742 matches
-
-Acuma și tu, bombăni femeia cătră flăcău. De unde știi că-l cheamă Macovei? -Cum să nu știu, dacă așa-i scris pe firmă, deasupra ușii? Dumitru Macovei. -Văd că toți sunteți cu cap și cu învățătură. Numai eu îs o proastă. Flăcăul tăcu. Uneori îi era lehamite să se mai uite la obrazul maică-sa”. Într-adevăr, femeia lui Nechifor-Gheorghiță se arăta bombănitoare și rea „la vedere”. Dar asta pe-o anumită linie de portret, destinată să schițeze o latură a
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
trebuie să plângă în brațele unei ființe vii... Asta părea că-i șoptește vântul. Dar nu mai putea îndura ocara și vorba lumii. A stat așa nemișcată în mijlocul pădurii așteptând să treacă, să se trezească și să plângă ca o proastă pentru că a crezut într-un vis. N-a fost să fie așa cum spera, era mai real decât a crezut. Real și dureros și acum era singură. - Nu e așa. Îl ai pe el. Cum să fii singură când sunteți
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ei. - Îi e drag de mult și se au împreună de an, de la câșlegi, da’ nu ți-o mai zis... “Băiatul acela cu ochii verzi, pe care îl tot vedeam la horile noastre. Credeam că vine așa, pentru joc. Ce proastă am fost.” - Ea nu o vrut să-ți zică, îi era teamă că nu o să o lași să plece. Se temea. “și eu ce fac? Nu pot să o las așa. Varvara e doar a mea, de mine cine o să
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
liniștit văzând cu ochii mei cum li se lungesc gâturile mușteriilor uitându-se după Catrina mea. Unde mai pui că se găsește câte unul, mai ales târgoveți, care după ce s-o amețit pune chiar mâna pe ea și râde ca proasta în târg. Cum să te porți așa cu o asemenea muiere, căreia i-ai bea apă din pumni nu alta?! Apoi au ei - hangiul și muierea - școala lor. Tot ce face ea îi cu buna știință a bărbatului. Ia să
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
apartament, aceeași cameră și același pat. (Ei, am mai fost și în aceeași baie, aceeași masă de bucătărie, în picioare, sub același duș, pe jos, pe unde am apucat și no să dormim puțin. Dar foarte puțin.) Ea, bunătatea bronzată, proasta dracului, a ratat ocazia pentru că tocmai am trecut și de intrarea la hotel, drept pentru care, de nervi, am început să conduc mai repede. Am mai apucat doar s mă opresc la baza nautică, unde toată lumea mă aștepta de mulr
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
era în fața blocului meu din rue de la Tombe Issoire, așteptând să intre sau să iasă cineva ca să poată trece de poarta cu cod la intrare. Pe la 2 a reușit. A sunat la mine din oră în oră până dimineața, ca proasta, cum singură mi-a povestit. Nu avea unde să doarmă în Paris, iar la hotel nu s-a dus în speranța că mă voi întoarce acasă. Îmi venea să plâng când o auzeam povestind. Ea plângea cu sughițuri și cu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Mare"94, sunt substituite în cea de-a doua parte de satira amară, prilejuită firesc de posibilitatea plonjării într-o altă sferă socială prin politică. Spirache Necșulescu este, însă, un politician atipic: Chiriachița: Fă și tu politică! Nu sta ca proasta în oștire. Văz că jurnalele le tocești de nu mai poate omul să facă nimic cu ele. Spirache (sincer): N-am încredere în nici un partid. Chiriachița: Dar în cine ai încredere? Spirache: În Dumnezeu[...] Nu e în firea mea să
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pe dinăuntru simțea un gol imens. Nu putea fi femeie de afaceri. Chiar nu putea. Nici nu mai era cazul să-și bată capul. Avusese șansa să-și facă rost de o superslujbă și o dăduse în bară. Era o proastă. Nu-i de mirare c-o părăsise Aidan Clarke. Golul din stomac se făcu simțit, și se trezi brusc din nou înapoi în corpul ei. De data asta golul era mult mai concret - îi era foame. De ce, se întrebă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pare rău, îmi pare rău, tot repeta Darcey în timp ce fel de fel de asistente se foiau pe lângă ea înfășurând-o în pături moi galbene și oferindu-i mereu ceai de iasomie. E numai vina mea. Am alunecat. Sunt așa o