1,457 matches
-
căciulițe dacice de lut și le piti cu grijă după plită. Sus pe poliță hornului, deasupra cenușarului, stătea ghemuit un boț de mămăligă înfășurat în ștergar. Cu lehamite îl aruncă-n șiștar amestecându-l cu laptele de pe fund. Undeva pe prispă lângă un castron cu smalțul sărit Gogu-și plimba mustățile smiorcâind stăruitor. - Te-a răzbit, ai?! Păi ce eu am mâncat? Se-nserase de-a binelea și el tot trebăluia prin curte. Ba să-nchidă la găini, ba să facă porții la
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
ba să facă porții la câini și s-astupe la beci, apoi fuga la poiată să-l bage-n țarc pe Aghiuță. Cerul era împodobit ca pomul de Crăciun. Ușa chilerului era larg deschisă. Bătrânul stătea pe un prag de prispă cu picioarele proaspăt spălate. Undeva lângă sobă o voce cunoscută denunța, zi de zi - de-aproape o săptămână, crima de pe Vistula: „Aici Europa Liberă! Corpul preotului Jerzy Popiełuszko(1) a fost găsit într-un lac de acumulare pe cursul (...)” - S-
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
da!... Vine dimineața, vine echipa de sanitari și adună morții. Nici măcar nu-i mai numără. Nici pe cei vii. Numără doar lacrimile înghețate și le împarte la toți. Ne adunăm în jurul lui nea Ion și-l ascultăm. El stă pe prispa din lut și-și aduce aminte. Cât timp a “stat” el în Siberia, nimeni nu s-a mai ocupat de cele trebuincioase ogrăzii. Prispa-i mâncată de vreme. Prin pământu-i spălat de ploi, ca un argument că ființa nu poate
Spaima, regretul, mucenicia şi soarta lui bădia Ion (I) () [Corola-blog/BlogPost/339972_a_341301]
-
le împarte la toți. Ne adunăm în jurul lui nea Ion și-l ascultăm. El stă pe prispa din lut și-și aduce aminte. Cât timp a “stat” el în Siberia, nimeni nu s-a mai ocupat de cele trebuincioase ogrăzii. Prispa-i mâncată de vreme. Prin pământu-i spălat de ploi, ca un argument că ființa nu poate fi distrusă niciodată, se văd foarte multe buruieni, printre care și paie de grâu în diferite faze ale creșterii, coacerii, căderii, uitării și întoarcerii
Spaima, regretul, mucenicia şi soarta lui bădia Ion (I) () [Corola-blog/BlogPost/339972_a_341301]
-
și Georgeta. Bucătăria era alături de casă, luam apă de la fântână și ne luminam cu lampa de petrol. Cu picioarele goale în colbul cald, era o plăcere să te joci în bătătură, iar apoi să lași picioarele să se svânte pe prispă, după spălatul de seară. Când mă întorceam din Tutova, aveam un puternic accent moldovenesc. Îmi plăceau perjele, iar când părinții m-au luat pentru prima data la cinema și m-au prevenit că la început va apărea pe ecran un
Confesiuni, Academician Alexandru T. Balaban () [Corola-blog/BlogPost/339959_a_341288]
-
când Iliadele și Odiseele băteau la poartă și erau primite cu dulceață de cireșe amare și o ulcea cu apă, n-au plâns în fața Plecării, n-au stăruit la ceruri și la tot felul de Sfinți să fie lăsați pe prispă, măcar o zi în plus! Și nu numai că n-au lăcrimat! Chiar s-au înseninat! Însă, tot ei, părinții mei și ai unor dumneavoastră, încercau un alt soi de regret că rămânem singuri, că n-are cine să mai
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (XI – XIV) () [Corola-blog/BlogPost/339970_a_341299]
-
al Celui pentru numele căruia trebuie să nu se împiedice Apa! Nu? Caii abia reușesc să mai care căruța cu mine. Caii...iată-i, ei sunt: “Începe să plouă, Marie.../ te rog să deschizi o fereastră.../ sunt singur, afară, pe prispă.../ și caii sunt singuri pe coastă!// Și fulgeră tare...și tună.../ gutuii rămân fără floare.../ ascultă, Marie, ascultă: cad păsări din zbor, pe cărare!// Și plouă cu piatră, Marie.../ așa n-a plouat niciodată.../ întinzi brațe goale spre mine.../ nu
