3,283 matches
-
profită de convocarea Congresului al III-lea al P.M.R. pentru a organiza la București, în iunie 1960, cunoscuta Consfătuire a Partidelor Comuniste și Muncitorești. Consfătuirea, în cursul căreia delegația P.C.U.S. difuzează o ,,scrisoare-informativă" în care sunt criticate și condamnate tezele profesate de Partidul Comunist Chinez nu reglementează divergențele care acum sunt aduse în fața mișcării comuniste și muncitorești internaționale, ci le agravează. Chiar dacă delegația P.C.C. semnează comunicatul Consfătuirii, difuzarea de către aceasta a unei declarații, în care sunt expuse propriile puncte de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
al „dezghețului” ideologic situat între instaurarea „regimului Ceaușescu” și „revoluția culturală” de inspirație asiatică. Timid, în conținutul publicației se mai strecoară, în dosul perdelelor de ideologie, studii a căror rezistență este una tăcută, tocmai prin tematica evazivă pe care o profesează. Pot fi amintite între 1956 și 1960: Andersen povestitorul (Al. A. Philippide), Henrik Ibsen (G. Călinescu), Risorgimentul și Unirea Principatelor (Andrei Oțetea), Gh. Bariț. Cuvânt comemorativ la 150 de ani de la nașterea sa (David Prodan) ș.a. Volumul XII, din 1962
ANALELE ACADEMIEI ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285331_a_286660]
-
sine se poate confunda cu vanitatea și găsește o diferență nu lipsită de semnificație Între caracterul oarecum pasiv, contemplativ al vanității („o autosatisfacție scutită de neliniște și stagnând În beatitudinea confortului intelectual”) și cel activ al egocentrării dandy-ului („el profesează un cult de sine activ, exigent, demonstrativ”)4. Lesne de observat, mai toți dandy-i pe care i-am pomenit pe parcurs intră În paradigma descrisă până aici. Unii, nu foarte mulți, rămân În parametrii relativi ai normalității psihice, alții
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ca blestem divin, ca stigmat, această diferență apare ca un dat natural, asumat și trăit În consecință fără efort. Independent de voința vanitoșilor, Însemnele distincției lor sunt atât de puternice, Încât ceilalți Îi recunosc ca atare. Dandy-ul, În schimb, profesând, cum s-a mai spus, un cult de sine activ, ostentativ, „crede că diferența trebuie dovedită, arătată și că, În consecință, ea se creează manifestându-se. Ce sens poate avea, pentru el, o originalitate ce nu se modelează, ce nu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
nici cinismul celor doi nu sunt răuri morale În sine. „Rupând cu legăturile care creează Între oameni relații funcționale sau afective, ei Își proclamă dreptul la emancipare morală și la a-și determina acțiunile după bunul lor plac. Fără a profesa deschis răul, ei neglijează regulile morale În vigoare pentru a crea un cod particular În cadrul căruia pot să subziste, deviate, unele valori tradiționale aristocratice: onoarea, singularitatea, distincția, mândria ș...ț De obicei, dandy-ul deturnează noțiunea de rău și pe
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
doi magiștri ai săi - Basil Hallward și lordul Henry Wotton -, finalul romanului propune o evadare plină de riscuri din formula clasică. Spre deosebire de inocentul absolut Narcis, Dorian Gray reprezintă forța de pătrundere a răului În mit - adică În realitate. „Noul hedonism” profesat de Lord Wotton nu e decât varianta hard a teoriilor estetice aflate la putere În mediile „esteților și decadenților” din preajma lui Wilde. Dezvoltarea proprie nezăgăzuită, cultul tinereții și al frumuseții sunt prezentate cu o forță de convingere atât de mare
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
V. Dumitru Micu, Lirica lui Lucian Blaga, op. cît., p. 11 : Tânărul mesager liric al Transilvaniei eliberate spărgea marginile versului cu o cutezanța fără precedent în prozodia românească. Simboliștii experimentaseră, e drept, versul liber [...], dar versul alb, aritmic, nu-l profesase încă nimeni sistematic. Le jeune messager lyrique de la Transylvanie libre brisait leș rigueurs du vers avec une audace sans précédent dans la prosodie roumaine. Leș poètes symbolistes avaient expérimenté, c'est vrai, le vers libre [...], mais le vers blanc, arythmique
