1,324 matches
-
Cernăuți Kogălniceanu a redactat în luna august „Dorințele partidei naționale în Moldova" care nu era decât „evanghelia politică a tuturor românilor din Moldova" (inclusiv a celor de la Cernăuțin.n.). Unele din punctele acesteia erau o preluare a celor cuprinse în Proclamația de la Islaz din iunie 1948. Fără a ține seama de binefacerile pe care le-a avut în tinerețe de la protectorul său Mihail Sturdza, Kogălniceanu, ca un adevărat patriot, avea să scrie în textul din august: „Astăzi Măria Sa Mihail Sturdza Vv
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
trage și venitul exportului grânelor care se suie la suma de 600.000 lei; încât această listă civilă, făcând proporția micilor venituri a țării este cu mult mai mare decât lista civilă a celor mai mari suverani ai Europei". În Proclamație se prevedea „înturnarea către stat a averilor mănăstirilor închinate la locuri străine" Kogălniceanu subliniind: „Toate averile dăruite de către evlavioșii noștri Domni locurilor de jos sunt condiționate. Ținerea de sobor, de școli, de spitaluri, de case de nebuni, de mese pentru
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
principalele condiții, din care însă niciuna nu s-au ținut de către părinții greci... Ele dar trebuie trase numaidecât spre folosul statului"... În ce privește prevederea de „a se doborî orice ranguri și privileghiuri personale și de naștere", Kogălniceanu lămurea cele scrise în Proclamație: „Boieria astăzi nu se poate câștiga decât prin slujbă către stat, și nu dă alt drept decât acel a elecției și a eligibilității, precum și a scutirii de bir care.. este numai un privilegiu personal. Boieria este dar personală, pentru că feciorul
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
pentru că nu s-a ajuns la un asemenea rezultat, fiindcă această comunitate a intereselor nu s-a extins, dincolo de scopurile generale, spre politicile și măsurile concrete. Exemplul clasic al unei alianțe disfuncționale este cea dintre Statele Unite și Franța, anulată de proclamația de neutralitate a lui Washington din 1793, după izbucnirea Războiului Primei Coaliții, între Franța și monarhiile europene. Hamilton și-a justificat poziția printr-un argument generic: „Nu ar exista vreo proporție între pericolele și costurile pe care le riscă Statele Unite
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
politică încerca prin anumite mișcări strategice să ocupe o poziție cât mai bună pe eșicherul politic și în societatea românească în general, pe care ulterior să și-o consolideze. În dreptul liberalilor putem consemna pentru acest moment în sensul amintit chiar Proclamația de la Islaz din 9 iunie 1848, ce jucase rolul de constituție revoluționară prin care autorii ei încercau să impună în conștiința publică faptul că anumite valori specifice liberalismului precum, adevărul și cunoașterea nu pot deveni apanajul doar al unei categorii
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
ei se aflau Ion Ghica, Vasile Boerescu, Gh. Costaforu, Constantin Bosianu, Constantin Crețulescu, A.G. Golescu, Ch. Tell, M.C. Epureanu, Anastasie Panu, cei mai mulți jucând roluri importante în desfășurarea de forțe de la 184820. Urmărind cu atenție textele care apar în această perioadă, Proclamația de la Islaz, dar și limbajul utilizat, putem vedea cum pentru cei care se revendicau de la liberalism, o societate precum cea românească nu era aprioric rea, dimpotrivă, indiferent de starea în care se afla, ea avea vocația progresului politic și economic
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
care mai făceau parte: C.A. Rosetti, N. Bălcescu, I. Ghica 30. Dincolo de propuneri precum cele amintite, revoluționarii radicali reușeau să transmită mesajele și proiectele lor de modernizare a societății cu ajutorul comisarilor de propagandă, dar și al unor documente precum "Proclamația de la Islaz" sau "Dorințele Partidei Naționale" (acceptată ca fiind creația lui M. Kogălniceanu), ambele meritorii, mai ales pentru că impuneau în prim-plan conceptul de constituție 31. Sfârșitul revoluției marca în mod indubitabil trecerea la o nouă fază a confruntărilor politice
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
tip erau realizate de oameni apropiați domnitorului 174. În tot acest timp, unul dintre apropiații lui Al.I. Cuza, primul ministru de altfel, Mihail Kogălniceanu, îi raporta celui dintâi, în aprilie 1864, faptul că echipa sa ministerială aprobase proiectul de proclamație redactat de însuși șeful statului, recomandându-i în același timp să manifeste o atitudine deschisă față de populația Bucureștiului, care-l simpatizează, dar că era necesară mai multă severitate față de boierii ostili unirii. Șeful guvernului părea încă din acel moment pregătit
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
multă severitate față de boierii ostili unirii. Șeful guvernului părea încă din acel moment pregătit pentru lovitura de stat din 2 mai vorbind domnitorului de întreaga modalitate de desfășurare a acțiunii de dizolvare a Camerei elective, de necesitatea difuzării ulterioare a proclamației domnitorului, de măsurile necesare pentru pregătirea plebiscitului, îndepărtarea oricăror încercări de tulburare a ordinii publice și comunicarea zilnică spre guvern a situațiilor locale de către autoritățile competente în direcția aceasta 175. Mișcările ce urmau a fi făcute de primul ministru și
