6,695 matches
-
haiducii, liberă, liberă, liberă, aceste șase litere și acest cuvânt care trezește în ea adânci reverberații. Bineînțeles, bărbatul ei, Trofin era o cantitate neglijabilă, el nu conta în ecuație, cu el nu trebuia să împartă nimic, desigur, nici acea viitoare, presupusă condiție a ei de a fi liberă! Acum executa atentă ultimele pasiențe, se complăcea în rolul de zână bună, protectoare, avea impresia că de va dărui mult celor doi tineri, înzecit își va primi înapoi partea, exista acel nebulos al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să ne luăm la harță din cauza ei, așa că ne-am făcut obiceiul de-a ieși peste tot în trei. Colegii noștri de promoție nu pricepeau defel cum stau lucrurile. Iar noua ne plăcea să-i lăsăm să-și dea cu presupusul. Și cum stăteau? îl descusu Fanny. — Păi, nu se-ntâmplă nimic din punct de vedere sexual. Mai fumam niscai iarbă în trei și câteodată ne giugiuleam à trois, dar nimic mai mult. Pe urma într-o zi Șam a primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
acum, constata Încă de la primele sale vizite acolo, foarte puține de altfel, că Iolanda era azi doar mai puțin gracilă, tot grațioasă Însă, și că energia aproape agresivă de odinioară se transformase cu timpul Într-o senzualitate discretă, mai mult presupusă decât evidentă, câtuși de puțin ostentativă, provocatoare. Acest lucru Însă nu o punea la adăpost de privirile apăsate ale cohortelor de machos dolofani de extracție dacică sau fino-ugrică, convertiți după Revoluție În traficanți de valută, dotați cu telefoane celulare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ca pe un partener adormit. Degetele ei pipăiau ambalajul inelului opalin În care ea Își punea de fiecare dată nădejdea În momentele ei tot mai dese de disperare, În timp ce se Întreba dacă merita să riște doar pentru a sancționa o presupusă violare a nu știu cărui cotlon al ființei sale. Se hotărî. Mâna ei uscată, caldă scoase la lumină, cu o insolență de băiat de cartier, un Durex pe care Îl puse ca pe o cutie de chibrituri În palma lunganului. Acesta Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mestecînd clei de cireș. Cel de vișin era mai bun. Sînt copil de război, făcut sub potop de ordine de mobilizare, născut pe timp de bombardament. Cînd l-am văzut prima oară, am crezut că-i tata: "Tătișor, s-a-ntors tătișor". Presupusul "tătișor" era vărul lui drept. De-asta i-am spus anapoda, "unchiul tătișor". Unde o fi poza lui, cu un ghem de fetiță în brațe? Fetița cu funde uriașe, apretate, căreia-i citea Micul prinț. El mi-a pus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
atunci îi plăcea lui Foișor să mimeze hoinărelile amoroase, sfîrșite tragic; morți violente, cu stilete-n gît, cu carotide mușcate, sfîșiate, zdrențuite, așa cum o face în prozele gotice de-acum. Armele ucigașe se dovedesc a fi din recuzita unui teatru; presupusa înjunghiată, moarta, se ridică halucinant de pe jos și-și înalță sînii. Aplauze. Lucian era un fel de Rudolf Valentino al redacției. Mai oropsit decît preaiubitul actor, dar surîzător și crud, elegant și parșiv. Colecționa "fîțulici" ca pe cămăși, colecționa picanterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
imaginarul fruct sau prezumția de legumă, cea care atârnase rufele așeza imaginea lor împăturită într-un coș imaginar, gonind cu piciorul imaginea unui câine care se gudura la picioarele imaginii gospodină, apoi mâncau împreună imaginându-și că mușcă și mestecă presupusa hrană, pentru ca, în sfârșit, să se întindă pe imaginea unui pat închipuindu-și odihna, mângâierea instinctivă a trupurilor, împreunarea lor la granița dintre somn și trezie, toate într-o presupusă cameră întunecată, pentru că se frecau la ochi, căscau și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
gospodină, apoi mâncau împreună imaginându-și că mușcă și mestecă presupusa hrană, pentru ca, în sfârșit, să se întindă pe imaginea unui pat închipuindu-și odihna, mângâierea instinctivă a trupurilor, împreunarea lor la granița dintre somn și trezie, toate într-o presupusă cameră întunecată, pentru că se frecau la ochi, căscau și își imaginau o discuție în registru calm, care avea să-i dizolve cu totul și cu totul în imaginar. Timpul era iar stăpân. Pentru că aici, mai mult decât în ipotetica viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în lanțul existenței. Și că eu am construit acel segment dintr-o frustrare. Dacă puteam să fac acest lucru, înseamnă că, de-a latul vremurilor și de-a lungul anilor, am sărit, viclean ca o vulpe, peste groapa ce