70,602 matches
-
Gheorghe Grigurcu Dată fiind această propensiune moralistă (presupunînd sancționarea morală, măcar implicită) a d-lui Niculae Gheran, ne surprinde o aserțiune a d-sale care sună astfel: Fără îndoială, opera unui scriitor îl scutește de chip și biografie. Ea rămîne esențială, nicidecum cumințenia sau zăpăcelile sale, consecvența sau
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
desigur, că a avut în tinerețe câteva avânturi dubioase și că a comis un eseu despre Schimbarea la față a României, în onoarea unei Gărzi de fier fascizante. Despre acest episod, Cioran nu vorbea niciodată și se poate, de altfel, presupune că această rătăcire n-a fost fără urmări în privința deciziei lui de a se exila și chiar de a-și schimba limba. Ca și cum, acest om care fusese "orb" în românește, ar fi îmbrățișat franceza jurându-și să fie clarvăzător. Totul
Bernard-Henri Lévy - A doua moarte a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11661_a_12986]
-
bibliotecii sale din Cluj - un clujean. Era un permanent rătăcitor, un fel de clericus vagans - dacă nu un... transhumant. Dar care își apăra, feroce, "libertatea spirituală" înconjurat de cărți, de idei - prea puțin de oameni, de colegi, de prieteni. "Scrisul presupune disciplină, concentrare, tenacitate, o anume formă de asceză și izolare creatoare" (id., p. 18). Marile opere "se nasc în tăcere și izolare fecundă, în tensiune și continuitate: refugiul în studiu și muncă..." În asemenea circumstanțe, încercînd - solipsist - a se defini
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
fi citită ca o carte total antisovietică. într-adevăr, doar datorită Stelei sale, reușește eroul să capete un loc la hotel sau să obțină, în sfârșit, aprobarea pentru construirea hidrocentralei. Dacă în orice altă țară, o asemenea construcție ar fi presupus un obișnuit proiect financiar de construcție, în U.R.S.S. el devine o luptă chinuitoare, pentru care e nevoie de susținerea Moscovei. Lozinca stalinistă "Cadrele hotărăsc totul", demonstrată prin exemplul eroului, a relevat falimentul economic, pe care doar un tip imbecilizat
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
Ioana Bătrânu colorează tema în tonurile propriului său temperament și transferă interiorului ambiental dimensiunile celuilalt interior, ale eului său moral și afectiv. Stăpînă perfect pe mijloacele tehnice și pe codurile limbajului, lipsită de orice inhibiție în fața riscurilor pe care le presupune întîrzierea, fie ea și voită, în spațiile unei imagini deja erodate prin uz, artista realizează cea mai spectaculoasă și mai profundă experiență din pictura noastră de astăzi. Sub aparența unei priviri conformiste și ușor de localizat în convenția figurativului, a
Horia Bernea and Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11706_a_13031]
-
plenarele organului suprem și la consfătuirile ideologice compun o antologie dintre cele mai jenante. Nu încape îndoială că Titus Popovici știa perfect ce tip de regim slujește și că nu avea nici cea mai mică iluzie despre comunism. Talentul literar presupune și o inteligență ieșită din comun: ar fi absurd să i-o refuzăm autorului Setei. Partea proastă este însă că, în asemenea cazuri, cultura, inteligența și talentul devin circumstanțe agravante. între zecile de acefali care umpleau paginile "Săptămînii", între abonații
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
analizată în intervenția Pamelei Serafino (de la Universitatea din Lecce), care a insistat între altele asupra dublei semnificații a acestui topos. În Mediteraneo (al levar del sole), am avea de-a face, pe de o parte, cu inițierea pe care o presupune autenticitatea experienței, iar pe de altă parte cu descifrarea alfabetului "scriiturii", a unei tradiții culturale stratificate de secole. O altă temă de reflecție - deosebit de incitantă - a fost cea propusă de Gisele Vanhčse, care s-a oprit asupra relevanței "scriiturii nomade
Simpozion Panait Istrati la Roma by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11733_a_13058]
-
alfabetului "scriiturii", a unei tradiții culturale stratificate de secole. O altă temă de reflecție - deosebit de incitantă - a fost cea propusă de Gisele Vanhčse, care s-a oprit asupra relevanței "scriiturii nomade" istratiene, în contextul interesului manifestat astăzi pentru tot ceea ce presupune interferență, amestec, metisaj. Pe scurt, pornind de la o analiză foarte aplicată a "împrumuturilor" din română, turcă, greacă sau arabă (de tipul "cadâna", "kémir", "félidgeanes", "barcadgis" ș.a.m.d.), prezente în versiunea franceză a Chirei Chiralina, Gisele Vanhčse ajunge la concluzia
Simpozion Panait Istrati la Roma by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11733_a_13058]
-
