum sunt acum, la urma urmei, căci nici tu nu vei fi În frac. Cred că nu. Asta Înseamnă: pantaloni de velur, adică ăștia pe care Îi porți acum, pulovărul Daniel Echter, nou, dar dégriffé, iar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sergentului Hollander de la secția Hollywood. Să trecem la omucideri. Russ? Un bărbat înalt, cărunt, într-un costum imaculat, la două rânduri, îi luă locul la pupitru... Căpitanul Jack se trânti pe cel mai apropiat scaun disponibil. Bărbatul înalt avea o prestanță care aducea mai mult cu aceea a unui judecător sau a unui avocat barosan decât a unui polițist. Îmi amintea de preotul ăla luteran blând, prieten cu tata până când Bund-ul a fost calificat drept subversiv. Polițistul de lângă mine îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
renunțat. Ar fi urmat o scenă neplăcută, de care preferam să mă scutesc. Nu țineam să-l văd cerșind permisiunea servitoarei încă o dată. În câțiva ani se prăbușise într-un mod incredibil. Devenise o ruină, nu mai avea nimic din prestanța de odinioară. Îi căzuse și părul, gura i se strângea ca o pungă și slăbise. Nu m-a întrebat nimic, nici măcar cum o dusesem la închisoare; mi-am dat seama că boala, bătrânețea, egoismul său și Luchi înăbușiseră în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
s-o luați... BRUNO: Uite ce mi-a făcut. (Îi arată picioarele.) VIZITATORUL (Încă speriat.) Do-do-domnilor... (Jalnic.) Apă... GRUBI (Îi aduce apă în pumni.): Na! (VIZITATORUL se aplecă să bea iar GRUBI desface pumnii.) Hi-hi! Vino și ia! VIZITATORUL (Cu prestanța pierdută, umil și transparent.): B-b-boule! (Ceilalți pufnesc în râs.) MAJORDOMUL: N-are nimic, domnule. Puteți veni liniștit. VIZITATORUL (Încercând să-și refacă demnitatea.): Eu... Ridică un deget în sus și brusc îi revine glasul.) plec! MAJORDOMUL (Speriat.): Unde să plecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
întîlnit o sinucidere mai clasică. Totul e perfect. Atât de perfect, încît te gândești fără să vrei la ceva regizat. Melania Lupu, subțirică și elegantă, eleganța aceea care nu are nimic de-a face cu hainele ― chestiune de ținută și prestanță ― clătina capul plină de demnitate. Afișa o tristețe reținută, politicoasă, zâmbea cum știu să zâmbească oameni deprinși în general cu societatea. Grigore Popa, încotoșmănat, arunca priviri piezișe în jurul lui. Purta un palton lung, îmblănit. Gulerul de lutru prinsese nuanțe roșietice
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
demisionase și, astfel, se explică ușor de ce locul era vacant. L-am ocupat cu multă încântare și încredere de sine. De la început, însă, nimeni nu m-a prea luat în seamă, iar asta nu se datora deloc nici înfățișării și prestanței mele, nici faptului că eram acolo noul venit, ci pentru unicul motiv că nimeni, în acel barou, nu lua în seamă pe nimeni. Dimpotrivă, cu toții erau numai o adunătură ridicolă de individualiști venali, fiind credincioși în întregime doar confortului și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
într-o măsură apreciabilă -, el, totuși, nu era deloc o fire expansivă, deloc vorbăreață și cu niciun chip nu suferea aglomerările de oameni; aproape deloc nu-i plăcea prezența sa proprie printre ei și, oricât ar fi mimat el o prestanță impecabilă și o siguranță de sine neclintită, el tot parcă simțea un ghimpe în coaste, ce nu-l lăsa să fie în largul lui. Nu-i plăcea să iasă-n lume, îi plăcea doar să se afunde-n ea, într-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Teo. Silă! Ne era silă de cei care otrăviseră mințile părinților noștri, de patriotismul fotbalistic, de naționalismul bisericos, dar și de ungurii mereu la guvernare, silă de cumințenia nespălaților, de sfioșenia de târfă spășită a patriei, dar și de Înalta prestanță a unor Pleșu ori Rrrrăzvan Theodorescu. La ce bun? Li s-a tot dat ocazia, n-au făcut nimic! Pudoarea foștilor deținuți politici! La ce bun? Atâția ani de foame! La ce bun? Atâția ani de umilință! La ce bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
