1,039 matches
-
viață. Suferința produsă de cel plecat este dată de absența acestuia, de anularea comunicării cu el. O altă situație este oferită de plecarea unui partener Într-un alt loc pentru un timp mai mult sau mai puțin Îndelungat: război, detenție, prizonierat etc. Plecarea este o despărțire care implică neliniștea, pierderea siguranței și a echilibrului intern și extern: „Partir c’est mourir, un peu”. 2Ă Izolarea Izolarea persoanei afectează cuplul și poate duce chiar la dezorganizarea acestuia. Ea se produce prin pierderea
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
autodizolvării sale În mulțimea străină a noii cetăți. Vede și simte că este altul. Exilul este pierderea umanului din persoană, prin Înstrăinare. Pot exista Însă și situații de „ieșire din cetate” diferite de exil. Acestea sunt reprezentate de deportări forțate, prizonierat etc. Ele sunt situații accidentale care surprind brusc individul și care au consecințe negative asupra acestuia. Spre deosebire de exil, ele sunt mult mai dure, mai frustrante și resimțite sufletește și moral ca fiind nedrepte și nemeritate. Urmările Înstrăinării prin exil sau
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
etc. au suferit modificări care i-au obligat, Împotriva voinței lor, de a gândi și de a acționa contrar propriilor convingeri. Analiza acestor cazuri ne relevă faptul, extrem de important, al schimbării psihomorale a individului În condițiile impuse de existență (război, prizonierat, detenție, exil, deportare etc.Ă. Asistăm, În aceste cazuri, la o schimbare În timp, care va reprezenta, În final, o veritabilă conversiune (iămorală de factură valorică negativă a persoanelor respective. Rezultă de aici faptul că persoana umană are dubla disponibilitate
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
este de o modernitate emoționantă. Giulio Drigo urmărește „adevărul”, Marco Sberga, fără să știe bine de ce, este împotriva acestui „adevăr”, deși inițial pictează și el peisaje și chipuri ce se aseamănă peisajelor și chipurilor reale. Doar la sfârșit, reîntors din prizonierat, pe jumătate nebun, în cămăruța în care îl găzduiește mama-codoașă, trasează pe hârtie de ambalat niște desene abstracte. Era avangarda „clasică”, extraordinarul moment al postcubismului, futurismului și formalismului. Ca toți avangardiștii, Marco Sberga este un terorist (cu dulceața eroică a
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
pe care băiatul De Gaetano o aruncă asupra lucrurilor provine dintr-o asemenea îndepărtare și este atât de străină, încât le sărăcește și le ridiculizează, politic și ideologic, măcar în aceeași măsură în care, dimpotrivă, le valorifică fenomenologic. Războiul și prizonieratul, văzute prin ochii aceștia care, la fel ca ochii adevăraților poeți, văd tot și aleg esențialul, apar ca o bufonadă imensă: aceasta și deoarece De Gaetano are mult sentiment, dar nu este sentimental și moartea nu-l răscolește deci prea
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
finele fragmentului cu pricina. Părtași la o nouă întâmplare de comic buf anume încuierea lui Encolpius în camera de la han de către bătrânul Eumolpus, și el sensibil la farmecele tânărului Giton, care îi provoacă păcălitului o cumplită senzație de sufocare și prizonierat, apoi dorința de a o sfârși cu existența mizeră -, "eroii" noștri se află în situația de a-și declama iubirea prin gesturi mărețe, chiar disperate. Limbajul celor doi parodiază discursul măreț al tragediei ("Greșești, Encolpius, dacă crezi că o să mori
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ceea ce se tot făcea, în perioada interbelică, încă din romanele lui Liviu Rebreanu, pentru a nu mai vorbi de Camil Petrescu, Hortensia Papadat- Bengescu ori Anton Holban. Deghizat în justițiar, naratorul face o "patetică" dreptate unui personaj marginalizat, căzut pradă prizonieratului obișnuinței, ca în piesele de teatru ale lui Ibsen: "Uitându-și cu totul sacrele îndatoriri de tată și de soț, Stamate începu să-și taie în fiecare noapte, cu foarfeca, legăturile ce-l țineau atașat de țăruș și, spre a
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pradă. Am intrat în camera în care fusesem repartizat și a apărut cineva care mi s-a recomandat ca fiind Mircea Marin 8. Avocat de meserie, a căzut prizonier după două săptămâni de la începerea războiului, a făcut șapte ani de prizonierat, cunoștea câteva limbi, a fost dus la închisoarea Lubianka din Moscova. C. I.: A trecut prin faimoasa închisoare a KGB-ului sau a NKVD-ului pe atunci? S. Ț.: Da. A fost dus acolo și după un timp i s-
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