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (XI – XIV) () [Corola-blog/BlogPost/339970_a_341299]
-
strigă la masă. Mâncăm lapte cu mămăligă. Mâncăm frumos, cu linguri de lemn, pe săturate. Mâncăm la lumina surcelelor din vatră. Aproape adorm pe scăunelul cu trei picioare, rotund. Și masa-i rotundă. Cu trei picioare, și ea. La marginea prispei, pe un pietroi de râu, mătușa cea mare mă spală pe picioare. Cu o piatră de râu mai mică mă spală. Să se ia bine toate substantivele adunate printre dește și crăpături. Altfel, dorm agitat și visez urât. Mă cam
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (III+IV) () [Corola-blog/BlogPost/340002_a_341331]
-
dorm agitat și visez urât. Mă cam doare. Mă cam ustură. Că-i dată naibii leșia. Gata, mătușile se duc în odăile lor. Bunica, ultima, se duce să se hodinească în chilerul de la vale. Eu și unchiul ne culcăm pe prispă. El, mai ostenit decât mine, începe să doarmă cât ai zice somn. Eu, cu gândul prin poghiazuri și la țâncul pământului singur în hectar, mai am oleacă de umblat încolo și încoace, fără să merg. Stau întins pe țolice, învelit
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (III+IV) () [Corola-blog/BlogPost/340002_a_341331]
-
scoală: scoate repede vitele afară din sarai! Mama le-a scos pe celelalte 4 surori și pe fratele. Vitele erau de-acum scoase la poartă și-au fugit în pădure cu toții. Eu am rămas singur. Și m-am așezat pe prispă. Și ascultam în sat cum răcneau fumeile, copiii pe care-i ridicau. Peste vreo trei case, acolo, au luat un om cu oasele moi, din născare. Ascultam răcnetele jitelor care rămîn singure. Lîngă mine erau 2 cîini. Unul stătea în
Dan Cristian Turturică () [Corola-blog/BlogPost/340008_a_341337]
-
de către semeni, iar pentru a-i convinge de părerea falsă, a trebuit să-și păstreze în mod permanent calmul și rutina: „-Nu cumva cămașa ta, descheiată la piept, / este cămașa lui Iuda? / -Nu, îi răspund liniștit, / bându-mi cafeaua pe prispă” (Cu adevărul pe umeri). Transferul de imagine (derivat din predilecția de a tăcea) asupra lui însuși a fost mai greu de suportat pentru că permitea îndoielii să-l cuprindă: „-Nu că aș vrea să te necăjesc, zice, dar / cămașa asta pe
REVISTA DE RECENZII [Corola-blog/BlogPost/339242_a_340571]
-
de către semeni, iar pentru a-i convinge de părerea falsă, a trebuit să-și păstreze în mod permanent calmul și rutina: „-Nu cumva cămașa ta, descheiată la piept, / este cămașa lui Iuda? / -Nu, îi răspund liniștit, / bându-mi cafeaua pe prispă” (Cu adevărul pe umeri). Transferul de imagine (derivat din predilecția de a tăcea) asupra lui însuși a fost mai greu de suportat pentru că permitea îndoielii să-l cuprindă: „-Nu că aș vrea să te necăjesc, zice, dar / cămașa asta pe
Victor Munteanu: Prizonierul tăcerii. Cronică literară*, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339247_a_340576]
-
Oașului! -Tu esti beat, Costică! -Cum beat!? N-am băut de cat zece kile de vin, la fel ca tine ... -Floare la ureche ... -Atunci să mergem la cârciuma! -Mergem! Au ieșit din casă clătinându-se.S-au ținut de stâlpii prispei și apoi au luat-o agale spre poartă. -Băi Costică, observi cum se învârtește pământul? -Da! Când eram pe lumea cealaltă, cum îi ziceam? -Omenire! -Asa este! Cum spuneam...când eram acolo, pământul nu se învârtea.Stătea pe loc.Ăla
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
