3,011 matches
-
dar asta la noapte. M-am plimbat prin studio, lucru care m-a făcut să iau contact din când în când cu Chestia. Nu m-am uitat urât la ea, deși părea mai puțin dușmănoasă decât de obicei. Nu era prietenoasă, dar devenise mai comunicativă, ca și cum ar fi încercat să-mi spună ceva. însă nu aveam timp să o ascult; aveam prea multe pe cap. Orice scuză, numai să nu mă apuc de lucru... îmi venise o idee. Ce ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
toate celulele corpului meu vorbeau între ele. Albatroșii zburau peste capetele noastre, uneori veneau aproape de noi să ne studieze. Puteam să stăm față în față cu aceste păsări neobișnuite asemănătoare cu păsările furtunii, dar atât de diferite de ele. Era prietenoase cu noi, ca și cum ar fi vrut să creeze o clipă de perfecțiune cu oamenii. Nu era de mirare că Albatrosul lui Baudelaire era cel mai cunoscut poem în toată lumea. Numai în România, de exemplu, există o sută de traduceri, dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de timiditate. Ceva extraordinar se petrecea în aer. Era ca și cum cineva care se ocupă cu aranjatul destinelor luase sufletul care se odihnise peste Rudi, lăsându-l să cadă peste tânărul Natanael. Acesta se simțise brusc înviorat, ca de un bobârnac prietenos dat de un vânt plin de miresme. Se întorsese spontan spre Tua și-i spusese râzând: - Cât de dragă îmi ești! Pierduse noțiunea de timp din cauza cuvintelor explozive pe care le auzise în gura altora, dar pe care nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
afară, Ce idee, intrați, intrați, în ce alte mâini decât cele ale poliției s-ar putea cineva simți mai sigur, întrebă femeia. Comisarul intră, femeia merse înainte și-i deschise ușa spre un living primitor unde se simțea o atmosferă prietenoasă și plină de viață. Vă rog să luați loc, domnule comisar, spuse ea și întrebă, Pot să vă servesc o ceașcă de cafea, Mulțumesc mult, nu acceptăm nimic când suntem în timpul serviciului, Sigur, așa încep întotdeauna marile corupții, o cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
naiba mă mai lăsase dna Strickland să vin. Nu erau flori în cameră și diversele obiecte ornamentale strânse peste vară nu fuseseră puse înapoi la locul lor. Era ceva trist și rigid în această încăpere care păruse întotdeauna atât de prietenoasă. Îți dădea o senzație ciudată, de parcă ar fi fost un mort undeva după perdele. Ne-am terminat ceaiul. Nu vrei o țigară? m-a întrebat dna Strickland. S-a uitat în jur căutând cutia cu țigări, dar nu se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sfârșit. XXII M-am instalat la Paris și am început să scriu o piesă. Duceam o viață foarte ordonată, lucrând dimineața, iar după amiaza învârtindu-mă prin grădina Luxembourg sau hoinărind pe străzi. Petreceam ceasuri îndelungate la Luvru, cea mai prietenoasă dintre toate galeriile de pictură și cea mai potrivită pentru meditație; sau pierdeam vremea pe cheiurile Senei răsfoind cărți vechi pe care n-aveam nici cea mai mică intenție să le cumpăr. Citeam ici-colo câte un pasaj și luam contact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
care o poți vedea în ochii clovnului când un public vesel râde de giumbușlucurile lui. Buzele lui zâmbesc, iar glumele sunt mai vesele pentru că, în comuniunea râsului, el se descoperă și mai insuportabil de singur. Căci Tahiti e zâmbitoare și prietenoasă. E ca o femeie frumoasă care se dovedește destul de darnică în împărțirea farmecelor și frumuseții ei. Și nimic nu poate fi mai împăciuitor decât intrarea în portul Papeete. Goeletele ancorate la chei sunt curățele și cochete. Orășelul desfășurat pe malurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe fața foarte bronzată și o pereche de ochi mici și albaștri, înspăimântător de nestatornici. Se mișcau mereu, îmi urmăreau până și cele mai mici gesturi și-i dădeau înfățișarea unui pezevenghi înrăit. Dar în momentul acela era entuziast și prietenos. Era îmbrăcat într-un costum kaki destul de soios și nici mâinilor lui nu le-ar fi stricat să mai fie spălate din când în când. — L-am cunoscut bine pe Strickland, mi-a zis lăsându-se pe speteaza scaunului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
tacit rezervate la cantina comună, echipându-se În colțurile sălii de gimnastică luate În stăpânire de ei și trasând, inconștient În jurul lor o barieră formată din studenții mai puțin importanți, dar cu ambiții sociale, care să-i protejeze de elementele prietenoase ușor intrigate provenite din alte licee. Din clipa când și-a dat seama de situație, lui Amory au Început să-i displacă barierele sociale, considerându-le distincții artificiale născocite de cei puternici cu scopul de a-i susține pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