Jurnalul începe chiar cu imaginea iubitei Adina, cu brațele încărcate de flori de liliac, la începutul lunii mai, "cel mai frumos moment al anului". Venise luna mai, nu știm precis în ce an (jurnalul nu-l menționează, dar îl putem presupune ca fiind 1932-1933), iar N. Steinhardt, foarte tânăr, se plimba cu iubita sa Adina, prin Cișmigiu și în jurul Cișmigiului, unde "se concentrează toată frumusețea Bucureștilor" (spune tot ea, turuind întruna, cu dragoste). Jurnalul imprimă în memorie din primele patru pagini
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
mai mare parte a traiectului său biografic și creator exclusiv ca o condiție a supraviețuirii (degenerate - să nu uităm! - în oficializare pompoasă!), rămîne cel puțin ideea că "a făcut-o împotriva convingerilor sale, ceea ce discreditează grav pe oricine". Un comentator, presupunem tînăr, al cărții de care ne-am ocupat aci, care ne-a precedat în coloanele României literare și pe care l-am citit cu aprobare, Cătălin Sturza, socotește totuși, probabil dintr-un exces de scrupul, că analiza lui George Geacăr
O revizuire convingătoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11722_a_13047]
-
sabia scoasă" pe "bagabont", ajutat fiind de ipistat, înarmat așișderea și de Chiriac, cu "pușca cu șpanga pusă". Coconul Andronache se putea gîndi să-l împuște pur-și-simplu pe amant, fără să mai piardă timpul cu toate reglementările pe care le presupunea un duel. Însă ar fi riscat să fie trimis de domn în surghiun la mănăstire. Poate că - orbit de mînie - boierul Andronache se gîndea să-i omoare pe amîndoi amanții, ca în "cîntecul moldovenesc" al lui Pușkin, Șalul negru: "Iute
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
de jurnal. Primul este jurnalul de condiție sau de "vocație", care focalizează o anume trăsătură definitorie pentru statutul autorului: creația, sexualitatea, apartenența etnică sau religioasă etc. Dintre toate tipurile, el se apropie cel mai mult de formula "canonică" a jurnalului (presupunând că ar exista așa ceva). La noi, Rebreanu, Olăreanu și Cărtărescu ilustrează trei vârste diferite ale genului. Al doilea tip îl reprezintă jurnalul "istoric", bilanț deopotrivă al "omului care am fost", dar și al "omului supt vremi". Cum specia constituie o
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
vocabularul analizei - autorul vorbește despre o "politică a iluziei" sau despre o "politică a alegoriei" -, conduc la suprainterpretări fanteziste: în Rugăciunea unui dac "reprezentarea unei lumi Ťconsistenteť, Ťomogeneť este marca unei intenționalități publice, orientată către Ťreconfortarea emoționalăť a comunității"; Glossa "presupune o pedagogie morală adresată unei Ťelite birocraticeť" etc. Caius Dobrescu omite aici faptul că, deși resursele imaginarului au fost adesea utilizate în scopuri politice, una din "politicile" imaginației rezidă tocmai în capacitatea sa de a transgresa ideologicul. Mai mult, chiar
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
Mircea Mihăieș Circulă de-o vreme, ca un fel de sudalmă, așa, mai subtilă, ca între noi, intelectualii, o sintagmă vioaie: "boierii minții". Ea a ieșit de sub pana unui june (presupun) publicist, care-și manifesta via nemulțumire față de succesul unor intelectuali români, îndeosebi tripleta Liiceanu-Patapievici-Pleșu, definiți prin termenul de mai sus. Sintagma se voia devastatoare: un index ridicat amenințător contra inșilor care ies din rând, refuzând masificarea și riscând pe cont
Oierii minții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11805_a_13130]
-
însuși cred că mi s-a agățat de minte de vreo trei ori: mai întâi ca subiect, în revista "Idei în dialog", al unui articol în care se demonstra o jenantă fraudă intelectuală (a publicat, semnând cu numele său și, presupun, al soției, câteva zeci de pagini aparținând lui Descartes și Hume. Nu e rău, așa că-i doresc la mai mare!); apoi, în "Observatorul" cuplului Mușat-Șimonca; în fine, în "Academia Cațavencu", unde citesc deloc măgulitoare aprecieri la adresa domniei sale: pe vremea lui
Oierii minții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11805_a_13130]
-
dedică marilor noștri scriitori să fie neconvenționale, spontane, respingînd clișeele a căror elaborare dar și reluare se situează adesea pe direcția unor vanități culpabil împărtășite, cuceritoare instantanee ale recepției viului estetic împletit cu omenescul ce-l generează. Deschiderea magnanimă nu presupune flateria, aderența intuitivă nu se asociază cu adularea. Fraza are un regim dialectic special: nu e nici encomiu onctuos, nici contestare contondentă, ci tensiune reală a căutării, demnitate a exactității. Deslușim în asemenea linii un grad de "asceză" a moralistului
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
adaptat la realitatea dată. Ei sufereau în momentul în care alții erau primiți în organizația de pionieri sau în UTC înaintea lor, se bucurau când se anunțau oribilele, în amintire, manifestații de pe stadioane (pentru că acestea însemnau o pregătire minuțioasă care presupunea abandonarea motivată a cursurilor școlare pentru mai multe zile sau chiar săptămăni), participau cu entuziasm la întrunirile hulitului astăzi Cenaclu "Flacăra" (era un excelent prilej de a ieși "cu gașca", de a simți pulsul generației și de a-și face