într-un stadiu în care nu te mai interesa nimic. Deși, totodată trebuia să-ți impui să nu mai știi și să nu mai vrei nimic. În Jilava a mers și Mircea Marin, care avea experiența lagărelor din Uniunea Sovietică, prizonierat 7 ani, și care mi-a zis la un moment dat, extrem de dur: "de aici mergem într-un lagăr de muncă unde ne vor rămâne oasele, nu avem nicio șansă de întoarcere!" Păi, când cineva de 40 și ceva de
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
a funcționat ceva în Basarabia în ultimii zece ani, acestea au fost programele americane implementate aici, care au început să dezvolte și la noi deprinderile societății civile, spiritul de inițiativă, capacitatea de a gândi liber, șansa de a ieși din prizonieratul mentalităților colectiviste. De ce uităm aceste lucruri? Ceea ce se întâmplă astăzi la scară largă în Basarabia este tocmai suprimarea libertății, zăvorârea ei. Dacă imediat după victoria comuniștilor am vorbit despre fenomenul transnistrizării Basarabiei, după atacul terorist din 11 septembrie regresul pe
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
că sincronizarea rămâne încă o frumoasă doleanță. O bună parte dintre intelectualii basarabeni se mențin într-o contemplație deloc roditoare a gloriei apuse a neamului, trăind, înaintând prin viață cu fața întoarsă spre trecut. Ei nu reușesc să scape din prizonieratul propriilor fantasme și, din această cauză, ratează mereu prezentul, vorba lui Patapievici. Este o atitudine care vorbește despre un simptom mai general de inadecvare la necesitățile zilei. Să ne întrebăm, de exemplu, în aceeași ordine de idei, câți dintre copiii
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
pornind de la nucleul unei opoziții spațiale. De aceea, plecînd pe mare Robinson Crusoe se depărtează mai întîi de opresiunea societății din care face parte, pentru ca mai apoi să fie oprimat de propria singurătate, iar în final învață să-și convertească prizonieratul într-o formă de libertate. Cu toate acestea, personajul nu încetează să tînjească după societatea oprimatoare, capabilă în același timp să ofere siguranță și protecție față de neprevăzutul aventurii. În acest caz, asistăm la încrucișarea altei perechi de termeni opuși. Așa cum
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
te scap. Povestea cu Man Tâlharu relatează cazul unui cuplu plecat cu oile pe câmp. Femeia adoarme și, când se trezește, constată că este Înconjurată de un zid mare din piatră, străjuit de oameni negri, urâți. Condiția ca să scape din prizonierat ar fi: Femeia este nevoită să promită, fără să-și dea seama că este gravidă. Termenul stabilit este de 12 ani, după care băiatul se duce În iad cu un ulcioraș cu apă. Apar În derularea narațiunilor anumite reacții ale
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
delimitează astfel, Într-o oarecare măsură, de radicalismul negației avangardiste (În speță suprarealiste), asumîndu-și cu luciditate condiția dificilă de scriitor și de artist ce aspiră la o evadare din toate formulele, dar se știe sortit - fie și În ultima instanță - prizonieratului lor. Cu o sinceritate care i-a șocat pe mulți dintre confrații de la unu, el scrie aceste propoziții nu lipsite, nici ele, de un anume patetism: „CÎt de departe mi se par de aici acele pretenții Îngîmfate de «eliberare din
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
figurativă a apelurilor (În dublu sens: dinspre lumea stagnantă exterioară și dinspre eul interogativ al Poetului) marchează, pe de o parte, o stare de tensiune a așteptării unei „Întîmplări” decisive, iar pe de alta „provocarea”, „trezirea” ființelor și obiectelor din prizonieratul nemișcării: bătaia În poartă sau În fereastră, țipătul sau „trilurile rîsului”, sau - concentrîndu-le pe toate - cuvîntul, constituie „instrumentarul” mai mult sau mai puțin concret, ce servește acțiunii transformatoare. Iar acesta vizează mereu atingerea acelei „stări de grație” ca recuperare a
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
maestră a castității. Basmul însă continuă. Cei 12 crai evadează din acel tărâm, călare pe gigantice păsări rock (coperta ediției italiene reproduce o sugestivă miniatură "Omul-acvilă" după "Roman d'Alexandre", 1338), înapoi spre Constantinopole, după șase ani de rătăciri și prizonierat. Este anul 1203. Baudolino, sexagenar, dă semne de oboseală și de căință, mustrat de amintirea tatălui său împărătesc. Atras până și el în rețeaua de ficțiuni a fiului adoptiv, Frederic luase parte, sub pretextul unei cruciade, la călătoria crailor spre
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Israel, unde își deschisese un cabinet de pediatrie. Povestea începe la Saint-Martin-Vésubie, în vara anului 1943 (loc familiar autorului, dat fiind că a trăit aici pe toată durata războiului). Satul, ocupat de italieni, este locul de refugiu, dar și de prizonierat al unei întregi comunități de evrei sosiți din toate colțurile Europei. Timpul nu are decât o singură măsură: așteptarea. Fie în fața hotelului Terminus unde se stă la rând pentru înregistrare și primirea cartelei de alimente, fie în spatele ușilor închise unde
