670 matches
-
XXVI, 1973, nr. 5/mai Dumitrescu—Bușulenga, Zoe; Sava, Iosif, Muzica și literatura. Scriitori români, Ed. Cartea Românească, București, 1994 Ene, Ileana, Farmecul discret al manuscriselor, I, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 1998 Florescu, N., V. Voiculescu, în marginea dramaturgiei: Pribeagă, în „Manuscriptum", an. VIII, 1977, nr. 2 Fouilloux, Danielle și colab., Dicționar cultural al Bibliei, Editura Nemira, București, 1988 Grăsoiu, Liviu, Poezia lui Vasile Voiculescu, Editura Dacia, Cluj— Napoca,1977 Grăsoiu, Liviu, Voiculesciana, Editura Nouă, București, 2008 Hangiu, L, Dicționarul
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
nu de ajuns ca să-i otrăvească lui trupul, nu îndeajuns. Doar sufletul și-l simțea uneori alterat, cutremurat de nemulțumirea permanentă ce-i zgândărea mereu ființa. Avea atâta imaginație, atâtea visuri de mărire, se vedea prin pădurea de munte, rege pribeag străbătând hățișurile. Ațipea de obicei imediat după ce-și punea picături în ochi, se îndepărta de toate. La plecare, în timp ce-i conducea pe oaspeți, tatăl se lovi de căldarea cu apă, era cât pe ce s-o verse, gemu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se breveta invenția patriotică numită ,,salam cu soia”. Nu poate fi negat totuși un fapt: sentimentul exilatului, al înstrăinatului, al pribeagului a fost admis ca stare lirică. Poezia populară, dar și versurile lui Alecsandri, Eminescu nu sunt lipsite de ,,inimă pribeagă”, „inimă străină” etc. Și în ultima jumătate de secol românii au fost condamnați la trăiri poetice și lamentații de inimă albastră. Sentimentul tragic putea fi înecat în vin sau în lacrimi: fie de râs, fie de plâns. ,,C-așa-i
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de scris, răspunzând și unor „comenzi” culturale europene. Departe de Iași și de luptele pentru domnie, Cantemir a devenit un adevărat homo europaeus. Oare cât datorează exilului harnicul membru al Academiei berlineze? 3. Evul Mediu românesc este plin de domnitori pribegi, râvnind venirea sau revenirea la tron. Greu de spus în care cazuri exilul implică o minimă demnitate. Se știe că Petru Șchiopul părăsea tronul pentru a nu mări tributul către Poartă. Semnificativ, el se îndrepta spre Vest, sfârșind undeva prin
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
se breveta invenția patriotică numită ,,salam cu soia”. Nu poate fi negat totuși un fapt: sentimentul exilatului, al înstrăinatului, al pribeagului a fost admis ca stare lirică. Poezia populară, dar și versurile lui Alecsandri, Eminescu nu sunt lipsite de ,,inimă pribeagă”, „inimă străină” etc. Și în ultima jumătate de secol românii au fost condamnați la trăiri poetice și lamentații de inimă albastră. Sentimentul tragic putea fi înecat în vin sau în lacrimi: fie de râs, fie de plâns. ,,C-așa-i
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de scris, răspunzând și unor „comenzi” culturale europene. Departe de Iași și de luptele pentru domnie, Cantemir a devenit un adevărat homo europaeus. Oare cât datorează exilului harnicul membru al Academiei berlineze? 3. Evul Mediu românesc este plin de domnitori pribegi, râvnind venirea sau revenirea la tron. Greu de spus în care cazuri exilul implică o minimă demnitate. Se știe că Petru Șchiopul părăsea tronul pentru a nu mări tributul către Poartă. Semnificativ, el se îndrepta spre Vest, sfârșind undeva prin
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
au călcat niciodată? Doar vreun țigan păcătos s-ar putea îndeletnici cu asemenea șfert împuțit al unui cal căzut de bătrâneță. Iar țigan, pe aceste meleaguri, n-a văzut nimene de când țin minte oamenii. Mai departe decât Șugag, sălașurile acestea pribege nu îndrăznesc să intre pe valea Frumoasei. „Nu poate fi nimeni, asta-i judecata polițistului“, zâmbește o clipă Culi. „Acest hochstand e un ascunziș într-o taină de codri și numai trei oameni îl cunosc“. Alta nu poate fi. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Evident, evident, draga mea...” ... ... “Satule, satule...” ...VII.2. ... “Foaie verde rar mărar, Pupa-ți-aș coama, bălan, Fă-mă tânăr, cum eram. Când eram în vremea mea Zburam ca o rândunea Și zburam din creangă-n creangă Ca o pasăre pribeagă, Nimeni n-avea ce să-mi facă...” Pe ulița mare a satului trece un car frumos, cu doi cai voinici. În el, un bărbat de cincizeci și ceva de ani, chipeș încă, cu un păr blond și bogat de care