buricului, alunecă ușor în pădurea de păr creț unde se scărpină puțin și apucă mica excrescență călduță. Domnul Popa își trecu limba pe deasupra mustății de trei zile. Închise ochii. Se lăsă ușor pe marmura care-l îmbrățisă cu o răceală prietenoasă. Îl strigă în gând pe Mișu. Domnul Popa își imagină că Mișu, Mariana, nevastă-sa, domnul doctor și nevasta domnului doctor privesc acuplarea lui ritualică cu Contesa. Mișu era puțin trist. Doamna Popa se aplecase să vadă mai bine. Mariana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
nevastă-sa! -, repeta în draci de dimineață până seara. În plus, nu l-am auzit niciodată bârfind pe cineva, vorbind urât de cineva, iubea teatrul ca pe el însuși și ne vorbea cu glas cald și așezat, era teribil de prietenos și modest. L-am revăzut într-o zi, câțiva ani după ce am părăsit Naționalul, și era același, doar că foarte slăbit și îmbătrânit, o umbră a marilor umbre printre care a trăit o viață întreagă. Nenea Sârbu, Păp’șelu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
privirile În direcția noastră. — Maestrul e bine, sănătos? Nu l-am mai văzut de multă vreme. Și Keiko ce mai face? Avea vocea unei prezentatoare din emisiunile acelea pentru copii care se transmiteau des la televizor mai demult. O voce prietenoasă, care-mi trezea amintiri dulci, dar care parcă venea dintr-un loc Îndepărtat la care nu aveam cum să ajung. — Maestrul? — Da, maestrul Yazaki. Reiko Îl chemă pe barman și comandă un lichior de coacăze negre. — Nu aș putea spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
varietate de expresii cochete, pe care probabil le exersase în fața oglinzii de la măsuța ei de toaletă. Respirația ei tânără, fierbinte, nu avea gust de proaspăt, dar mi-am dat voie să egalez competența sărutului ei doar ca să fiu amabil și prietenos, mâinile mele strângându-i sânii tineri, frământându-i sfârcurile cu degetele. Apoi i-am luat fesele rotunde în căușul palmelor mele umede și am tras-o mai aproape de ceea ce era din ce în ce mai mult în mintea mea. Ochii ei neastâmpărați se rotunjiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
la bancă. I-am făcut un semn cu mâna lui Deubel să vină la mine, apoi am adăugat: — Ai observat vreodată că majoritatea infracțiunilor din Berlin par să se întâmple în timpul zilei? — Uiți de bătaia de dis-de-dimineață administrată de tipul prietenos de la Gestapo din cartier. — N-o să ai niciodată pe cineva mai mare în grad decât un Kriminalassistent care să facă verificări. Și numai dacă e cineva important. M-am întors să dau ochii cu Deubel, care făcea tot ce îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Deși poate că n-ar fi fost în stare să ortografieze Wittgenstein, darămite să explice filosofia acestuia, Tanchistul era un bun polițist, unul din vechea școală de polițai în uniformă, genul ferm dar corect, care aplică legea cu un box prietenos în urechea tinerilor violenți care tulbură liniștea publică, și care este mai puțin înclinat să aresteze un om și să-l zorească violent în celulă, decât să-i ofere o simplă poveste de noapte bună, în manieră eficientă și administrativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Pereții, acolo unde se vedeau între panourile ușoare de stejar, erau vopsiți în alb, iar draperiile verzi erau toate trase. Camera asta avea un aer german clasic, care era același lucru cu a spune că era cam la fel de caldă și prietenoasă ca un cuțit din armata elvețiană. Rahn ne-a adus niște băuturi și ne-a prezentat pe mine și pe Hildegard celor din cameră. Mai întâi am zărit capul roșu al lui Vogelmann, l-am salutat, și apoi m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > VÎRSTA DE AUR Autor: Dragoș Niculescu Publicat în: Ediția nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Eram cam slab, curgeau pieile albastre de pe mine, dar de mic aveam un suflet cald și prietenos, datorită căruia reușeam să depășesc destul de ușor momentele dificile, să le învălui într-un fel de blazare timpurie, care îmi dădea un farmec aparte. Oricum, femeile începuseră să fie seduse de el, deși multe dintre ele credeau că mina asta
VÎRSTA DE AUR de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364312_a_365641]
-
