1,698 matches
-
deveni scriitori, ci pentru că erau scriitori. De Îndată ce li te asimilezi și de Îndată ce trăiești mitic În ambianța lor, ești sigur că vei poseda și acest caracter: astfel, ocupațiile lui Flaubert, de exemplu, departe de a fi rezultatul unei alegeri gratuite și primejdioase, Îi apar ca manifestările naturii sale. Dar cum e vorba altminteri de o societate de aleși, de o asociație monahală, această natură de scriitor apare, de asemenea, ca exercițiul unui sacerdoțiu. Fiecare cuvânt pe care Flaubert Îl așterne pe hârtie
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
a face, deci, cu o inflație clasică, în care dezechilibrul structural era produs prin intrări masive, necontrolate și nemăsurate de masă monetară sub toate formele sale. "Dezastrul inflației atingea culmea și folosirea monedei era pur și simplu iluzorie, dacă nu primejdioasă, prin urmările cu caracter social ce le putea avea"694. Crizele hârtiei-monedă despre care discutăm și al căror apogeu poate fi localizat în perioada interbelică, fiind cauzate, pur și simplu, de intervenția directă în economie, în afara oricărei logici, a unor
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
ban care rezultă din cooperarea voluntară a indivizilor"991 reprezintă banii naturali. De asemenea, banii de credit sau banii din hârtie contemporani "nu reprezintă decât o formă derivată de monedă"992. Conform economiștilor austrieci banii de hârtie reprezintă o formă primejdioasă de bani și că inflația este un fenomen specific monede din hârtie. Ei militează, de aceea, pentru revenirea la aur ca garant al valorii monetare stabile. În concepția lor, banii ar trebui să fie fabricați în mod liber, piața fiind
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
pentru schimbul direct de produse. Ei nu înțeleg că schimbul de produse poate numai să succeadă și să vină ca urmare a unui comerț sovietic ideal organizat..."1203. Alfred Lemnitz arată că Lenin este cel care a "pus capăt experienței primejdioase a desființării producției de mărfuri și a banilor, precum și trecerii la schimbul direct de produse. (...) Trecerea la schimbul direct de produse presupune ca forțele de producție socialiste să fie foarte dezvoltate. Atâta timp cât mai există încă forme de proprietate, producția de
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
30.000 de mongoli. Apoi, dintr-o scrisoare a papei Ioan XXII, din 5 august 1331, aflăm despre o expediție a oastei regatului împotriva mongolilor, considerată victorioasă. Se pare că la întoarcere, armatei regelui i s-a pregătit o cursă primejdioasă (V. Spinei se întreabă dacă nu este vorba aici despre românii "schismatici" și nu despre mongoli!). Acțiunile militare antimongole ale regilor Ungariei erau parte componentă a politicii expansive a acestora, orientată spre teritoriile extra-carpatice, reactivată de regii angevini de la începutul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din nordul Dunării au fost incluse în aria de dominație a regatului ungar, în diversele formațiuni teritorial-politice ale acestora. Expansiunea rapidă a regatului ungar în teritoriile extra-carpatice, ca și noua politică antiortodoxă, urmată după 1204, au pus într-o situație primejdioasă entitățile politice românești, cnezatele și voievodatele, precum și structurile lor bisericești. Astfel dintr-o scrisoare târzie (25 iulie 1377) a papei Grigore XI către arhiepiscopul de Calocea aflăm despre preluarea cu forța a castrului (cetății) și domeniului românesc de la Medieș-Satu Mare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
rămâne la Severin să-și facă datoria de cruciați. În 1254, regele Bela IV spunea, în corespondența sa, că doar cavalerii de Ierusalim au luat armele împotriva "păgânilor" și "schismaticilor", pentru apărarea țării (regatului) și a creștinătății într-un loc primejdios (Severin). În concluzie, cavalerii ioaniți au rămas efectiv la Severin (regele spera că se vor extinde pe Dunăre până la mare, construind cetăți de apărare față de mongoli), ei au construit turnul (cetatea) Severinului. Dar, pe la 1260, cavalerii Sf. Ioan părăsiseră deja
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dacă nu al ateismului, măcar al unui indiferentism religios. Mai dificilă va fi ruptura de N. Iorga, al cărui sămănătorism a corespuns inițial imperativului epocii (realizarea idealului de unitate națională), dar a cărui perpetuare după război ar fi putut fi primejdioasă, necesară fiind acum „încreștinarea” culturii. Și întrucât, ca să existe, o cultură trebuie să fie originală, cu un caracter specific național, condiția suficientă e menținerea într-un sănătos tradiționalism. O serie de eseuri (A doua neatârnare, Sensul tradiției, Spiritualitate etc.) clarifică