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
tău strigă din pămînt la Mine. 11. Acum blestemat ești tu, izgonit din ogorul acesta, care și-a deschis gura ca să primească din mîna ta sîngele fratelui tău! 12. Cînd vei lucra pămîntul, să nu-ți mai dea bogăția lui. Pribeag și fugar să fii pe pămînt." 13. Cain a zis Domnului: "Pedeapsa mea e prea mare ca s-o pot suferi. 14. Iată că tu mă izgonești azi de pe fața pămîntului; eu va trebui să mă ascund de Fața Ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
fantoma. El reprezintă mediatorul necesar manifestării invizibilului în vizibilul a cărui întrupare e shite. Structura în trei părți a unei piese no „cu fantome” este emblematică pentru această dramaturgie. Într-un loc oarecare sosește waki - de cele mai multe ori, un călugăr pribeag, pornit în căutarea adevărului despre cele întâmplate odinioară pe acele meleaguri, adevăr pe care îl află mai întâi, în prima parte a piesei, din gura unui personaj deghizat în așa fel încât să aibă înfățișarea unui om obișnuit, apoi, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
una care este deopotrivă poezie și muzică. Vocea și muzica anunță ivirea fantomelor ce vor căpăta o formă, un trup. Dacă, cel mai adesea, waki este un călugăr rătăcitor, se mai întâmplă uneori și ca el să fie un poet pribeag. Prin acest waki-poet, poezia aliată cu muzica (mijloc de intrare în contact cu divinul sau cu fantomele) se vor afla permanent în centrul unei piese no. Cu ajutorul lor, scena no devine locul privilegiat al apariției invizibilului. Pinul, emblemă a locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
cei mari vor fi smeriți, și privirile trufașe vor fi plecate. 16. Dar Domnul oștirilor va fi înălțat prin judecată, și Dumnezeul cel sfînt va fi sfințit prin dreptate. 17. Acolo vor paște mieii ca pe imașul lor, și păstori pribegi vor mînca moșiile prăpădite ale bogaților. 18. Vai de cei ce trag după ei nelegiuirea cu funiile minciunii, și păcatul, cu șleaurile unei căruțe, 19. și zic: "Să-Și grăbească, să-Și facă iute lucrarea, ca s-o vedem! Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
al imaginii este acel „paltin mare/ Cu vârfuri pe ceri/ Cu poale pre mări/ Cu umbra-i rotundă/ Cu frunza-i măruntă”. În jurul lui, atât pe orizontală, cât și pe verticală, se organizează întreaga lume. Aici se încheie statutul de „pribeag” al călătorului, de fapt lipsa lui de statut (nici viu, nici mort), într-un „ținut al nimănui” (nici în „lumea albă”, nici în „lumea neagră”) în care, ca într-un labirint, trebuie să găsească (și să merite) singurul drum corect
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
gol... Din colțul de fereastră deasupra ei veghează, Aceeași lună plină urcând pe cer domol... E liniște, adâncă, doar șipotul din vale, Suspina în vraja nopții și murmura ușor, Iar undeva departe... s-aud încă cavale Cântând mereu tristețea unui pribeag amor...
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93336]
-
de dincolo de Prut, Mi s-a dat poruncă să te uit, Dar de-o fi să mi te uit, suflet al meu, Uite-mă pe mine Dumnezeu! Nicolae Dabija SĂRACĂ ȚARĂ BOGATĂ Frunză verde foaie lată săracă țară bogată! Neam pribeag, nu undevaemigrant în țara ta! Tot ai zis c-așa ți-i scris: să fii liber doar închis! Necăjitul meu popor, 117 95 că ți mai arde deumor! Of, sătulule flămând lângă ape însetând! Cum cerșim cu gura mută pâinea
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
din 1912, ultima din 1939. Una a rămas postumă. Superioare celor inspirate din Antichitate (între care un Ovidiu la Tomis, nu mai rău decât al lui Alecsandri) sunt dramele cu subiect medieval ș...ț Fără nici un interes sunt Un domn pribeag, despre un fiu al lui Petru Șchiopu exilat la Innsbruck, Cantemir bătrânul, în care există scena povestită de Dimitrie Cantemir a intrării regelui polonez Sobieski în Iași, cu versurile ironice crezute de Iorga populare, și Constantin Brâncoveanu, conținând un anacronism
Câteva piese de rezistență (VII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7359_a_8684]
-
