4,386 matches
-
stocului său la finalul exercițiului 1, pentru a o „scoate la iveală” la finalul exercițiului 2, exercițiu structural deficitar. Amintesc faptul că o astfel de practică este absolut ilegală, însă totodată greu de depistat. Există totuși un mijloc de a prezuma un astfel de tip de practică, calculând rata bunurilor consumate. În mod normal, această rată ar trebui să fie constantă de la un an la altul, iar dacă se reduce simultan cu scăderea cifrei de afaceri sau invers, există o mare
Contabilitate creativă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
iar ca fundament ideea de necesitate și paralelismul de interese (absența contrarietății intereselor) ca în cazul deciziilor adunării generale a asociaților din societățile comerciale, deciziile creditorilor în cadrul procedurii falimentului. În cadrul acestor acte juridice este incident principiul majoritar potrivit căruia, legiuitorul prezumă că un anumit număr dintre părțile participante la elaborarea actului juridic reprezintă voința unanimă, voința producătoare de efecte juridice, și, în consecință, voința minorității este sacrificată, ea trebuind să se supună deciziei majorității. De asemenea, în actele complexe, spre deosebire de contactele
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
la un obiect determinat și se întemeiază pe o cauză licită, ele vor avea ca efect încheierea contractului. Conform art. 35 C.com. contractul sinalagmatic nu se consideră încheiat "dacă acceptarea n-a ajuns la cunoștința ofertantului". Totuși în practică se prezumă relativ că la primirea de către ofertant a acceptării (corespondenței) acesta a luat cunoștință de acceptare. Această prezumție relativă poate fi răsturnată prin proba contrară, ofertantul putând face dovada că fără a fi în culpă, nu a luat cunoștință de acceptarea
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
ele dobândesc data certă în condițiile art. 1182 Cod civil. Conform art. 57 alin. (2) din Cod comercial, data acestor înscrisuri poate fi stabilită prin orice mijloc de probă arătat de art. 46 Cod comercial. Pentru anumite acte juridice, legea prezumă data cuprinsă în înscrisul sub semnătură privată ca fiind adevărată, până la proba contrară. Art. 57 alin. (3) din Cod comercial prevede că data arătată în cambie și în orice alte titluri la ordin, precum și în girurile lor, se consideră drept
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
îndeplinească câteva condiții generale. Informațiile trebuie să fie: • complete, limitele întinderii unei asemenea obligații fiind stabilite, potrivit jurisprudenței C.E.J. de cerințele unei bune funcționări a pieții; • clare și neechivoce, mai ales în contractele încheiate între profesioniști și nonprofesioniști. Profesionistul este prezumat ca fiind o persoană pe deplin informată în domeniul său de competență; dimpotrivă contractantului nu depășește domeniul mediu de informare în legătură cu obiectul și conținutul contractelor. • corecte și actualizate. Încălcarea obligației de informare este o faptă de natură delictuală. Neîndeplinirea culpabilă
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
doar dacă privește o normă juridică considerată determinantă de părți la încheierea contractului ceea ce este o chestiune subiectivă și greu de probat. Însă nu întotdeauna eroarea de drept poate fi invocată. Este cazul dispozițiilor legale accesibile și previzibile care sunt prezumate a fi cunoscute; • eroarea asumată: nu atrage anularea contractului eroarea care poartă asupra unui element cu privire la care riscul de eroare a fost asumat de cel care o invocă sau, după împrejurări, trebuia să fie asumat de acesta; • eroarea de calcul
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
și profesională, era obligată să informeze pe cocontractant. Orice activitate dolosivă presupune existența următoarelor condiții: eroarea să fi fost determinantă la încheierea contractului; să provină de la cealaltă parte; să fie anterioară încheierii contractului; dolul să fie dovedit, căci nu se prezumă niciodată. Partea al cărei consimțământ a fost viciat prin dol poate cere anularea contractului, chiar dacă eroarea în care s-a aflat nu a fost esențială. Contractul este anulabil și atunci când dolul provine de la reprezentantul, prepusul ori gerantul afacerilor celeilalte părți
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
contractului dacă este comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia s-o cunoască. Chiar daca nu a fost exprimată cauza în contract, în mod expres, convenția rămâne valabilă. Existența unei cauze valabile se prezumă până la proba contrară. Înscrisul care ar constata obligația este valid, deși din conținutul sau nu rezulta cauza (ex: mă oblig să plătesc o suma de bani, fără să menționez în act dacă plata se face cu titlu de împrumut sau
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
