8,177 matches
-
filonul adînc al schemelor dialectice a presărat motivele clasice ale gîndirii marxiste, rezultatul fiind un fel de hegelianism de stînga desfășurat în cadența tipică a unor suite de contradicții ce se leagă și se dezleagă după un calapod deprimant de previzibil. În fond, Adorno a păstrat din Hegel mecanismul și i-a aruncat peste bord viziunea, adică a preluat cele două formule magice ale spiritului dialectic (teză-antiteză-sinteză și negarea negației), dar a renunțat la viziunea creștină asupra lumii. În locul ei a
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
fel de exercițiu de întreținere a elasticității minții prin supunerea la cazna unor piruete conceptuale al căror rost stă tocmai în menținerea acestei elasticități. În rest, paginile lui Adorno sunt, în marea lor parte, o proză filozofică obținută prin aplicarea previzibilă a unor rețete speculative. Intuiția fundamentală ce stăpînește mintea unui dialectician este aceea că structura lumii este atît de schimbătoare încît ea nu poate fi descrisă cu ajutorul logicii obișnuite. Cu alte cuvinte identitatea, contradicția și terțul exclus - cele trei principii
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
mai multe probleme suplimentare, dar problema cheie ar fi aceasta pe care v-am expus-o", kappa.ro - au și statutul de mărci ale certitudinii, ale întăririi unei afirmații și ale acordului, pentru că se referă la situații și evenimente regulate, previzibile - deci certe. La automat - care intră în aceeași serie, prin trăsătura "previzibil, inerent, inevitabil" - saltul față de sensul de bază este totuși mai mare și mai recent, astfel încât folosirea sa conversațională creează adesea impresia de inadecvare, improprietate. Oricum, automat este specific
"Automat..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9256_a_10581]
-
v-am expus-o", kappa.ro - au și statutul de mărci ale certitudinii, ale întăririi unei afirmații și ale acordului, pentru că se referă la situații și evenimente regulate, previzibile - deci certe. La automat - care intră în aceeași serie, prin trăsătura "previzibil, inerent, inevitabil" - saltul față de sensul de bază este totuși mai mare și mai recent, astfel încât folosirea sa conversațională creează adesea impresia de inadecvare, improprietate. Oricum, automat este specific oralității, apariția sa în scris fiind destul de rară. Chiar în corpusurile recente
"Automat..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9256_a_10581]
-
către cîmpul său de conotații. De fapt, Nicodim nu oferă imagini de-a gata, el nu prelucrează preexistențe, ci facilitează doar accesul la desfășurarea unui discurs. Înrudit, pînă la un punct, cu Ion Bitzan, el defuncționalizează, golește de orice conținut previzibil obiectele pe care le indentifică, transformînd expresia, materialitatea, o monumentalitate subtilă și intrinsecă motivului, la care se adaugă o enormă forță a tactilității, în adevăratul mobil al gîndirii plastice și în sursa reală a creativității. Chiar dacă formele, tehnica și materialele
Alte radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9280_a_10605]
-
de ori poezia lui Nichita Stănescu și i-am dedicat sute de pagini de comentarii critice, inclusiv o carte. Mi s-a părut mereu surprinzătoare, ca traiectoria zigzagată a unui fluture în văzduh. Pentru mine ea nu a devenit niciodată previzibilă (și, prin aceasta, comică), nu a ajuns să mă plictisească (așa cum nu mă plictisesc ori de câte ori le-aș reciti versurile lui Mihai Eminescu, deși le știu, în marea lor majoritate, pe de rost). Gradul de înnoire adus de autorul Necuvintelor în
Cui i-e teamă de Nichita Stănescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9284_a_10609]
-
care transformă, la predecesorul lor, limba română în "limbă poezească". Nici poeții mai tineri decât tinerii de cincizeci de ani nu reușesc să facă un mare pas înainte. Pasiunea vicioasă pentru proza vieții reprezintă mai degrabă un pas înapoi, ilustrând previzibil tendința ciclică de depoetizare a poeziei. Bineînțeles că evoluția poeziei românești nu s-a oprit la un moment dat și anume exact în anii tinereții mele, când se poate presupune că m-am entuziasmat de poezia lui Nichita Stănescu (și
Cui i-e teamă de Nichita Stănescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9284_a_10609]
-
cu grupaje tematice și colaborări - scurte și variate - solicitate unor scriitori pricepuți "în temă", că literatura originală are o cotă valorică bună și textele sînt îngrijite profesionist. Fapt confirmat și de nr. 6-7, unde ancheta Limba română vorbită nu conține previzibile și plicticoase lamentații și indignări, ci observații și analize subtile, explicații și perspective ale fenomenului viu. Astfel, Ștefan Borbely spune că, după 1989, a apărut un soi de rușine de a vorbi o limbă elevată: "Am scăpat de limba de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9283_a_10608]
-