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
populară, spre peisajul natural și social al țării. Îndrumarea literaturii spre istoria națională și spre poezia populară nu-și are numai o evidentă justificare estetică, ci și o implicită intenție patriotică: „Dorul imitației s-au făcut la noi o manie primejdioasă, pentru că omoară în noi duhul național. Această manie este, mai ales, covârșitoare în literatură. Mai în toate zilele ies de sub teasc cărți în limba românească. Dar ce folos! Că sunt numai traducții din alte limbi și încă și acele de
DACIA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286639_a_287968]
-
statornic când e vorba de psihologia popoarelor și că, în istorie, culturile mici pot juca, și ele, rolul de detonator. Judecată din unghi politic și moral, Schimbarea la față a României este cartea unei disperări fundamentale și a unei opțiuni primejdioase. Disperarea are cel puțin patru sau cinci surse în cazul lui C.: conștiința filosofului că aparține unei culturi mici, marginale, fără viitor; credința că România a dormit în istorie și că valorile ei (țăranii, Biserica ortodoxă, cultura populară și peisajul
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
care se cheamă Miorița și care alături de înțelepciunea cronicarilor constituie rana neînchisă a sufletului românesc”. În aceste condiții, el cere categoric trecerea de la stadiul contemplativ la stadiul politic, fanatizarea spiritului românesc, acceptarea unui „dionisism al devenirii românești”. Aici începe opțiunea primejdioasă a tânărului eseist pentru o morală a forței și pentru o politică, în esență, de tip totalitar, chiar dacă totalitarismul lui pare mai degrabă fantasma unui intelectual care l-a citit prea mult pe Nietzsche și nu i-a iubit deloc
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
zăpăcite de iuțeala izbirii. Sinan, fierbând de mânie, Își ridică grosul armatei și trece podul. Mihai se face că se retrage și-i lasă să Înainteze puțin În strâmtoare, unde mulțimea, neputându-și desfășura rândurile, nu mai era așa de primejdioasă. Turcii Încep să se creadă biruitori, când deodată se trezesc izbiți În față de oastea Învăpăiată a lui Mihai. Puterea, și mai ales iuțeala atacului neașteptat, Îi oprește În loc; loviturile, care curg ca grindina, le iau văzul. Românii Înaintează spărgând șir
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
cu o prăjină! Acel om crud vrea doară un atentat să facă... Și dac-a mea regină nu-i proastă ca o vacă Se va feri din cale... Câte primejdii, sfinte!, Primejduiesc viața unui rege putințe... Este o carieră foarte primejdioasă, În scurt mi [-a] arătat-o chiar dascălul Tănasă. Dar iată și regina... apare ca și steaua, Să o primesc pe mare și să-mi aprind luleaua. R[EGINA] (speriată) Și nu vezi ce pericol... ce mizerii adînci! Un om
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
statul bizantin cât de multă țară vor putea, pentru a ridica apoi o împărăție romîno-bulgară unită, după cum se întinsese mai-nainte și era însemnată prin graniți firești. Împăratul, reținut în capitală de poftele și plăcerile lui, nu ieși singur contra primejdiosului dușman, ci puse-n fruntea oștilor pe unchiul său, prințul Ioan, care era investit cu demnitatea de sebastocrator. Acest general dovedea multă circumspecțiune și trezvie, și-ncepu treaba foarte cu băgare de seamă și știu să biruie pe inamic în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
retragere, să-și mântui ceata sa la Rhaedestos (acum Rodosto) lângă malul mării, unde întru adevăr a fost în siguranță, dar totuși, în urmarea strapațelor războiului, el, vicleanul plănuitor al campaniei de cucerire în contra Constantinopolului, simți în sine germenul acelei primejdioase boale care curând după asta îl răpuse pe d-a pururea. Puțini cavaleri scăpară numai spre Adrianopol la tovarășii lor de arme carii rămăseseră acolo și carii de atunci încoace încăpură la mai mare primejdie, de vreme ce regele Ioannițiu, mândru de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o nouă suflare de viață. Ioan de Brienne, escelent ostaș îndealtmintrelea, nu era om de stat prevăzător, întreprinse o campanie în Asia Mică și călcă fără de nevoie pacea cu statul grecesc al {EminescuOpXIV 113} Niceii. Acest act dădu împăratului Vatatzes, primejdiosului inamic, o ocazie dorită pentru a pune în lucrare în mod practic alianța ofensivă dintre el și regele românilor și al bulgarilor, Ioan Asan. Cu o putere de o sută de mii de oameni și o flotă de trei sute de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu toate puterile preparative pentru realizarea scopului propriu al campaniei, luarea cetății Tzepaena. Principele sârbilor Uroș mijlocește pacea între romîno-bulgari și romei. Covârșitoarea putere a romeilor bătea la ochi și neliniștea încît principele bulgar Mihail, având grija unei așa de primejdioase vecinătăți, stătu totuși pe gânduri de pace, de rugă și mișcă pe socru-său, principele sârbesc Uroș, ce era-nsurat cu Anna, fiica regelui maghiar Bela IV, ca să ia asupră-i rolul de mijlocitor în această operă a împăcării. Primit de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