confunda acum cu trecutul. îi păreau acum doi oameni oarecari în Cetate, la un moment al vieței, care cerea adăpost, și umblând rătăcitori pe străzile orașului cu pasul nesigur, pe cinci turburarea lor lăuntrică și-o petreceau în mersul lor pribeag. Cuprinse cu privirea orașul, profilat în transparența negurii, li iubi. Se gîncli la ceea ce se cheamă sufletul orașelor! Era emanarea sufletului colectiv al citadinilor. în aerul acela cuprins între clădiri, trupul sufletesc al fiecăruia își depune spuma vie a tuturor
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Lumea în loc nu stă, să nu te mire, Dar am uitat cămașa cea de mire, Și am uitat a sufletului floare. Am tot uitat să credem în iubire Prea mult ne-ncredem, astăzi, în sudoare... Treapta a X-a Catren Pribeagă ești și sunt pribeag, Durerea lumii ne desparte. Din moarte am să-mi fac toiag, Spre-a reveni... din moarte... Catren (variantă 1) Ce singur sunt și ce pribeag, Lumină - sfântă carte, Din moarte am să-mi fac drumeag, Să
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
carte, Din moarte am să-mi fac drumeag, Să mă întorc din moarte... Catren (variantă 2) Ce singur sunt și ce pribeag, Lumină, sfântă carte, Din tine am să-mi fac toiag, Să mă întorc din moarte. Catren (variantă 3) Pribeagă ești și sunt pribeag, Lumină, sfântă carte, Din tine am să-mi fac toiag, Să mă întorc din moarte. Treapta a XI-a Dorință Din cerul care se închide, Din mama care m-a făcut, Din viața - dulce amăgire, Aș
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
ființele vii, avem nevoie de pământ, pe care să trăim. „Noi vrem pământ!”, „Flămând și gol, făr-adăpost, Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut, Și m-ai scuipat și m-ai bătut Și câine eu ți-am fost! Ciocoi pribeag, adus de vânt, De ai cu iadul legământ, Să-ți fim tot câini, lovește-n noi! Răbdăm poveri, răbdăm nevoi Și ham de cai și jug de boi: Dar vrem pământ! O coajă de mălai de ieri De-o vezi
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
lui povară, La poala crestelor scăldate-n pară Tu încrustai un sumbru colier. Un promontor dințat sau în ogivă De pe atunci rupea cutezător Din pajiște. Dar sub al zilei zbor, Te spulberai, putere corosivă! Când însă către cuibul său aprins Pribeagul oaspe prinse să coboare Pe urma lui de foc, triumfătoare O zgură plumburie ai întins... Ea mușcă din pășune și din tină Se-mplîntă-adînc și neînduplecat În câmpul pînă-atunci transfigurat De calda revărsare de lumină. O! valul tău trufaș și-mpotrivirea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
un gând Ce mă îndeamnă: - Dispari mai curînd! Pălind Sunt solitarul pustiilor piețe Cu tristele becuri cu pală lumină - Când sună arama în noaptea deplină Sunt solitarul pustiilor piețe. Tovarăș mi-i râsul hidos, și cu umbra Ce sperie câinii pribegi prin canale; Sub tristele becuri cu razele pale, Tovarăș mi-i râsul hidos, și cu umbra Sunt solitarul pustiilor piețe Cu jocuri de umbră ce dau nebunie; Pălind în tăcere și-n paralizie, - Sunt solitarul pustiilor piețe... Amurg violet Amurg
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
solemn - Din instrumente jalnice, de lemn, La geamuri, toamna cântă funerar. Acum, suspină valsul, și mai rar, O, lasă-mă acum să te cuprind... - Hai, să valsăm, iubito, hohotind, După al toamnei bocet mortuar. Nocturnă O, nu mai cânta, harmonie pribeagă Că plâng, și nu știu unde să mă duc, În toamna care plânge pe-o veche modestie, Cu ploaia care curge în mahalaua bleagă, În noaptea asta-n care am devenit năuc. Oh, plouă, și tu gemi de plâns de armonie... - Tot
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
o veche modestie, Cu ploaia care curge în mahalaua bleagă, În noaptea asta-n care am devenit năuc. Oh, plouă, și tu gemi de plâns de armonie... - Tot altuia, de mine, aminte să-i aduc... O, nu mai cânta, harmonie pribeagă, - Că plâng, și nu mai știu unde să mă duc. Ninge Când iar începe-a ninge Mă simt de-un dor cuprins. Mă văd, pe-un drum, departe, Mergând, încet, și nins. Sub streșină, cerdacul Se-ntunecă mâhnit; Stă rezimată-o
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
de tine și dat lui Ceaun. După ce m-am mirat de asta, m-am mai mirat o dată pentru slova scrisului tău, care dovedește că nu ți-a fost urâtă citirea și scrierea. Dacă n-ai fi o fată orfană și pribeagă, aș crede c-ai avut dascăli pricepuți, cum au doar odraslele dregătorilor mari. LIANA: Silința-i cel mai bun dascăl, Măria Ta. Însă dacă omu-i nedoritor de învățătură, îi poți aduce la căpătâi toți dascălii din lume, tot înțelenit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]