își duceau viața în singurătate un bătrân și o bătrână. Era o familie parcă uitată de Dumnezeu. Uneori, prin acele meleaguri îndepărtate mai trecea câte un vânător ce alerga cu ogarul său după vreo căprioară. Se oprea cîteva minute pe prispa colibei și intra în vorbă cu bătrânii, uitând parcă de vânat. Aceștia erau în culmea fericirii când cineva le călca pragul casei și ca răsplată le dădeau ca amintire obiecte meșteșugite de ei. Cei doi nevoiași nu fuseseră înzestrați de
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
hoardele liniștii care va e vouă vlăstar de incest, și tot eu, strigătul, tril al tăcerii, pot întoarce lumea din adaosul ploii, întunecat. gândul, spectator mut, nevăzut interlocutor, îi șoptește din dosul urechii: taci, strigăt, taci urlet, taci vânt. pe prispa existențialității mișună mult prea multe risipe ca cineva să te asculte, plângând. taci! Referință Bibliografică: Strigat / George Adrian Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 708, Anul II, 08 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Adrian Popescu : Toate
STRIGAT de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 708 din 08 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341396_a_342725]
-
dezordine, mânați de biciul năprasnic al vântului stârnit din senin. Pomii se îndoaie, fructele cad, ferestrele deschise, se izbesc cu zgomot de pereții casei. A căzut un geam, ce abia se mai ținea în câteva cuișoare, făcându-se țăndări pe prispa casei. S-au dezlegat porțile Cerului, ploaia cade, deasă și caldă. Apa se scurge prin șanțuri cărând la vale, crenguțe rupte și frunze, paie și pene. Fulgerele și tunetele se apropie de sat. Mă bucur că suntem acasă cu toții. Mămica
TRADIŢII ÎN PURANI DE VIDELE(PAPARUDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341378_a_342707]
-
de vin, de evenimente, în decorul unor impresii surprinzătoare, îmbrățișarea lui însemna vârful dorințelor care vin fără să-și aștepte rândul. Vin ca să te năpădească, să te zăpăcească, să ajungi să confunzi voința cu dorința, ziua cu noaptea, visurile cu prispa casei bătută în cuie. Clipe, care prin zvârcolire, amestecă realul cu posibilul, perturbă liniștea interioară ca să producă energia de visare, de a trăi un scurt metraj destinat festivalului de la Cannes. Lianele brațelor se întind peste mări și țări și trupul
PE PUSTĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341999_a_343328]
-
de 48 de ani... Cine a fost Iancu? Expresia unei idei înalte, unei dorințe străbune, care nu se va stinge niciodată din sânul națiunii române...” El, regele munților, cel fără coroană, adormea pentru totdeauna singur și cu fluierul flămând, pe prispa unui brutar, Ion Stupină, de la Baia de Criș, în dimineața zilei de 10 septembrie 1872. „Nu avea nimic asupra lui decât o năframă zdrențuită, fluierul de cireș și jalba către împărat, unsă și mototolită...” La 13 septembrie 1872, declarat „mort
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR (AVRAM IANCU-CRAIUL MUNŢILOR) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341745_a_343074]
-
un bătrân căruia îi zicea Moș Șcribleac. Casa lui, chiar pe creasta dealului, avea valoare mai mult sentimentală, doar pentru el, deoarece, imobiliar vorbind, nu mai avea nicio valoare. Mică, veche de când lumea, cu o singură odaie și o mică prispă, cu două geamuri mici de tot, cu gratii (de pe vremea atacurilor haiducilor), era tot ce-i mai rămăsese din avere. A vândut tot, și văcuța cea bătrână, și clăile de fân, și pământul. Își păstrase pământ doar pentru vreo două