ascundea presupusa capcană. Pierdusem însă noțiunea de oprire, de cercetare, amușinând semnele vreunui intrus, un marcaj al teritoriului altcuiva. De fapt, mă ocolisem pe mine, ignorând oprirea, ocolind ceea ce mă putea capta sau alunga. O experiență la care renunțasem și, datorită personajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în acord cu etica vremii și transfigurarea realității fără a sparge canoanele prin sublimare sau extorcare a înțelesului ei metafizic. Adevărul care reieșea din textul vorbit și sorbit era realitatea sublimă în mizeria ei sublimă. Nimic subtil, nimic mascat, nimic presupus, ci expus de-a dreptul, fără machiaj, fără convenție, fără trucaje, fără lumini care să scoată vreun simbol în evidență, fără vreun semn teatral subînțeles. Mesele, oamenii, băutura, cu precădere vodcă, tutunul, de preferință de cel mai prost soi, lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aceste fraze care începeau cu se făcea că..., se scriau replicile care au fost spuse și se vor mai spune, se hotăra lumina, scenografia, sonorizarea secvenței ce a fost și va fi interpretată, se bea vodcă subtilă, se fuma o presupusă țigară și se deschidea geamul cu voma nopții. O umbră care intersecta scena, barmanița. Știa că ajută defuncții să-și păstreze statutul de defuncți, deși era o mumie vie. Și o pisică, singura care nu știa ce este. Doar instinctele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
teribil de veridice, teribil de trăite cu pasiuni teribile, toate par o teribilă ficțiune. Creatorul Epilogului își permite oarecari înflorituri, transfigurând transfigurarea a ceea ce a fost. În apele înșelătoare ale reflectării se mai pot picura câteva exagerări. Niscaiva eroisme și presupuse înțelepciuni. Și mă vedeam și pe mine pe acolo, neștiind că sunt nevăzut. Eu mă vedeam înalt, slab, cu fața atât de expresivă, încât atrăgeam privirile, îmi auzeam tropăitul, respirația, tusea tabagică. Îmi lăcrimau ochii de vântul ascuțit și rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nevinovăția. Dar dacă așa se petrecuseră lucrurile, de ce nu o informase Georges pe Sigrid de moartea soțului ei? Trebuia să existe o altă explicație. Încercai să-mi imaginez un scenariu radical nou, împingând până la culme teoria complotului. În ajunul decesului presupusului Olaf, tipul care îmi spusese vorbele acelea ciudate acasă la nu-mai-știu-cine era omul lui Georges Sheneve. Considerațiile sale aveau drept scop să-mi influențeze comportamentul de a doua zi, în urma morții programate a presupusului Sildur. Hotărâseră să-l lichideze, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
culme teoria complotului. În ajunul decesului presupusului Olaf, tipul care îmi spusese vorbele acelea ciudate acasă la nu-mai-știu-cine era omul lui Georges Sheneve. Considerațiile sale aveau drept scop să-mi influențeze comportamentul de a doua zi, în urma morții programate a presupusului Sildur. Hotărâseră să-l lichideze, i se administrase o otravă lentă care ar acționa pe la ora nouă dimineața, lui Olaf i se dăduse misiunea de a intra în apartamentul meu cu vreo misiune și de acolo, să-i telefoneze lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
însuflețește Sena, n-ați văzut ultima finală de Cupa României? — Nu sînt microbist, zice domnul Președinte, am auzit doar niște zvonuri. — Păcat, pentru că nici nu știți ce ați pierdut, spune Sena. — Au fost cumpărați arbitrii? își dă domnul Președinte cu presupusul. Asta n-ar mai trebui să mire pe nimeni, i se pare. — Vedeți? Tocmai de asta ziceam că ați pierdut evenimentul cel mai important din istoria fotbalului românesc, spune Sena. Pe lîngă meciul ăsta, finala de la Sevilla a fost o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
că Piticul o să le vină de hac tuturor și că pînă la urmă o să anexăm și Basarabia, ba că o să se întoarcă Regele cu surle și trîmbițe și că o să redevenim Monarhie. La fel de însuflețiți și excitați își dădeau fiecare cu presupusul și despre soarta celorlalți care făceau parte din complot, n-am auzit niciodată pe vreunul să-și facă autocritica, în schimb ploua cu acuzații, reproșuri și amenințări de tot felul. Unele spuse în față, altele mai voalate, ascunse în dosul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
extrem de complicată. — Și ce-i cu asta? intervine Curistul neștiind încotro se va îndrepta discuția. — Vă spun eu ce este, le răspunde Roja, începînd să facă un calcul simplu. Mișcările au început pe 21, nu? Asta înseamnă patru zile de presupuse intrigi și schimbări de situații, nu i așa? — Nu-mi dau seama unde bați, spune Părințelul. — Ce importanță mai are starea conflictelor sau durata lor, din moment ce noi am rămas pe dinafară? întreabă Curistul. — Aici vreau să vă aduc, spune Roja
