2,781 matches
-
principalele evenimente ale anului transpuse în sărbători liturgice în care sufletul exultă de bucurie și-i mulțumește lui Dumnezeu pentru darul mântuirii. Viziunile poetului sunt însă, după o interpretare proprie, așa cum le percepe sufletul său, în amestecul de sacru și profan pe care-l reprezintă viața însăși. Astfel este poemul: „Cântec de Florii“. Versificația este la acest poet, după toate regulile prozodiei, iar muzicalitatea conferă un spor de lumină, imaginilor create. El procedează prin antiteză și scoate în lumină, viața simplă
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
sacerdotal al nunții cuvintelor. Tăcerea solemnă, precede această nouă facere. Creația, poezia, este consecința unei practici îndelungate de adorație sublimă, dar și de evlavioasă învățare sub semnul magic al cifrei șapte „prin ochii scăpărători/ ai vieții celor șapte Universuri”. Refuzat profanilor, ținutul pur al Poeziei este lumea de dincolo de versant, a nevăzutelor, ce scapă percepției comune. Semnele puse de Dumnezeu în cer și pe pământ, urmele lăsate în ape sau pe zăpadă nu sunt accesibile oricui, ci doar Inițiatului, Hermeneutului, Maestrului
O CAPODOPERĂ ÎN ŢINUTUL PUR AL POEZIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357475_a_358804]
-
de cuvânt. Treptat, piesele volumului lui Nicolae N. Negulescu reconstruiesc o paradigmă a sacrului și a ipostazierilor acestuia. Hierofaniile sunt vizibile doar pentru poetul-cititor de semne ce năvălesc de pretutindeni numai pentru el. De cele mai multe ori însă, acestea scapă privirii profane, iar sensul lor rămâne nedescifrat. Pentru stihuitorul-hermeneut Totul începe cu cuvântul, iar aventura poetică este o aventură a limbajului. Această aventură trece cu mult dincolo de simplul limbaj verbal, cât și dincolo de oricare altă formă de comunicare prin limbaj, atunci când, după ce
O CAPODOPERĂ ÎN ŢINUTUL PUR AL POEZIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357475_a_358804]
-
doi bani Cât suntem și vom fi, noi înșine, noi. Că ești de neam mare sau fiu de țărani, Că ești on cu stare sau plin de nevoi, Ne udă-mpreună aceleași reci ploi Și suntem, și unul și altul, profani. Căci viața-i făcută la fel pentru toți, Dar mulți nu-nțeleg rostul ei pe pământ, Nu știu că dacă ,,vrei” atunci o să ,,poți”, Să mergi spre țelul tău cu elan și-avânt Și-adevărul simplu în față să-l
SONETE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357784_a_359113]
-
bine zis prin sacru, la profan și de la profan sau prin profan, spre sacru, îi reușește lui George Baciu cel mai bine. Aici iar suntem într-un punct când se impun clarificări. Eu am luat noțiunea de profan „grosso modo”. Profanul aici este unul esențializat. Carnea femeii rămâne materie doar ca noțiune, un fel convențional, necesar pentru a putea opera în plan poetic. Am propus aici două moduri de a privi poezia lui George Baciu, ambele deopotrivă valabile în urma unei lecturi
ASEMENEA UNEI FETE NEÎNCEPUTE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357854_a_359183]
-
cu caracter închis pentru tehnică millitară de ultimă generație, sau cea care ține de apanjul elitei agenților, buletine cu date tehnice, dar și publicații care nu sunt accesibile pentru toți cititorii și din care mai transpiră câte ceva și pentru noi, profanii de civili. Pentru civilii de care, atunci când va fi mai multă nevoie de părerea lor, în momentele acute ale istoriri, nu va mai ține nimeni cont. Ei, civilii, vor fi doar chemați să lupte sau să-și trimită fiii să
ARME NOI de ION UNTARU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358216_a_359545]
-