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
-
din făcutul greblelor de lemn și din meșteritul cofițelor cu doage de lemn, atât de trebuincioase pentru orice gospodărie de la munte. Trebuie să dăm în vileag că moșul avea obicei cât se poate de păgubos pentru sănătatea sa: ieșea pe prispă, la lumina zilei, întinzând niște ziare pe laviță, aducea cu el o cutie mare de tablă în care-și ținea rezervele strategice de tutun brun, din cel ieftin, cumpărat din târg, și se apuca să-și prepare trabuce. Rupea ziarul
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
-
Dar a plecat, stai liniștit!... Cioara bătu din aripi, semn că motanul încă era pe-acolo. Și gaița stătea neliniștită în cireș. Motanul se putea întoarce oricând. Deodată, evenimentul cel mare se produse: Moșul Șcribleac crăpă ușa bordeiului, ieși pe prispă cu capul descoperit, doar în cămașa sa albă, lungă până la genunchi, încins cu-n brâu negru la mijloc. Tuși înspăimâtător de câteva ori. Cu pași șovăielnici coborî de pe prispă, având o tigăiță mică în mână. Se duse undeva lângă o
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
-
cel mare se produse: Moșul Șcribleac crăpă ușa bordeiului, ieși pe prispă cu capul descoperit, doar în cămașa sa albă, lungă până la genunchi, încins cu-n brâu negru la mijloc. Tuși înspăimâtător de câteva ori. Cu pași șovăielnici coborî de pe prispă, având o tigăiță mică în mână. Se duse undeva lângă o șură unde era o grămadă de crengi și buruieni. Aruncă niște resturi ale prânzului din tigaie peste gramada de buruieni. La fel de anevoios, cu plămânii șuierând a tuse, se-ntoarse
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
-
pădurii, uită de tot ce-i lumesc, trecând hotarul într-o dulce și imperturbabilă reverie. "Mă gândesc aproape cu invidie la strămoșii noștri, care trăiau simplu și-aveau mereu răgaz să se roage ori, pur și simplu, să șadă pe prispă și să se gândească. Astăzi trăim într-o lume anapoda. Atât de frumoasă e viața asta, iar noi ne pierdem în lucruri atât de mărunte...”. Pădurea cu năluci Munții Vâlcanului sunt plini de povești. Aici au trăit dacii, prin codrii
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
Autor: Ionel Davidiuc Publicat în: Ediția nr. 528 din 11 iunie 2012 Toate Articolele Autorului CASA COPILĂRIEI MELE Casa copilăriei mele, Leagăn de dor și-amintire, Izvor nesecat de iubire, Pân-la plecarea spre stele!. . . CĂSUȚĂ - neterminată. . . Grajdiul, era-n cas-cea-mare. Prispa mereu dărâmată, Unde stăteam noi, la soare. Două odăi luminate, Paturi, dulap și-un cuptor Vechi, dar întruna curate. . . Trudea măicuța - de zor. . . Acoperiș . . . cu șindrilă, Spartă și-n vreme de ploaie, Podu-l umpleam cu ulcele Și castroane, să curgă
CASA COPILĂRIEI MELE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341941_a_343270]
-
chem din amintiri pe malul Ozanei. mă vei recunoaște, sunt fata cu valiza plină de doruri. Te chem din povești sub cireșul văratic. Sunt Cosânzeana, prea pământeană, fac motocei din vise de stei. Te chem de unde ești la Bojdeucă, pe prispă. Bunicii povestesc încă, despre ceasornicul satului, mersul cu uratul... Nu știu alții cum sunt, dar eu mă scald în fantasme.. Referință Bibliografică: Eleva Ana Maria Gîbu despre poeta Ana Maria Gîbu... / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 803
ELEVA ANA MARIA GÎBU DESPRE POETA ANA MARIA GÎBU... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 803 din 13 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342274_a_343603]