că omul acesta ți-o va arăta. Chiar și aerul pe care-l respiri acum vibrează de amenințarea emoționantă a unei șanse imposibile. Din nou vrei să-l Întrebi care-i secretul magic ce a dat vieții sale atîta forță, prestanță și confort, care a făcut ca toată lupta feroce, durerea și mizeria vieții, zbuciumul, foamea și căutarea să pară atît de Îndepărtate și crezi că-ți va spune, că-ți va dezvălui acest secret magic - dar nu-ți spune nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nu văd cum aș mai putea simți semnale din partea lor... n-aș spune că distanțarea asta a epidermei de schelet mă deranjează în mod deosebit. De fapt o piele mai întinsă - sau, mă rog, mai extinsă - îți conferă o oareșcare prestanță. O personalitate puternică înseamnă un cearceaf de piele. Cum de nu mi-am dat seama de lucrurile astea până acum? E atât de evident! Ani de zile mi-am ținut pielea cât mai aproape de corp, cu zgârcenie, de parcă cine știe ce scofală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe care mi-o oferise, fără să insiste. A fost o despărțire civilizată. Atât de civilizată încît nu putea fi decât falsă. Fiecare dintre noi se străduia, parcă, să ascundă cât mai bine ce gândea. Fără să mai aibă deloc prestanța de odinioară, "unchiul George" se învîrtea prin încăpere, dîndu-mi o ciudată senzație de fantomă a altor vremuri. Numai ochii inteligenți și nasul vulturesc mai aminteau de cel care fusese. După ce a legat cu sfoară dactilograma unei monografii a Lisei pe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
abia îi aștepta motoreta să se avânte mai departe! Cunoșteau situația mai bine decât șantierele, care nu mai puteau să facă hai de ei la comandamentul cu directorul general Ion Vasile, care, inexplicabil, era și general; probabil avea mai multă prestanță, eleganță sau autoritate decât un civil. La comandament mergea directorul sau inginerul șef, obligatoriu însoțit de Șeful reparațiilor sau Laur, fiind cel mai în vârstă din birou după șeful. Într-o zi, la prânz îi spune lui Kenan: - În pauză
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
place se comportă ca un potențial cuceritor, indiferent dacă are 30 de ani sau 60 de ani. Presiunea instinctului îl face să uite de vârstă. Mai mult, ajunge să ignore pentru moment posibila atingere la exigențele situației sociale sau ale prestanței profesionale. Tot efortul de analiză la rece, cu raționamentul ce îl obligă la un comportament decent și onest, este „subminat” de secunda în care „se aruncă în val”. Acum devin eu oarecum curios: cum va „rezolva” H.P.L. momentul „delicat” al
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
loc să intre. Când Antonius trecu pragul, toți se întoarseră spre el. — Te așteptam, Antonius. Legatul Marcus Valerius Mucrus avea în comun cu împăratul Galba nu setea de putere, ci vârsta. Datorită vieții spartane din cadrul armatei, își păstrase vigoarea și prestanța. Doar în priviri i se citea o mare oboseală, acumulată în lungii ani de război. Se așezase la masa în jurul căreia stăteau șase tribuni. Unul dintre ei era Rubellius Glaucus, care cu două săptămâni în urmă abia reușise să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
acest fundal general se instalează noua conducere ce-și justifică puterea, sacrificând peste 1000 de vieți tinere. Apar multiple manifestații ce ridică unele semne de întrebare privind manipularea maselor. Și în urbea noastră lumea se mișcă, iar Fănel, medic cu prestanță, intră voluntar în miezul ridicării ce urma să ducă la schimbare, dar cele ce se petrec la fața locului îi trezesc suspiciunea că tot cei ce au fost ieri în fruntea bucatelor își vor partea leului, datorită fenomenului de accentuat
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
duceam spre ea, o priveam și mă privea ca și cum am fi fost singuri În toată mulțimea aceea, unde, chiar dacă nu ne uitam unul la altul, ca de obicei, noi nu ne vedeam decât pe noi. Ea se mișca cu aceeași prestanță regală, alunecând printre ceilalți fără să meargă, văzându-mă fără să mă privească și surâzându-mi fără să-și clintească un singur mușchi al feței. Cred că nu ne-am vorbit de teama cuvintelor, care, de multe ori, strică tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