are un rol covârșitor și se manifestă în funcție de legătura fiecărei persoane cu providența. Întorcându-mă la ideea de la care am pornit, respectiv la relațiile interumane, un interlocutor mi-a explicat că mai demult “oamenii erau mai altruiști, mai comunicativi, mai prietenoși. Acum parcă nu mai au timp de nimic, nici de familie nici de prieteni. S-au stricat relațiile dintre oameni, s-au răcit. La serviciu se mânâncă unii pe alții, se bârfesc în loc să se susțină și să facă echipă”. Potrivit
DESPRE REALŢIILE SOCIALE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364444_a_365773]
-
ușă, depășindu-i ușoara rezistență. Îi vorbea încet, încurajând-o și explicându-i pentru ce are nevoie de o baie pe tot corpul. Ea a încercat să vorbească de vreo două ori, dar el turuia într-una, cu voce monotonă, prietenoasă. În încăperea cu pricina i-a arătat cada mare, pe colț, săpunurile și i-a explicat cum se folosește șamponul, în timp ce ea încă tremura și își strângea sânii micuți și tari cu palmele. - Ai văzut ce frumos și ce simplu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
și a privit-o din nou cu teamă. Nu părea hotărâtă să mai vorbească. - Hai, spune! Îmi stă așa de urât în robă, încât nu mai vorbești cu mine? a întrebat-o doamna avocat, încercând să pară mai apropiată, mai prietenoasă. Nu... nu vă gândiți în felu’ acesta! Sunteți frumoasă...! Știți, în primăvara anului trecut, bărbatu’ meu a venit mai repede decât a anunțat. A venit fără cadouri pentru mine. A adus numai pentru ai lui. Când am rămas singuri în
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
pe care o provoacă patima, întristarea cea după Dumnezeu, ce îsoțește încercările și pătimirile cele fără de voie e împreunată cu bucuria duhovnicească. Dintre roadele acesteia, Sfântul Casian spune că „face pe om osârduitor și ascultător spre toată lucrarea cea bună, prietenos, smerit, blând, gata să sufere răul și să rabde toată buna osteneală și zdrobirea, ca una ce este cu adevărat după Dumnezeu. Ea face să se arate în om roadele Sfântului Duh, care sunt: - bucuria, dragostea, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
afișele de pe pereți care anunțau concerte de blues, reggay, muzică punk și soul. Volumul asurzitor anihila orice urmă de gând din mintea Florindei. Privi în jur. Marea majoritate a consumatorilor erau turiști străini, se auzeau toate limbile pământului. Atmosfera era prietenoasă, tinerii guralivi râdeau cu gurile până la urechi dezvelind dinți puternici și albi. Bău un whisky fără gheață. Alcoolul tare se îmbibă numaidecât în pereții stomacului ei gol și o ameți. Nu-i mai păsa de nimic. O cuprinse o moleșeală
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
și un schimb cultural între etnii. Pentru că verile erau foarte călduroase, prințesa i-a îndemnat pe săteni să-și facă iazuri în fundul curților pentru pești, dar și pentru scalda copiilor. În câțiva ani, locuitorii acelei localități au ajuns bogați, fericiți, prietenoși și comunicativi, păsându-le unora de alții, ceea ce se cheamă Spiritul de solidaritate uman. Oameni din alte sate au venit să învețe din experiența lor, dar să și cumpere puieți din „pomul norocului”, pe care să-i planteze în grădinile
PRINŢESA LIA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363980_a_365309]
-
decembrie de august de -rie de -rie de -rie) de litera primă de litera terminală îngrijită prin tratament hospice la Brașov (sau la Casa Soarelui) precum și de multe cifre pe care le descifrezi sau nu în ritmul tău lent și prietenos îmbibat de copilărie -rie -rie -rie scrie scrie ca să nu intri în vrie de-a lungul existenței tale cum le vei găsi tu importanța venele și înlesnirile cum îți vor modifica ele frontierele oare cum îți vei păstra dezarmanta ubicuitate
ŢĂRUCĂ, OF, ŢĂRUCĂ ! (POEZII) de EUGENIA ŢARĂLUNGĂ în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364054_a_365383]
-
să opornească în larg, pe apele Senei, a căror valuri line ne-au însoțit timp deo săptămână.Primirea oficială a tânărului căpitan a fost însoțită de două tinere a cărorfețe îmbujorate și priviri atrăgătoare mi-au dat senzația ,,unor gazde prietenoase''. Atât Ana, o bucureșteană -asistenta căpitanului -cât și Alexandru-untânăr din Pitești-care avea funcția de prim chelner al elegantuluirestaurant, mi-au venit în întâmpinare, asigurându-mă de largul sprijin cemi-l vor acorda. Ei parcurseseră de câteva ori traseul pe care l-
SENA-UN VOIAJ ÎN INIMA CULTURII EUROPENE de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/364056_a_365385]