contractuale de către instanță. Însă dincolo de simplitatea exprimării, conținutul art. 1270 C.civ. relevă sub aspect moral, economic, social o bogăție care este în măsură de a explica severitatea sa aparentă. Un contract are putere de lege între părți, întrucât este prezumat a fi dominat de bună-credință și utilitate pentru părțile contractante. În momentul în care această utilitate nu mai subzistă, concomitent sau nu cu nerespectarea regulii executării cu bună-credință, dispare însuși temeiul de a fi al principiului în sine. Atunci când creditorul
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
executate de banca celui obligat să le onoreze. De aceea, pentru aceste situații speciale se prevede expres în art. 1488 alin. 3 C.civ. că în cazul în care creditorul acceptă un cec ori un alt instrument de plată este prezumat că o face numai cu condiția ca acesta să fie onorat. Sumele de bani produc dobânzi, în condițiile legii. Potrivit art. 1489 C.civ., dobânda este cea convenită de părți sau, în lipsă, cea stabilită de lege. Dobânzile scadente se
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
1547 C.civ., cu denumirea marginală " Vinovăția debitorului" arată că debitorul este ținut să repare prejudiciul cauzat cu intenție sau din culpă. Spre deosebire însă de răspunderea civilă delictuală, când sarcina probei aparține creditorului la răspunderea contractuală culpa debitorului este prezumată. Art. 1548 C.civ. instituie prezumția de culpă: culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării. Sarcina creditorului este doar de a face dovada că există o obligație contractuală, care este conținutul ei, urmând ca debitorul
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
prejudiciul cauzat cu intenție sau din culpă. Spre deosebire însă de răspunderea civilă delictuală, când sarcina probei aparține creditorului la răspunderea contractuală culpa debitorului este prezumată. Art. 1548 C.civ. instituie prezumția de culpă: culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării. Sarcina creditorului este doar de a face dovada că există o obligație contractuală, care este conținutul ei, urmând ca debitorul să probeze dacă și-a executat sau nu obligația. El va putea dovedi, de exemplu
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
cauzat prin întârziere, principiul reparației forfetare trebuia apreciat însă sub aspectul alocării automate a unei indemnități, sub forma dobânzii, creditorului victimă a întârzierii. Dacă nu avea meritul de a șterge întregul prejudiciu suferit de creditor el avea meritul de a prezuma dincolo de circumstanțele concrete ale cauzei, un prejudiciu abstract și ireductibil. Legiuitorul a apelat pentru cuantificarea prejudiciului moratoriu abstract, pentru traducerea lui în expresie monetară, la tehnica dobânzii. Principalul reproș care se putea aduce sistemului forfetar de dezdăunare era că neținând
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
pentru nașterea dreptului la dobândă moratorie. Pentru antrenarea răspunderii debitorului contractual al unei sume de bani este suficient să se probeze că debitorul nu a executat la scadență obligația În cazul obligațiilor bănești contractuale existența prejudiciului moratoriu și abstract este prezumată irefragabil iar neexecutarea obligației constă doar în întârzierea în îndeplinirea obligației bănești, soluție menținută de Noul Cod civil. Art. 1535 alin. 1 C.civ. conferind expres creditorului acest beneficiu: ,,creditorul are dreptul la daune moratorii, ... fără a trebui să dovedească
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
în natură sau prin echivalent (daune-compensatorii). Astfel articolul analizat instituie pentru creditor posibilitatea de a fi despăgubit cu titlu de daune-moratorii cu o sumă de bani minimă pentru care este scutit de a mai dovedi exstența unui prejudiciu. Practic legiuitorul prezumă faptul că simpla întârziere în executarea unei obligații, cauzează creditorului un prejudiciu egal valoric cu dobânda legală calculată asupra echivalentului în bani al obligației neexecutate de către debitor. Potrivit textului dobânda se va calcula de la data la care debitorul este în
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
au caracter de bunuri comune. În cazul în care bunul este imobil este necesar și acordul expres al celuilalt soț; dacă bunul este mobil, în temeiul art. 35 din Codul familiei prezumția de mandat tacit reciproc de reprezentare acordul este prezumat. Caracterul drepturilor dobândite prin subscrierea aportului de bun comun sau propriu al soțului subscriitor este obiect de controversă părerile fiind extrem de diferite 52. Unanimitate este în a aprecia caracterul de bun comun al dividendelor obținute în asemenea condiții. c.2
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
nu s-a îndeplinit publicitatea, în afară de cazul în care omisiunea publicității le lipsește de efecte, arată art. 51 din L.S.C. Publicitatea reglementată de lege privind anumite acte și fapte juridice este menită să protejeze pe terți. Îndeplinindu-se formalitățile se prezumă că terții au luat cunoștință de acestea și deci le sunt opozabile. Întrucât cerințele sunt instituite în favoarea lor, terții, dacă sunt în cunoștință și totodată și interesați, pot să invoce actele și faptele respective, chiar dacă nu s-au îndeplinit formalitățile