să afle că aceștia doi se cunosc bine, și încă demult. Se știu toți cu toți, dar nu știu unul de altul... Sprijinită de proptelele acestor coincidențe și bizarerii, acțiunea romanului ajunge să se ramifice pe trei culoare, urmate leneș, previzibil de către autor. Singurele fragmente mai incitante sunt cele din scrisorile trimise de Zare Popescu fostului său profesor de istorie. Aici, teoriile unui autodidact în etimologie sunt aplicate pe o realitate lingvistică și istorică în continuă transformare. Se schimbă obiectele și
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
de jumătate din numărul variantelor posibile. în aceste condiții, apare perfect natural faptul că la cele mai multe extrageri nu este nimerită combinația câștigătoare. Fenomenul nu este scandalos, cum li s-a părut celor de la un anumit post de televiziune, ci perfect previzibil; am putea spune că fenomenul a fost planificat prin modul de organizare a acestei loterii. Așa cum am arătat într-o carte din 2003, în statul Virginia din S.U.A. cetățeanul are de ales nu 6 din cele 49 de numere de la
Drogul Loto 6 din 49 by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9301_a_10626]
-
ceva straniu, insolit, cu putere de pătrundere în afară. Avem, prin scriitorii foarte tineri și prin scriitoarele foarte tinere, o proză curajoasă în limbaj, alunecând grațios în pornografie, dar e o proză timidă în construcție, artificioasă în intrigă și cam previzibilă în subiectul epic. Nu bate mai departe decât versurile sarcastice și dezinhibate din experiența muzicală de tip hip-hop. Carența epicului ar fi principala defecțiune, pentru că în romanele noastre nu prea se întâmplă mare lucru. Prozatorii noștri trebuie să învețe narațiunea
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
cazul tipic al lui Liviu Rebreanu. Naratorul se află deasupra lumii pe care o inventează, fără să aibă vreun raport de comunicare cu personajele. Temporalitatea e împărțită rațional în fragmente din-tr-un puzzle ce se îmbucă foarte ușor, într-o cronologie previzibilă. Cea de-a treia cale - aceea pe care căutăm să o identificăm și să o recomandăm ca o formă de maturitate a unei literaturi - e a romanului-roman, ireductibil la o povestire sau la o nuvelă mai amplă. Dintre interbelici, Camil
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
și pian) imortalizează clipa, condensul sonor, vizând revelarea imploziei ca fenomen imanent trăirii poetice; Adrian Rațiu (Hommage a Erik Satie pentru soprană și pian) adună ca într-un buchet de armonii și rezonanțe când dulci, impresioniste, când amare, expresioniste, uneori previzibile, alteori imprevizibile, sugestiile perlate ale celor zece cântece închinate de Tristan Tzara compozitorului francez, teoretician al "Grupului celor șase"; Cornel }ăranu (Tu reviendras I, Cloches sans raison, Cheminées, Partie sans fin și Tu reviendras II pentru voce și pian) își
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
eseul Belphegor, că a sustras sensibilitatea de sub regentarea rațiunii, după cum gruparea de dreapta, Action française, a lui Charles Maurras preconiza revenirea la clasicism ca un complement necesar al ideii de ordine. O altă remarcă a lui Șerban Cioculescu, mai puțin previzibilă, este cea potrivit căreia critica literară a Franței ar fi suferit de "absența unei puternice culturi filosofice, în cumpănă cu solida pregătire clasică". Excepție făcînd Taine, ceilalți critici francezi ar fi manifestat "tendințe de autodidacți", atrași de voga cîte unui
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
cotidian. Demarajul are ambiția consemnării zilnice și anul 2001 se întinde, scriptural, pe mai mult de două sute de pagini. Continuarea, în schimb, e destul de subțire cantitativ, 2002, 2003 și 2004 fiind comprimați în vreo treizeci de file. Intervin, în mod previzibil, regretele și apar explicațiile cu aer de scuze: diaristul n-a mai avut timp de jurnalul său, fiind ocupat până peste cap cu traducerile unor cărți, importante și ca realizare intelectuală, și ca obținere a unor drepturi bănești absolut necesare
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
bicefală și este adus, moralmente, într-o stare de inofensivitate. Egal distribuită în două direcții divergente, imaginea devine statică și benignă prin anularea reciprocă a sensurilor contradictorii. Asociate bizar cu mucurile de țigară, tocătoarele din lemn își pierd orice funcție previzibilă și își suspendă memoria, iar WC-urile, îngemănate și prelungite prin arborescența decorativă a sîrmei și a bandajului ceramic, se remodelează stilistic și se redefinesc moral. însă în spatele acestei ambiguități, într-o perspectivă îndepărtată și ușor aburită, lucrurile dobîndesc un
Gheorghe Marcu, sau despre tehnici, forme și idei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9411_a_10736]
-
început am solicitat asistență din partea unor funcționari din MAE, dar nu numai, pentru a introduce orașul Iași pe scena politică a marilor metropole europene. Cu timpul, orientarea României a prins contur și drumul de urmat era destul de vizibil și chiar previzibil. Am avut onoarea de a avea o corespondență notabilă chiar cu unii șefi de stat și am legat prietenii cu președintele din Republica Moldova, domnul Petru Lucinschi, care a vizitat Iașul la invitația mea. Am selectat corespondența urmărind cu predilecție să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