știință să fie bine cunoscute în cetate, prin crearea unor statute speciale. Apoi ași începe un proces de culturalizare și recrestinare a românilor, iar ateiștilor le-asi face colonii separate. Nu se poate duce o luptă dreapta între sacru și profan, între sabie și idee, între forțele infernale și cele cerești, daca nu îți cunoști adversarul. Aflați la punctul terminus al cunoașterii, în sfârșitul istoriei cele mai mari înșelătorii umane, nu putem decât să ne punem întrebarea legitimă și obligatorie: ce
DESPRE CASATORIE SI PREOTIME de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358302_a_359631]
-
-s bolnav și eu nu mă mir; / Deschide clavirul și cântă-mi / Să cad în delir” (Trudit) , instrumentul muzical constituind de fiecare dată în creația sa poetică pasul magic al sunetului în diez care îl înalță și, departe de lumea profană, creează angelic cuvântul poeziei. Versurile sale, cu care creează atmosfera apocaliptică de după departajarea energetică a viului de nefiind, din poezia „Amurg”: „O zi fără anotimp și ordine militară / Și prin vecini s-aud mici pregătiri de masă, / însă produsele au
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
idealului creativ prin singurătate: “Mai bine singuratic și uitat, / Pierdut să te retragi nepăsător ... Putem înțelege de ce Bacovia s-a retras să creeaze într-o lume de noapte, o lume care nu îl vedea pentru că el însuși se dorea neobservat, profanul îi lezase puternic fiindul, iar eul lui nu mai putea accepta compromisul existențial, intrând sub greutatea unui destin al durerii morale dar și fizice. Metaforic, plumbul bacovian inspiră: „Fereastra e-o poemă de plumb și de scântei...” (Dialog de iarnă
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
o vibrare de violete”, am putea spune excesiv de sentimentală și dureroasă în fața neputinței de a și-o îndeplini. Acel „oh” rostit cu atâta durere exprimă părerea de rău pentru că în omul din el sentimentele sunt mult superioare față de cele ale profanului. Respectul față de entitatea-femeie, exprimată și notată în creația sa cu literă mare „Ea” justifică ceea ce de fapt cu peste o jumătate de veac înainte Eminescu își arătase în poezia sa, „Lacul”, angelizarea femeii căreia notarea, în stilul cursiv al scrierii
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
și palidă: „Veșnic, veșnic, veșnic..., / Rătăciri de-acuma / N-or să mă mai cheme - / Peste vise bruma, / Veșnic, veșnic, veșnic...” (Rar). Veșnicia fiindului va rămâne codul bacovian încrustat în pereții de plumb ai spațiului timp, ai unei culori neînțeleasă de profanul îmbujorat pe fața umbrei palide care pășește pe lângă el spre locul meditației profunde. Din întuneric Bcovia a eliberat ideea ce s-a îndreptat fără întoarcere spre matricea celestă ce îi va găzdui veșnic eul detașat de nefiindul teluric. Versul poeziei
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
e să „discernem asupra scrisului“ înțeles de promotorul deconstructivismului ca fiind „o diviziune non-simetrică care desemnează, pe de o parte, închiderea cărții, iar pe de alta, deschiderea textului. Pe de o parte, Enciclopedia teologică sacră pe care e mulată Cartea profană a omului. Pe de altă parte, o fabrică de urme care marchează dispariția unei deități excedate ori a unui om șters din memorie. „Problema scrisului ar putea fi deschisă doar după închiderea prealabilă a cărții“ (Jacques Derrida, „Forță și semnificație
TERRARISMUL PNEUMATIC – O SIMPTOMATOLOGIE de IGOR URSENCO în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358045_a_359374]
-
Dumnezeu. Și așa mai departe, existând în toate domeniile Trilogia Divină, prefigurează de fapt pe Dumnezeu în Trei Persoane - Tatăl, Fiul Și Sfântul Duh! De aceea și este Dumnezeu: 'Atotputernicul, Atoateștiutorul, Atoatefăcătorul, noi oamenii așa numindu-L așa... în mod profan! Misterul Mântuirii Divine își află existenta pe un astfel de palier triunghiular, putând avea inclus însa un conglomerat de alte trilogii, ca o piramida cu patru fețe sau triungiuri . Dat fiind faptul că de la începutul existenței umane aceasta se întâmplă