atât de scrupulos a fost împăratul cu darea îndărăt a făgăduitelor două orașe maritime care, precum se-ngrijea, le-ar fi servit romîno-bulgarilor ca puncte de razim pentru incursiuni în împărăția romeică și ar fi devenit în mînile lor un primejdios mijloc de agresiuue. Pentru a-și îmbuna șovăirea și pregetul, se servi de fel de fel de pretexte, mai mult ori mai puțin de crezut. Ba locuitorii acestor orașe se împotrivesc hotărâtor de a fi încorporați cu regatul româno-bulgar de vreme ce
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tată, cu toată nespusa depărtare și deosebire între ei. Tot așa de puține scrupule căta să aibă recunoașterea apelațiunii la Roma, căci abia se va găsi vreun grec care de dragul unei certe să treacă așa de lesne marea întinsă și primejdioasă. Cât despre pomenirea în rugăciuni, trebuie să se admită în vederea scopului de folos comun, căci Dumnezeu însuși a primit fire omenească și s-a supus răstignirii pentru a mântui omenirea; deci, daca în cazul de față se poate evita prin
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe niște frigări de lemn, pentru a frige în ele pe Bekkus, au însă totodată gândirea nemărturisită de a-i arunca pe urmă și pe ei în foc". Esperiența confirmă curând după asta adevărul acestei aserțiuni. Intrând odată în curentul primejdios al responsabilității religioase și politice, nu mai era nici o oprire pentru corabia mișcată de furtună. Admițîndu-se odată principiul datoriei de-a se justifica, darea în judecată rostită asupra patriarhului suplantat nu se putea opri asupra unui singur creștet, ci trebuia
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
izbândea asupra năvălitorilor, cu atât mai mult creștea faima lui de om ales pentru lucruri mari. Mase mari de popor și ținuturi întregi se luau după dânsul și-i sporeau partizanii cari, prin mulțimea și direcția lor, începură a deveni primejdioși. Primejdia {EminescuOpXIV 138} apropiată stârni atât pe regele Constantin cât și pe împăratul Mihail. Acesta alergă în puterea iernii la Adrianopol, parte pentru a supraveghea mai de aproape decursul evenimentelor de dincolo de graniță, parte pentru a dispune la fața locului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
îl îngrijea cazul asemenea foarte verosimil că Lachanas, purtând o campanie fericită, va abuza de favoarea poporului, care atunci se va grămădi și mai mult împrejurul lui și se va simți ispitit de-a stârni o rebeliune în orice caz primejdioasă. Deci îl chemă pe Pseudo-Lachanas la curte, îl dezbrăcă de demnitatea de general, îl înlătură în genere de la orice comandă peste trupe și-l închise pe îndrăznețul aventurier în temniță sigură. O măsură atât de aspră avu urmare imediată; toată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lui Nogas, privea căsătoria ca un mijloc de moleșire pentru înăsprita sa viață războinică, el hotărî să-și amâne însurătoarea și retrimise împăratului, tatălui ei, pe mireasa ce i se adusese, până la alt răspuns și, abia după ce în anul 1292 primejdiosul Nogas își pierdu domnia și viața, el ceru îndărăt și reprimi de la împăratul pe mireasa lui, își serbă nunta, supuse fără greutate toată țara, pe care o posedase hanul învins, și întări cu puternică legătură de înrudire raportul de pace
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu cât mai ușoară era năvălirea în Moldova despre învecinata Podolie, adecă chiar de la granița țării sale. Supărarea Poloniei și nemulțămirile dinlăuntru în contra lui Ștefan Vodă le mai ațâță mai presus de toți un frate mai mic și cel mai primejdios rival al lui, Roman, care și izbuti să puie la cale o răscoală pentru răsturnarea domniei. Ștefan ceru, dar prea târziu, ajutor de la turci; înainte de-a putea sosi un asemenea ajutor el era deja detronat și aruncat în temniță
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
săi de sfat jurară apoi mai târziu în țara lor, înaintea delegaților împuterniciți ai regelui. Domnia a doua a lui Ștefan Vodă se întîmplă într-o epocă mișcată deopotrivă și în cele politice și în cele bisericești, într-o epocă primejdioasă. Prin sila împrejurărilor și puterea precovîrșitoare a mișcării generale, fusese și el răpit și mânat în anul 1396 să ia parte la nenorocita cruciată a lui Sigismund contra turcilor, deci și la înfrîngerea suferită de marea oaste creștină lângă Nicopole
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]