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
război, de istorie, isterizate de iraționalul cazon, cu aparență de doctrină. Nu putem evita numele unor Buzzati, Brecht, Ionesco sau Gombrowicz, dacă vrem să definim libera circulație a unor motive narative sau dramatice, cum ar fi de pildă condiția de prizonierat devenită a doua natură a victimelor dresate prin teroare și suspiciune, droguri de întreținere a absurdului. În al treilea registru stilistic al romanului, pe lângă cel epic-expresionist și subversiv-proustian, se dă un recital eroicomic, în cheia farsei amare, a burlescului și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
însăși nașterea Fiului de către Tatăl. În acest punct, Henry atinge un punct specific al teologiei mistice a lui Meister Eckhart - care urmează aici tradiția patristică 1 - ce vede nașterea adevăratului Sine al persoanei doar prin pătimirea lucrărilor dumnezeiești. Eliberarea de prizonieratul exteriorității alienante a lumii nu s-ar putea împlini fără integrarea omului în sânul unei mișcări mai vaste de flux și reflux, asemănătoare efluviilor Iubirii divine descrise de Sfântul Dionisie Areopagitul în Ierarhia cerească. Revelația Vieții înfățișează universul ca un
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Suceava, la luptele din Moldova, la Cașin și Oituz. La 24 iulie 1917 cade prizonier și este internat în lagărul de la Sopron (Ungaria), în vreme ce, în comunicatul din 1 august al regimentului căruia îi aparținea, este declarat mort. Întors epuizat din prizonierat (10 aprilie 1918), lipsit de mijloace materiale, îi apare lui E. Lovinescu ca „un tânăr sublocotenent într-o uniformă decolorată de sfârșit de război, supt la față, de un blond spălăcit, luminat totuși de fixitatea fosforescentă a două mărgele albastre-verzui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
casă după icoane și păstrate acolo pentru a feri gospodăriile de vremuri grele și de duhurile rele, fiind încărcate cu Sfântul Duh. Pentru familia noastră, această zi este foarte importantă căci în această zi s-a întors tatăl meu din prizonierat după 7 ani de zile din Rusia. O altă tradiție mai veche care se menține încă în satele noastre este hramul bisericii din fiecare sat. La Vatra, hramul bisericii este la 15 august - Adormirea Maicii Domnului. Postul acestui eveniment ține
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
a blestema pe reprezentanții autorităților: - Mânca-i-ar focul, să-i mănânce de hoți ! Cum vor să ne ia ei, pâinea de la gură ! Cele mai agitate în acea zi au fost femeile a căror bărbați muriseră pe front sau în prizonierat. Noaptea se apropia grăbită. Oamenii au început să se retragă pe la casele lor cu frica în suflete și cu indignarea nestăpânită. în ziua următoare a fost înmormântarea lui Vasile Chițac, condus pe cel din urmă drum cu mare tristețe de
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
este chiar ciudat (sau poate nu). Relația dintre cei doi, așa cum se vădește din text, are, pentru durata care precedă acțiunea piesei, o istorie destul de vagă, doar sugerată, ceea ce este cu atât mai bine. Ariel, odată salvat de Prospero din prizonieratul lui vegetal, îi este aservit, ca spirit, unor țeluri magice. Cum anume îl slujește timp de atâția ani știm numai din câteva aluzii. Astfel, Prospero îi amintește duhului cât de ușoare lucruri i-a cerut (ușoare măsurate cu puterile lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
coronat opus desfășoară aceleași imagini ale universului decăzut și falsificatoriu. "Cârciuma strivită/ și-nfundată în pământ/ se-nfundase cu bețivii și toți măsluitorii/ și odată cu ei o bucată -/ o bucată din chipul satelitului palid". Sugestia afundării, a coborârii și a prizonieratului în adâncuri este prezentă și aici. Adâncul cuprinde totul, atrage atât umanul, cât și divinul, idealul. Cârciuma, motiv al peregrinărilor boeme, devine aici un receptacol al lumii, un loc de întâlnire al tuturor, o matrice fundamentală. Imaginile sunt cu atât
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
plan pe Șir Roger Casement. El a fost judecat de Înaltă Curte de Justiție, fiind acuzat de înaltă trădare. Procesul a început la 26 iunie 1916. Principalul cap de acuzare a fost încercarea de a recruta soldați irlandezi căzuți în prizonierat pe frontul de vest pentru a forma o armată națională. Casement a fost acuzat și de încercarea de a introduce arme germane în Irlanda. Fostul diplomat britanic s-a apărat afirmînd că "Dacă am greșit chemînd irlandezii să mi se
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]