TRILOGIA DIVINA VS TRILOGIA IUBIRII. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357594_a_358923]
-
-o: „O umbră, în odaie, pe umeri m-apăsa - / Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era” (Umbra), și nu se vede în viața lumii de ziuă. Inițiat și parcurgător al unei dimensiuni ce nu era cea pe care profanul o observa, ci sesizabilă doar eului elevat, poetul trăiește și vede în noaptea veșnică umbrele palide ale celor deznădăjduiți, prin lipsa de apărare: „Prin orașele avute / Histerii de muritori, / Pe sub corbii bocitori / Trec femeile pierdute” (De iarnă). Timpul este încă
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
de plumb țineau materia până la apropierea planului celei de a treia dimensiuni, revelația. Natura și omul sunt irealul și realul care încercă să se ignore, să se piardă în noapte în direcții călăuzite de umbre. Umbra zădărnicește teama la omul profan însă celui elevat îi dă speranța într-o realizare a unei existențe superioare, o dimensiune pe care o poate înțelege numai în urma unui ciclu riguros de inițiere. Marii înțelepți au trecut cu toții prin tot ceea ce Bacovia expune în versul lui
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
sfârșitului când spune: „Ecouri de revoltă și de jale”, revolta celor care ne-au tolerat creația și jalea noastră, a celor care am lumit și am desconsiderat iubirea de uman și de speranță a inteligenței protectoare, sfidându-ne prin ignoranța profană eul creator: „Durere fără nume / Pe om... / Toți se gândeau la viața lor, / La dispariția lor” (Largo). Ar trebui să le citim până memoria noastră va putea uni cugetul cu speranța asupra codului principal al acestor versuri bacoviene și să
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
morii - violetă”. Acea rază violetă care distruge conștientul într-un moment al timpului, replicând revelația. La Bacovia apa curgătoare este plânsul: „Plâns de ape se repetă, / Încă totu-i adormit...” (Matinală), mările, oceanele sunt ochii Pământului care văd nevăzutul lumii profane unindu-se cu lacrimile elevatului, materializate în interiorul eului care suspină apăsat de palidul chip teluric: „Dar pierdută, cu ochi bólnavi, / Furi, ironic, împrejurul din salonul parfumat. / Și privirea-ți cade vagă peste apa larg ovală” „(Poemă în oglindă). Bacovia coboară
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
Afară, la fereastră, toamna a spus: / - Of!...” (Nocturnă), un „of” pe care numai el îl înțelege și îl simte pentru că este parte din lumea nevăzută a celor ce știu, ce au dorit pe timpul șederii în timpul teluric să deschidă ochii lumii profane spre adevăr, pentru că el cunoaște ceea ce „nimicul” ignoră: „E mult de când dormim în umbră, / În cimitirul violet...” (Amurg). Când constată inutil fiindul teluric, ca parte a lumii din care trupu-i materie se dezintegrează în timpul tăcut al lumescului, meditează și regretă
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
al ediției de față, prezentând un grupaj reprezentativ din poemele sale, ilustrate de Costel Tănăsache. Poetul își încearcă pana în specia, atât de pretențioasă și perfectă a sonetului, îmbinând limbajul specific acestuia, cu vorbirea cotidiană. Un amestec de sacru și profan, dulce și amar, albul spectral al luminii cu nuanțele de verde și cenușiu, ale țărânei. “Sonet nocturn” - aduce atmosfera eminesciană din “Sărmanul Dionis”, cu aceleași accente de luptă cu efemeritatea clipelor: “S-au terminat țigările pe seară / Nu am nici
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