proastă. Ștergându-și lacrimile care începuseră să îi șiroiască pe față în mod inexplicabil, și-ar fi dorit cu ardoare să nu mai fie din nou în centrul atenției pentru un lucru atât de stupid. Doctorul Tay era calm și avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pus jacheta. În ușa dormitorului, am făcut o ultimă Încercare de a ajunge la ea: — Pentru ultima oară Îți spun, n-am fost angajat să te verific pe tine. — M-ai făcut să mă dau În spectacol, să par o proastă. Am scuturat din cap: Ce spui tu n-are sens nici cât să umpli o carie. N-aveai nevoie de mine ca să te fac să pari proastă, după toate calculele de lăptăreasă pe care le-ai făcut. Mersi pentru seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
a putut dispărea de pe pragul de unde te așezaseși tu, nu mai era nici un străin la mănăstire în afară de noi, mai era Theo și mi-o amintesc pe Florița din Drăgosteni, stătea și ea, săraca, și plângea pe prispă, știa și ea, proasta, că părintele moare, Florița era acolo?! mă minunez eu auzind acest lucru pentru întâia oară, nu mi-o amintesc pe Florița, nu-mi amintesc decât lumina de miere din pădurea înroșită de soare, să fi luat Florița din Drăgosteni Cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
concentrează spre timpul acela și părintele gândul, și Theo, Da! Și Theo, dar nu e la el! De unde știi tu asta? Mi-ar fi dat-o! Fratele Rafael, încerc eu memoria părintelui, spune că și-o amintește și pe Florița, Proasta?! Da! N-a luat-o ea, e sigur părintele, nici nu știe ea ce-i aia o carte, tot timpul se hlizește și-și scutură clopoțeii, ce te poți aștepta de la una ca ea! O nebună, săraca! Și Cartea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
întins să mă dezmorțesc. Brațele și spinarea mă dureau cumplit și articulațiile degetelor de la mâna dreaptă îmi zvâcneau. Blanchard îi punea cătușele mexicanului, iar eu n-am putut decât să îngaim: — Ce naiba a fost asta? Blanchard îmi zâmbi: — Scuză-mi proastele maniere. Domnule polițist Bucky Bleichert, dă-mi voie să ți-l prezint pe señor Tomas Dos Santos, pe numele căruia s-a emis un mandat general de arestare pentru infracțiunea de omor din culpă. Tomas îi smulsese geanta unei hoșcotine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
monadă atât de superbă?!..“ „NU, nu te preface că nu Înțelegi. Tu vrei să mă pui la probă. Noi nu putem fi decât singuri, indestructibili, puternici. Asta e doar Învățătura ta. De ce mă privești așa?“ „Te privesc ca pe o proastă care se lasă măcelărită, luându-se după Doamna. Puteai să mă Întrebi și pe mine!“ „Iartă-mă, n-o să se mai Întâmple!“ „N-o să mai avem timp!“ „Ce vrei să spui?“ „Nimic.“ (luni) De ce m-a impresionat atât Apărarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să plece În același pas În viață. Mai toți zic: „Femeia trebuie să fie frumoasă, dar mai ales proastă“. Și nu duce lipsă niciodată de așa ceva. Ar trebui să-mi găsesc și eu un bărbat față de care să fac pe proasta. Poate m-aș distra bine o seară. Dar ce, crezi că orgoliul o să mă lase? 18 decembrie 1964 (vineri) Impresii din Fisura Albastră. Mi-a fost Întotdeauna teamă să-mi dau frâu liber sentimentelor. Chinuitor de puternice, ele mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fel de conștiință. I-am mărturisit tot lui Doru. El a râs și a spus că o să mă scape de insistențele lui Dan. — Cum, i-ai spus lui Doru că te-ai culcat cu Dan În timp ce erai cu el? — Da. — Proasto, proastă de dai În gropi. Îmi Închipui ce a urmat. — A urmat o Întâlnire pe care o proiectase Doru. Înainte de a merge la Dan, Doru mi-a jurat că o să mă apere și o să-i explice lui Dan că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am auzit ușa din față trântindu-se și mi-am dat seama că probabil Ben ieșise, fără-ndoială speriat de țipete - n-a suportat niciodată certurile, bietul de el. Am încercat să mă adun, dar nu reușeam să-mi fac proasta de inimă să înceteze să mai bată nebunește în coșul pieptului, așa că am respirat adânc de câteva ori și m-am hotărât să aștept câteva momente până se potolește. Așezată fiind pe pat, m-am zărit în oglinda cea lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pentru că dovezile clare ale nefericirii disperate ale cuiva, atât de înspăimântător și inevitabil de apropiate și de reale, erau șocant de triste. În filmele de groază și în thrillere mi se părea stupid felul în care eroina se lasă, ca proasta, ucisă/violată/speriată întorcându-se în casa bântuită sau la etaj, spre criminal, sau încuind ușa din spate, când e destul de clar că nebunul se află deja în casă. Cunoașteți genul ăsta de lucruri - complet incredibile. Dar mă înșelasem. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
murit, dar făcea pe damblagiul, ca să-i mănânce banii lui soră-sa și o amenința că dacă nu-i dă bani și mâncare, țigări și băutură se duce la miliție și le spune că a vrut să-l otrăvească. Și proasta, de frică, făcea tot ce-i spunea Severică și el trăia ca belferul pe spinarea ei. E, ăsta mă chema pe mine noaptea, când pleca sora lui la Călărași, la un neam de al ei, și mă punea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
spune și din ziua aia nu mai vorbește cu ea niciodată, mănâncă tot singur la masă, lucră pământul singur pentru amândoi, iar Virica se-ntunecă tot mai mult și se face urâtă și se gheboșează, iar Bitancu Îi spune tot proasto și urâto, și, când n-o mai poate suferi, se pune pe tren și pleacă În lume. La Sibiu, zbârnâie soneria de la ușă Îndelung. „Mutăr ist niht țuhaus”. „Îi moșu’, mă copile, Îi moșu mă, Îi moșu, mă, Hanț, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pe lumea asta. Începu să plângă. Și curând am devenit exact ca el. Am fost slabă. M-a târât cu forța În realitatea lui. M-a convins că nu era nimic În neregulă ca femeile astea să folosească surogate. Ce proastă am fost! Nu pot să cred! Lui Ruby Începuse chiar să i se facă milă de Jill. Hardacre era un monstru dominator care se repezea asupra femeilor fragile. — Dar mai spune-mi ceva, Îi spuse Ruby lui Hardacre. Sam Epstien
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
lui e pe lista aceea pe care ai găsit-o. — Dar mereu mi s-a părut că a fost o Înscenare. —La fel cum și fratelui său i s-a Înscenat o crimă, spuse Ronnie neîncrezătoare. — Crezi că sunt o proastă pentru că mă duc după Sam, nu? —Nu proastă. Doar naivă. Trăiești cu speranța că e bărbatul onest și cu onoare care ai presupus mereu că este. Ai trecut prin al dracului de multe lucruri În ultima vreme și nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
regalitatea soției mele. Mă privește într-un fel pe care îl cunosc, chiar dacă doar acum mi se pare că descifrez sentimentul blocat în retinele acelea opace: acolo este o lipsă, o stagnare, un zid. Ochii ei sunt aceia ai unei proaste. Este o descoperire explozivă. În spatele aparentei inteligențe se ascunde o patină de surditate scorțoasă, aproape o absență a conștiinței, o portiță de scăpare în fața durerii. Este privirea pe care o folosește când se află în dificultate, aceea cu care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a doua oară casa noastră fără să-mi spună. Casa noastră. Îi împrumută lui Mark șaptezeci și cinci de mii de lire ca să scoată firma din datorii și să supraviețuiască în următoarele șase luni. Șaptezeci și cinci de mii de lire? am repetat ca proasta. Lynn încuviință. —Mark a trebuit să cumpere echipament ca să-și respecte contractele pe care le aveau deja și să plătească chiria pentru depozit pentru următoarele șase luni. —Șaptezeci și cinci de mii de lire, am repetat din nou, încă șocată de cifră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
luase așa mult. Deci care e faza cu tine și cu tânărul Lochinvar 1? m-a întrebat ea de parcă nu era nici o scofală, în timp ce o mângâia pe Kate pe spate cu mișcări circulare. Cine? am întrebat eu. Făceam dinadins pe proasta. —Superbul Adam, mi-a explicat Laura ușor exasperată. —Ce-i cu el? am întrebat eu. Păi, în primul rând, e nebun după tine, iar în al doilea rând, arată absolut sublim. Dacă era cu cinci, șase ani mai mic, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]