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
inevitabile. Și „euroconsilierii” pot fi clasificați pe categoriile amintite; unii sunt buni, alții ins... parc... sunt școlari ce au înv...țâț lecția că pe o poezie, sunt de o naivitate copil...reasc.... Te și miri cum de au intrat în presupusul corp de elit... al „euroconsilierilor” - persoane care, așa cum li se spune, ar trebui s... fie sf...tuitori în problemele europene. Cu cat proporția celor cu o gândire analitic..., ce pot formulă idei pertinente, este mai mare, cu atât este mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
râzând. Din nefericire însă, este singurul care reacționează astfel. Ceilalți cititori ai catrenelor sale, dimpotrivă, se întristează. Cele mai multe dintre epigrame se referă la situații particulare, din Galați, și n-au deloc umor: „Domnului Valeriu Valegvi: Tot v-ați dat cu presupusul / Cam pe unde e apusul / Și sincer m-am întristat / Că umblând, v-ați dezumflat.“ Ce e de râs în asta? „Colegei Cezarina Adamescu : Dacă-mi spune numele ceva, / La telefon m-ați întrebat odată / Și v-am răspuns cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
stil prețios și sibilinic, recurge la tot felul de poetizări exterioare, dar nu are cu adevărat ceva de spus. Face gesticulația unui poet fără să creeze poezie. Se declară pe sine îmbătat de frumusețe, însă nu poate să și transmită presupusa stare de beatitudine. Pare mai degrabă un simulant, făcându-te să te gândești la acele femei frigide care se prefac că trăiesc extazul sexual. Pe cine emoționează dulcegăriile sofisticate pe care le întâlnim, de exemplu, în poemul Ziua își caută
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
neputând să o reducă, ține pe loc îmbătrânirea globală. Atunci când vrem să facem o măsurătoare globală a unui fenomen social la un nivel complex, suntem tentați cel mai adesea să recurgem la artificiul cifrei unice (în mod general o medie), presupusă a rezuma fenomenul și a permite studiul evoluției lui. Calculul vârstei medii a unei populații, practicat destul de des, răspunde unei asemenea preocupări. Pornim de la statistica unei populații prezentând repartizarea sa pe vârste sau pe grupe de vârstă și îi facem
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
anume descendența trupească a lui Isus și a Mariei Magdalena. Dan Brown construiește un roman polițist, o operă de ficțiune, plecând de la această urzeală pseudojurnalistică de senzație. Deși el își arogă și calități de istoric. În ceea ce privește „documentarul” lui Cameron despre presupusul mormânt al lui Isus, al Mariei Magdalena, soția lui, și al „fiului” lor Iuda, e o jenantă provocare montată de toutes pièces, care nu merită decât un cuvânt: rușine. Evanghelia lui Iuda e un document important al creștinismului antic, un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dar tocmai Undiță nu avea șnur la gluga costumului alb de camuflaj: „Da’ ci, Undițî, mergim la primblari? Amu sî ti faci șnur!” Și Undiță... s-a făcut șnur... De fapt, cercetășia e Matematică. Nu merge să-i dai cu presupusul. Așa că Toader avea dreptate... Ne-am prezentat la căpitan. După ce ne-a cercetat, și el, cu de amănuntul, cum suntem pregătiți pentru misiune, a scos harta sectorului de front unde ne aflam. „Copii! Știți foarte bine că de puțină vreme
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Gruia, ca să Înceapă contravizita... Se Întreba dacă ar trebui să-i spună și lui despre cele aflate de la Petrică. Oscila Între da și nu... „Cred că e mai bine să aștept o vreme, să văd dacă va avea vreo urmare presupusa supraveghere relatată de Petrică”. Bătaia din ușă l-a scos din șirul gândurilor. „E Gruia” - a gândit profesorul. ― Poftește! Ușa s-a deschis cu „aer obraznic”, ne semănând cu felul de a o deschide cei cunoscuți... „Cine o fi?” - s-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
în pahare, ca să cinstească în chip de bun venit. Din păcate, la fel ca-n alte rânduri, rachiul socrului Gospodin era o băutură care purta degeaba acest nume. Cum însă calul de dar nu se caută de dinți, Virgil înghiți presupusul rachiu fără să-și arate dezamăgirea, ba chiar îl lăsă pe socru să-i mai umple o dată paharul, cu aerul că i-ar fi plăcut cu adevărat. L-am lăsat pe Mieluș la cazan și-a ieșit puțin cam moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]