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
Teatru), apoi pentru 8 februarie, când se sărbătorea intrarea lui Cuza în București (printr-un alt bal organizat de această dată la palat), pe 10 februarie comitetul celor trei "partide" se întrunea la Ion Ghica, unde curierul urma să aducă proclamația, tipărită în tipografia Românului 216. Ea trebuia adresată populației imediat după semnarea abdicării domnitorului. Inevitabilul avea să se producă în dimineața zilei de 11 februarie, iar problema prințului străin, repusă pe tapet ca singura soluție salvatoare a Unirii Principatelor Unite
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
convingerea asupra unei bune colaborări, vorbind însă, nu întâmplător, despre rezultatul plebiscitului 404. După o călătorie inițiată de I.C. Brătianu la sfârșitul lunii aprilie 1866 la Dusseldorf, primit cu mult entuziasm la Turnu-Severin pe 8 mai, Carol I lansa o proclamație către populația românească în care insista asupra legăturii puternice ce spera să se stabilească între el și români. Un accent important era pus pe eforturile pe care locuitorii de la nordul Dunării trebuiau să le facă ei înșiși înainte de a fi
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
nu ne-am dat muntenilor ca să ne vândă la nemți. Noi am făcut unirea ca să aducă pe tronul străluciților domni români ortodoxi, nu prinți nemți catolici"481. Încercând să transmită populației o stare de liniște, guvernul român anunța printr-o proclamație, la 30 martie, lipsa oricărui suport pentru informațiile referitoare la o posibilă intervenție armată rusă sau otomană în Principate. Pentru ca mesajul astfel transmis să aibă credibilitate, legătura de rudenie a noului domnitor cu două mari familii europene era bine subliniată
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
mitropolitului și apoi arestarea acestuia, apăreau ca o consecință firească a implicării sale. Intervenția în forță a autorităților, din motive de precauție în primul rând, avea să fie justificată nu doar în comunicatele adresate consulilor străini, dar și în viitoarele proclamații către populația românească. Chiar dacă susținuseră luarea unor măsuri energice împotriva demonstranților, cei doi reprezentanți ai guvernului, Nicolae Golescu și Lascăr Catargi, încercau imediat să menajeze orgoliile ieșenilor, cerând, într-o notă telegrafică trimisă lui D. Ghica din Iași, la 4
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
personalități precum Davicion Bally, pictorii Barbu Iscovescu și Daniel Rosenthal la revoluția de la 1848 nu contribuise la o schimbare de substanță a imaginii existente asupra unei comunități care-și căuta locul în societatea românească. Chiar dacă așa cum se știe prea bine "Proclamația de la Islaz" stipula emanciparea israeliților la articolul 21, un prim avertisment asupra puținei disponibilități a leadership-ului românesc pentru a depăși momentele tensionate existente în relația români-evrei în prima jumătate a secolului al XIX-lea era evidentă din chiar formularea articolului
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
membri ai legislativului de a acorda drepturi politice evreilor 617. Dorința de a contracara astfel de zvonuri și modul în care se reacționase în fața lor, erau expresia maturității clasei politice românești din acel moment. Prin Monitorul Oficial, guvernul adresa o proclamație mai întâi către bucureșteni, apoi pentru restul țării, în care afirma că nu intenționa să lărgească prea mult posibilitatea obținerii cetățeniei române, delimitându-se în același timp și de acțiuni precum arderea Sinagogei din București la 18 iunie 1866618. Pe
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
români, după revoluția de la 1848 elita politică românească începea să se poziționeze față de statutul evreilor într-un mod din care reieșea o disponibilitate redusă de a acorda drepturi politice acestora. Comparând prevederile documentelor programatice din timpul revoluției de la 1848, precum "Proclamația de la Islaz", cu binecunoscutul articol șapte al Constituției din 1866 se poate observa o importantă involuție. Dacă până la 1866 problema evreiască se afla în atenția clasei politice românești, a elitei intelectuale care simțea nevoia să o dezbată, să se poziționeze
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
stat a reușit, credem, destul de repede să îmbrace "hainele" principelui ideal, aceasta i se datorează. "Strategia" pe care a urmat-o a presupus, încă de la început, urmărirea unui model de monarh constituțional. Un loc important în această strategie îl ocupau proclamațiile către popor prin care încerca să dovedească o bună cunoaștere a istoriei românilor, dar și faptul că era preocupat de problemele societății românești 752 de care află prin numeroasele deplasări ce le întreprinde în țară, după o perioadă scurtă de la