sa carte, Credința ca filosofie. Marginalii la gândirea Tradiției, apărută în anul 2013, la prestigioasa editură clujeană Eikon, atât prin originalitatea ideilor, cât și prin frumusețea textului literar. Prin aceasta, filosoful Nicolae Turcan dezvoltă și actualizează celebrul înțeles al filosofiei profane - pregătirea pentru moarte, dar din perspectiva credinței creștine autentice, reamintindu-ne că adevărata filosofie nu se poate împlini în plan personal fără întâlnirea cu rațiunea Supremă, care este Dumnezeu. Scriitorul Nicolae Turcan, după ce face o incursiune de excelență în meseria
CREDINŢA ŞI FILOSOFIA – DOUĂ LUMINI, ÎNTR-O NOUĂ CARTE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344622_a_345951]
-
în prima secțiune a cărții și scot în evidență faptul că o formă de circumscriere filosofică nu umbrește în vreun fel credința și “nu-și pierde identitatea proprie și nici nu e periclitată de selecțiile, adesea inspirate, pe care cultura profană i le poate pune la îndemână, îmbogățindu-l în expresie, fără a-l distruge în conținut”. Autorul folosește concepte filosofice, dar le aduce în lumina Evangheliei, depășind discernământul filosofic și pătrunzând în tainele abisului și descoperind maturitatea duhovnicească ziditoare în
CREDINŢA ŞI FILOSOFIA – DOUĂ LUMINI, ÎNTR-O NOUĂ CARTE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344622_a_345951]
-
1231 din 15 mai 2014 Toate Articolele Autorului să merităm... să merităm - a fi - zice lumina ascunsă-n vocale din cuvânt. să merităm - a fi - zice și umbra, consoane și vocale rotunjind... să merităm - a fi - ne spune sacrul, iar profanul își îngenunche păcatul... un Prezent continuu, liniar, sătul un lipsa de sens, strigă asurzind tăcerea pe limba clopotului stingher, că s-a săturat să bată dacă- totu-i efemer și inima-n cămara ei devine tot mai săracă... să merităm
SĂ MERITĂM... de ECATERINA ŞERBAN în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350732_a_352061]
-
anul 1972 la București, Don Elvis este stabilit din 2004 în orașul Avezzano din centrul Italiei. Are la activ patru compact-discuri oficiale: „Credința, Speranța, Dragostea", „Dragostea Divină", „Christmas Songs"și „Don Elvis", în care muzică religioasă se împletește cu muzica profană. Papa Benedict al XVI-lea, fan Don Elvis Compact-discul în limba italiană poartă tilul „Divino Amore", el a ajuns chiar în mâinile Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea, iar cei de la SkyTV din Italia lucrează la un promo documentar avându
DON ELVIS LA EROII ROCK-ULUI de CRISTIAN BODNĂRESCU în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350740_a_352069]
-
O lumină puternică se înalță în Univers spre matricea scriitorului hărăzit scânteierii. Undele imaginarului împresoară Pământul și tainele creației sale desprind energii din energiile celor care știu să se prindă în jocul luminii. Cei luminați pătrund adevărul scrisului său, cei profani rămân, undeva, în cercul lor strâmt. Cutez să mă aplec peste înscrisuri dictate de geniul creației, strâng mâinile la piept și mulțumesc Cerului că ochii mei îmi mai dau posibilitatea să mă regăsesc într-o lume uitată de abjecțiile neinițiaților
METANOIA FORMELOR LITERATURII ŞI A OMULUI NOU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358840_a_360169]
-
biet trecător făurit din lutul genezei și dăruit lumii, spre nemurire, să poată încăpea în sufletul lui diferit de al tuturor acelora ce nu îl înțeleg. Câtă forțare a mimicii înțelepte a acceptării poetului față de grosolăniile încremenite în teluric a profanului râgâitor de jalnice bunătăți culinare. Câtă persistență în puterea de a sta alături de infami și câtă nostalgie după o liniște a foșnetului primăvăratec al frunzelor din codru. Lumină lină coboară peste el și mângâie-i trupul obosit de acceptări. Viziunea
METANOIA FORMELOR LITERATURII ŞI A OMULUI NOU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358840_a_360169]