Natural born writer by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12871_a_14196]
-
putea trage o țigară în liniște, fără riscul de a fi descoperiți (vezi pp. 109-113). Nu se simțeau nici eroi, nici victime, aveau viața lor cu bune și cu rele, din care, ănsă, politicul nu făcea parte. Rememorarea trecutului nu presupune din partea naratorului (autorului?) o componentă afectivă. Tonul este rece, distant, "obiectiv", epoca este readusă în atenție prin obiectele care au caracterizat-o (cravata de pionier și diversele tipuri de șnururi și trese, inventarul minuțios al tipurilor de țigări existente pe
Natural born writer by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12871_a_14196]
-
cu furie confesiunea spre zonele fruste și fără limite ale împărtășirii obsesiilor existențiale. Mărturisiri nocive ele însele prin excesul de rău. Confesiunea lirică în tonurile tari ale neo-expresionismului, aspirând la misticism, a avut loc însă în lipsa religiosului. Oricât paroxistic ar presupune discursul poetic al Angelei Marinescu, creierul rămâne un simbol mult prea recurent, iar divinul rămâne instabil, mai degrabă într-o poziție virtuală, niciodată abordat frontal. E mult prea egocentrică poezia Angelei Marinescu pentru a trece dincolo de pelicula mistică și a
Poeme retrospective în două variante by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12869_a_14194]
-
originea și paternitatea cărții cu 2097 de pagini, împărțite în patru secțiuni și ordonate în funcție de perspectiva antropocentrică asupra lui Iisus. Este descrisă în principal o cosmologie guvernată de "Tatăl universal", unde coexistă elemente scientiste cu altele din tradiția spiritismului. Se presupune că autorul cărții ar putea fi William S.Sadler, medic și predicator laic, adventist de ziua a șaptea, la fel ca și mediumul care intră în transă, devenind astfel "transmițătorul inspirației divine". Stockhausen intră în posesia unui exemplar din Urantia
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
celor ce nu pricep toate aluziile lui Wagner la acțiunea precedentă sau viitoare. E imposibil să nu alături "compoziția cu formule" propusă de Stockhausen în Heptalogia sa de ideea laitmotivului wagnerian. Desigur, noul travaliu componistic al sfârșitului de secol 20 presupune diferențieri: Stockhausen revine în Licht la o tehnică formulată prima oară în piesa Formel (1951). Este un procedeu asemănător cu cel definit de Hermann Hesse în Jocul cu mărgelele de sticlă, o tehnică a simplificării, generării, esențializării și simbolizării componistice
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
află în zona incertă (no men’s land) dintre lumi. Este zona care separă comunismul de capitalism, fantasticul de realism, siguranța de incertitudine, raționalul de vis. Personajele sale se găsesc mereu în situații limită, irepetabile, greu de imaginat, greu de presupus, cu puțin timp înainte, că le-ar putea trăi vreodată. Situația halucinantă a unui individ ca oricare dintre noi, ajuns în urma unei erori judiciare în situația disperată de a picheta sediul Senatului îi oferă autorului (un excelent jurnalist și analist
Buimaci în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12901_a_14226]
-
al românilor exilați. S-a văzut astfel că viața acestora nu a fost întotdeauna o diafană plimbare pe petale de roze, că adaptarea la o nouă cultură și la scrisul într-o limbă străină, departe de mediul familiar de acasă, presupune un șoc existențial, stări de anxietate, nopți de depresie, deziluzii care te pot doborî. în cazul unui scriitor care nu stăpînește limba țării care l-a adoptat de o manieră care să permită continuarea cu succes a operei în cultura
Supraviețuirea ca profesie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12888_a_14213]
-
fie scos de sub preș. Există în carte și unele mesaje care, prin sensul lor echivoc, ar putea aduce prejudicii imaginii unor oameni. Unul dintre acestea îl vizează chiar pe directorul „României literare”, Nicolae Manolescu. Citîndu-l pe Paul Goma, Vladimir Tismăneanu presupune că N. Manolescu ar fi publicat, după mineriada din iunie 1990, un interviu cu șeful statului în care ar fi scris „Omul Ion Iliescu” cu „O” mare. Deși chiar Vladimir Tismăneanu se îndoiește de veridicitatea informației („De ce trebuia să scrie
Șocul normalității by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12924_a_14249]
-
Nicoleta Sălcu În mod obișnuit, forma standardizată a micromonografiilor pe care le editează în serie Aula de la Brașov presupune și un fond mai temperat în inovație, și un ton cumva didactic, ținându-se cont de cititorul țintă căruia i se adresează: elevi, studenți. De cele mai multe ori așa se și întâmplă. Textul dă impresia că e ostracizat de intenția educatoare
Eterna reîntoarcere la Maiorescu by Nicoleta Sălcu () [Corola-journal/Journalistic/12925_a_14250]