asemenea forme impecabile și impersonale, lipsite complet de asperități sau de fisuri cât de mici? Pot răspunde prompt și sec acestor poziții sceptice. Dacă Foarță chiar plătește un tribut periodic propriei formule, de ce nimeni nu-i poate anticipa - niciodată - mutările? Previzibil e numai faptul că, în toate volumele sale de poezie, vom avea câte-o altă, nouă, paradă de ingeniozitate. Iar acesta - vă rog să mă credeți - nu poate fi un cap de acuzare serios. Mai ales acum, o dată cu voluminoasa și
Șerban al Arabiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9418_a_10743]
-
familiar-argotic; de aceea ea și pătrunde destul de repede în limbajul curent și în cel al presei. Originea construcției nu este totuși foarte clară, pentru că evoluția de la sensurile curente în română ale verbului a seca la semnificația familiar-argotică nu este tocmai previzibilă. În sensurile sale figurate, legate de atitudini și sentimente umane, a seca evocă în primul rând durerea, suferința ("Cîntă cucu dă mă sacă", citat în Dicționarul limbii române, tomul X, partea a 2-a, 1987) - de la care trecerea către enervare
"Mă seacă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9451_a_10776]
-
pentru a recepta muzica în ipostaze mereu noi, sustrase obișnuințelor canonice, înțepenite. Narativitatea se consolidează pe ambiguitatea misterului componistic, ce se cade a fi descoperit și cercetat, chiar și în pofida faptului că opera muzicală nu se fundamentează pe raporturi evidente, previzibile. O altă direcție vizează garantarea unei ordini cosmice în care se mizează pe stabilitatea esențelor. În Barocul religios și vocal-simfonic surprindem îndemnul la închiderea sensurilor într-un mister, la fel de enigmatic, însă imanent, de data aceasta, unui tabu ce pretinde actul
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
accepției primitive a istoricismului cunoscute sub numele de sociologism vulgar, trebuia să ilustreze neapărat determinismul ideologic, acea concepție dogmatică potrivit căreia istoria ar avea un curs anumit, revelat de "marii dascăli" ai marxism-leninismului. Pretinsa "necesitate" dădea istoriei o turnură finalistă, previzibilă. Mesianismul laic al doctrinei inducea ideea că evenimentele ei s-ar îndrepta spre un scop inconturnabil, chiar dacă drumul urmat spre împlinirea lui era plin de injustiții și de crime: Idee pe care o consideram inacceptabilă. L-am citit mult mai
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
într-un stadiu avansat al maladiei. Cuvîntul de ordine al poetului este inconformismul radicalizat. La antipodul sentimentelor bune, starea sa de spirit e o arenă de manifestare a unei demonii virulente, tinzînd a escalada formulele cît de cît cunoscute ori previzibile, în căutarea febrilă a unui inedit al Răului, al unui Rău performant. Nesățios de ultragii, toxine, suplicii, producîndu-le într-o nesleită inventivitate și ricanînd la ivirea lor, autorul inversează relația curentă dintre real și iluzoriu. Pe cînd la modul uzual
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
sorbind ozonul cu spatele către țevile de eșapament, ci se chinuie să-l extragă tocmai de acolo prin desfacerea lui CO2 în C și O2. Adică disociază, recuperează, recondiționează și refolosește. Arta lui este reacție, protest, acțiune și denunț. Formelor previzibile și expresiilor cunoscute li se contrapun altele, alternative, după cum și locurile de acțiune își schimbă radical plasamentul și configurația. Poiana simpozionului tradițional devine acum hală industrială, măgura se transformă în depozit și nobilul meșteșug al cioplirii în manoperă de fierar-betonist
Secvențe estivale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9530_a_10855]
-
socoteală incompetența monumentală. În fond, la ce se pricepe Ion Iliescu, în afara organizării ședințelor de partid? Iar dacă tot n-a putut să se descotorosească defintiv de această piază-rea, măcar ar fi trebuit să-și accepte cu mai multă demnitate previzibila înfrângere. Felul în care s-a comportat pe parcursul campaniei deșucheate a PSD-ului, dar și explicațiile jenante de după înfrângerea zdrobitoare, arată că, de fapt, Mircea Geoană e făcut din aceeași plămadă. Imaginându-și că poate recupera în forță terenul pierdut
Apoteoza sulfuroasă by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/9600_a_10925]
-
că la acest sistem de reprezentare Bernea ajunge după ce a consumat cam tot ceea ce se putea consuma în regimul imaginii, în timp ce Ioana Bătrânu pornește de aici ca de la o realitate cîștigată aprioric. Iar dacă evoluțiile pot fi, în vreun fel, previzibile, nu este exclus ca Ioana Bătrânu să refacă drumul lui Bernea în sens invers. Purtîndu-și, însă, povara de a fi deja un artist excepțional. ION Bitzan: uluitoare capacitate de adaptare; la spiritul vremurilor, la spiritul substanței, la spiritul obiectului, la
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]