făcut să mă Îndrăgostesc, elev În clasa a VIII-a, de profesoara mea de istorie. Era, cred, o femeie tânără, de vreo treizeci de ani, nu aș putea spune dacă era și frumoasă, dar În mod sigur avea o anumită prestanță feminină; mă atrăgea imediat, emana acel magnetism pe care nu-l au toate femeile, ceva rar și straniu, de care nu scapă nici un bărbat intrat Întâmplător În câmpul lor de atracție. Eram În clasa a VII-a, când am observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
funcției lui Nogai în conducerea Hoardei și extinderea puterii sale pe arii întinse au generat tendințe accentuate de autonomizare ale puterii mongole de la Dunărea de Jos. Această forță mongolă de sub conducerea noionului Nogai, descendent din neamul gingishanid, persoană cu multă prestanță și important factor de decizie în conducerea Hoardei, comandant militar tătar de la Dunăre, s-a desprins treptat de subordonarea față de centrul Hoardei de Aur de la Sarai (Volga). Spre sfârșitul secolului al XIII-lea, el a preluat sub control întregul spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
iese, pînă la urmă, din motive... topografic/familiale (nu vreau să le dezvolt aici, de rușine; dar recunosc că la 152 de spectacole terminate, am avut și trei... neisprăvite). Recunosc, m-a fascinat această femeie, autodidactă, dar de-o maximă prestanță, cu alură de Sfinx și comportament de Margaret Thatcher. A fost, puțini știu, cea mai longevivă directoare de teatru din România! (cam 40 de ani). A egalat-o, cred, Margareta Niculescu, la Teatrul "Țăndărică". O activistă de partid, fără bacalaureat
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
altă poveste (ați văzut filmul Irma la douce, cu superba Shirley Mc Laine? Acolo este un personaj pitoresc, un... român, Constantinescu, care spune întruna: "Dar asta-i altă poveste!"). Ei bine, l-am cunoscut pe doctorand: era un om cu prestanță, dar nu gomos; avusese o carieră interesantă fusese ambasador, apoi consul la mai multe ambasade, directorul Operei din Capitala Moldovei, Rectorul Institutului de Arte, președinte al UNITEM, șeful catedrei de clarinet de la Conservator... Se numea Aurelian Dănilă. Mi-a dat
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Printre ei, la loc de cinste, distins-căruntul Pîcă, prietenul lui Pucă. Nu, nu-s personaje din cărțile de copii, nici din desene animate. Dimpotrivă! Viața lor era tot ce poate fi mai ne-educativ pe lume. Deși Pîcă avea o prestanță nativă, un păr alb, lins, curat, demonstra o sobrietate derutantă, care te trimitea la efigiile sacerdoților din Sadoveanu și nu la bețivanii monahi ai prozelor lui Damian Stănoiu! Ei bine, în esență, castul Pîcă era un machitor de primă clasă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
festivități. Se împlinise la 30 iunie 1931 (corect: 8 iunie - n. m.) un an de la revenirea pe tron a regelui Carol al II-lea, numit de admiratorii săi fanatici «Craiul nou», «Voievodul Culturii Romîniei Mari» etc. Dumitru Mareș, om cu prestanță în învățămînt și în viața socială, cu o bogată bibliotecă personală, a crezut de cuviință să cuvînteze despre misiunea cultural-socială a Fundațiilor Culturale Regale, despre însemnătatea Restaurației etc., omagiind personalitatea regelui. Bacovia (care rămăsese cu gîndul la pomelnicul de la începutul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
agentului în funcție de necesitățile operative care există la regiune.” * Munca informatorilor nu rămânea nerecompensată. E adevărat că mulți colaboratori nu au semnat angajamentul pentru bani e la fel de adevărat că nu toți au primit bani, dar informațiile prețioase venite de la persoane cu prestanță erau răsplătite. Putea fi vorba de bani sau de alte avantaje, fie pe linie profesională, fie - de cele mai multe ori - în obținerea vizei pentru o călătorie turistică. Raport cu propuneri de recrutare ca informator a lui A.E.- preot ortodox „În cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]