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
exemplaritatea personalităților istorice, difuzat pe canale multiple în spațiul public (manuale, presă, cărți de vulgarizare, literatură patriotică de serie mare); sau figura "Geniului României", construită la intersecția mai multor genuri ale retoricii parlamentare și ale producției revoluționare de discursuri (programe, proclamații, sloganuri). Dincolo de avantajul vizibil pe care îl oferă literaturilor mici, principala problemă pe care analiza lui Ann Jefferson o lasă nerezolvată e aceea a plasării genialității în situații care să fie proprii literaturii. În segmentul pe care cercetătoarea îl dedică
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
boieria funcționează în regimul posibilității, ca un cadru de deschidere a existenței colective spre noi forme de realizare. Nu e atât un dat, cât un orizont de dezvoltare. Heliade Rădulescu marchează această realitate prin adjectivarea cuvântului, reluând o formulare din Proclamația de la 1848: "Românul s-a născut boieribil"60. Să încercăm să intrăm în detaliile acestei relații între condiția "boierească" și capacitățile colective. Temă constantă în opera lui Heliade Rădulescu, aristocrația apare ca principalul motor al renașterii României. Nu o dată se
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
nu sunt nici adevărați, nici falși, ci sunt vii sau morți 134. Cu toate acestea, spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat cu mulți scriitori din generația sa, preluarea musiliană a lui Nietzsche nu este ostentativă, nu se înarmează cu teze și proclamații, ci se realizează în mod latent, fiind mereu însoțită de o atenție trează față de primejdiile unui nietzscheanism epigonal, împotriva căruia el își va îndrepta fără șovăire săgețile ironiei sale subtile, ca în cazul lui Spengler, criticat în ale sale "note
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
științele sociale, Claudiu Coman • Status Attainment: Predictable Patterns or Trendless Fluctuation?, Paula Tufiș • Valorile românilor (1993-2005), Bogdan Voicu, Mălina Voicu (coord.) În curs de apariție Justiție și coeziune socială, Gabriela Rățulea 1 Regele Henry XVIII, în 1533, a emis o proclamație regală care impunea o amendă tuturor celor care nu cedau o parte din pământul pe care îl dețineau pentru producția de cânepă necesară marinei. 2 OMS, Expert Committee on Addiction-Producing Drugs. Thirteenth report of the OMS expert Committee. Geneva, World
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
sa fundamentală face din economia politică un subcontinent al filosofiei soci-ale, o provincie a științei, Pentru aceasta, ea n-a făcut decît să urmeze tendința care, în gîndirea modernă, a despuiat filosofia de atributele sale antice, în profitul științei. Astfel, proclamația dogmatică a Școlii de la Viena anunța lumea că singura gîndire cognitivă este cea științifică. Refuzînd orice spațiu metafizicii, concepția științifică asupra lumii autorizează totuși filosofia să reflecteze asupra științei, dar îi interzice să gîndească în locul său. Această aroganță a științei
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Învățătoriul poporului”, unde publică Viața năciunei române, dulceața limbei și a simțemântelor ei (1848). La evenimentele din timpul revoluției de la 1848 a participat intens, influențând și acțiunile tinerilor intelectuali români din Blaj, al căror îndrumător spiritual era. El a redactat proclamația în vederea adunării populare de la Blaj și a fost ales membru al Comitetului Permanent de la Sibiu. Pus sub urmărire de către autoritățile maghiare, fuge la București. Aici Guvernul Provizoriu îl numește comisar de propagandă. Din București, după înăbușirea revoluției, se refugiază la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289063_a_290392]
-
catifea smulsă din tronul regelui Louis-Philippe. Se întoarce în țară în aprilie 1848. Împreună cu I. Ghica și Al. G. Golescu-Negru (Arăpilă), face parte dintr-o comisie executivă aleasă de comitetul revoluționar român. Colaborează la redactarea proiectului de constituție și a Proclamației, insistând, într-o dispută neîntreruptă cu mulți dintre conducătorii mișcării, pentru menținerea articolului 13 privitor la desființarea clăcii și împroprietărirea țăranilor. După izbânda revoluției, la 11 iunie 1848, este numit în fruntea Departamentului relațiilor externe, dar renunță repede și preferă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
În tot timpul evenimentelor din 1848, el a reprezentat, în opoziție cu majoritatea noilor miniștri, atitudinea cea mai intransigentă, atât în relațiile cu puterile străine care amenințau cu invazia (Rusia și Turcia), cât și în aplicarea reformelor sociale anunțate în Proclamația de la Islaz. Este adeptul rezistenței armate în cazul unui atac străin, cere în ședințele Guvernului Provizoriu împroprietărirea țăranilor prin despăgubiri, eliberarea țiganilor robi, votul universal și direct. În același scop, colaborează la redactarea ziarelor „Învățătorul satului” și „Popolul suveran”. După
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]