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
social, cu excepția societăților de persoane, iar în calitate de administratori actele și operațiile săvârșite sunt ale societății și nu ale administratorilor. Existența unor relații de familie între asociați ori existența unor organe de conducere comune societății-mame și filialei sale face să se prezume caracterul deghizat, simulat al societății. De asemenea lipsa mecanismelor de funcționare a societății, absența unui veritabil affectio societatis, confuzia între patrimoniul social și patrimoniul persoanei stăpân al afacerii care folosește activele societății ca și cum ar fi ale sale, proprii sau permite
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
de către secretariatul adunării a prezenței, în sala de ședință mai intră noi acționari trebuie consemnată prezența acestora și noul cvorum în funcție de care se va stabili și noua majoritate de vot. Aceasta deoarece întârzierea este o culpă a acționarului și se prezumă că acesta nu a dorit să își exprime votul în legătură cu anumite probleme înscrise pe ordinea de zi. Hotărârile deja adoptate nu vor fi supuse unor noi deliberări decât dacă adunarea generală hotărăște astfel 177. Președintele adunării dă cuvântul fiecărui acționar
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
descărcare fondatorilor și primilor membri ai consiliului de administrație, respectiv ai directoratului și ai consiliului de supraveghere, pentru răspunderea ce le revine timp de 5 ani. Răspunderea indirectă a administratorilor este o răspundere subsidiară și conjunctă. Deoarece solidaritatea nu se prezumă iar legea nu o prevede și nici nu există convenția părților în acest sens răspunderea incumbă administratorului căruia îi revenea obligația de supraveghere a persoanei care a cauzat prejudiciul. Această răspundere are un rol de garanție și înlocuiește răspunderea persoanei
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
civilă se angajează în condițiile dreptului comun al răspunderii civile. Răspunderea, contractuală sau delictuală, are întotdeauna ca temei culpa administratorului ce trebuie dovedită de cel care are interes în cazul răspunderii civile delictuale în timp ce în cazul răspunderii contractuale ea este prezumată. În ceea ce privește cauzele exoneratoare de răspundere pe lângă cele din dreptul comun L.S.C. conține anumite dispoziții specifice. Potrivit art. 148 din L.S.C. în societățile care au mai mulți administratori răspunderea pentru actele săvârșite sau pentru omisiuni nu se întinde și la administratorii
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
pentru situația în care administratorii lucrează împreună dar există divergențe între aceștia vor decide asociații care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social. Dacă prin contractul de societate nu s-a arătat administratorul care are puterea de reprezentare a societății, legea prezumă că dreptul de a reprezenta societatea aparține fiecărui administrator, având dreptul de a încheia toate operațiunile necesare exercitării comerțului societății 310. Asociații care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social pot fixa puterile, durata însărcinării și eventuala remunerație a administratorilor, afară
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
de către secretariatul adunării a prezenței în sala de ședință mai intră noi acționari trebuie consemnată prezența acestor și noul cvorum în funcție de care se va stabili și noua majoritate de vot. Aceasta deoarece întârzierea este o culpă a acționarului și se prezumă că acesta nu a dorit să își exprime votul în legătură cu anumite probleme înscrise pe ordinea de zi. Hotărârile deja adoptate nu vor fi supuse unor noi deliberări decât dacă adunarea generală hotărăște astfel 372. Dreptul de vot și exercitarea lui
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
societatea cu răspundere limitată aparține administratorului care a fost desemnat prin actul constitutiv sau ulterior prin decizia adunării asociaților, în calitate de reprezentant al societății. Dacă prin actul constitutiv nu s-a stabilit care administrator are puterea de reprezentare a societății, legea prezumă că dreptul de a reprezenta societatea aparține fiecărui administrator. 3.3. Controlul gestiunii societății Dacă societatea cu răspundere limitată nu intră sub incidența auditului financiar obligatoriu, adunarea asociaților poate numi unul sau mai mulți cenzori. Dacă numărul asociaților trece de
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
lucru ideile Revoluției Franceze. Cunoscutul scriitor și opozant A. Radiscev, diplomatul Ivan Simolin, dramaturgul Iacov Kniajnin, prințesa Ecaterina Dașkova, eruditul N. Novikov sunt numai câteva personalități a căror atitudine autorul a căutat să o fixeze în volum. Excursul nu se prezumă la generația contemporană revoluției. N. Eidelman face trimiteri insistente la Pușkin, care a și conceput o dramă a momentului respectiv, la A. Herzen și N. Cernîșevski, la o întreagă pleiadă de scriitori militanți care n-au încetat să se întrebe
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]