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
nu în ultimul rând pentru prețioasa donație făcută bibliotecii instituției academice la înființare, în 1868, va fi ales, membru onorific al Societății Academice Române. Luminător dârz, de ascendență ardeleană, influențat de mișcarea de redeșteptare națională de la „Sf. Sava”, monah pașoptist profesând idei liberale, D.R. depășește cu mult orizontul vieții mănăstirești. Activează constant, luând măsuri reformatoare, pentru emanciparea și culturalizarea clerului prin intermediul școlilor (fondate, reorganizate sau conduse de el), al tipăriturilor și presei. El scoate primele reviste religioase românești: „Vestitorul bisericesc” (Buzău
DIONISIE ROMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
însemnată, pentru oameni și animale-era exploatată în toate țările române, fiind și produs de export. Meșteșugurile cresc acum, ca număr, și apar noi ramuri meșteșugărești: fierari, aurari, armurieri, tăbăcari, cizmari. În Transilvania, unde meșteșugurile erau foarte dezvoltate, cei care le profesau erau organizați în bresle. Comerțul a cunoscut un progres notabil, în secolele XIII-XIV, după depășirea distrugerilor și pierderilor provocate de invazia mongolă din 1241-efectele negative ale acesteia asupra economiei țărilor române au fost îndelungate. Circulația monetară se intensifică, dar circulația
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
monografia plănuită: Mircea Eliade (1978). După obținerea summa cum laude a titlului de dottore al universității milaneze, în 1976 i se oferă un post de profesor de românistică la Universitatea din Groningen (Olanda), la Catedra de limbi romanice, unde va profesa până în 1986. Își va completa concomitent palmaresul cu un doctorat, troisième cycle, la Sorbona, în specializarea științele religiilor, avându-l conducător pe profesorul Michel Meslin, președintele Sorbonei (1980). Lucrarea, intitulată Expériences de l’extase et symboles de l’ascension de
CULIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286569_a_287898]
-
fi tras și numele de Caragiali. Dintre cei trei fii, Luca, Costache și Iorgu, cel dintâi, Luca, și el actor o vreme, ca și frații lui, nu se consacră totuși scenei, preferând să rămână administrator al moșiei mănăstirești Mărgineni și profesând totodată ca avocat și magistrat la Ploiești. Mama lui C., de origine grecească, s-a numit Ecaterina (n. Karaboas sau Karabas) și era fiica unui negustor brașovean. Băiatul învață azbuchea cu părintele Marinache, la biserica Sf. Gheorghe din Ploiești. Între
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
critică a societății românești de o amploare și o vehemență ieșite din comun. Pamfletele, mai ales cele îndreptate împotriva monarhiei, denotă o inventivitate și o vervă pe care, în epocă, le mai arată doar Tudor Arghezi. Și concepțiile despre artă, profesate în public, sunt obediente față de ideologia susținută. În articolele Spre arta viitoare și Arta și socialismul, datând din anii 1908-1910, C. actualizează opinii gheriste, exemplificând tendința „pozitivă” cu operele unor Anatole France, Jack London, Upton Sinclair și Maxim Gorki. Tot
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
un ciclu din placheta Poezii (1926), la care coautori sunt Paul și Savin Constant. Caracter antologic au volumele Poezii. Articole (1964), Gravuri și rezonanțe (1967), Vibrații republicane (1973). Depresiv și sceptic în primele poeme, vădind înrâuriri din Al. Macedonski și profesând un baudelairianism apăsat, C. urzește o imagistică întunecată, convulsivă, sugerând irezolvabile neliniști. Un livresc spăimos, de coșmar uzual, invadează spațiul liric, aglomerându-l cu tocite semne ale „nimicului final”. Schelete, morminte, stafii, un „hohot satanic”, un „rânjet spectral” și alte
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
fără concesiuni”. Pe Paul Zarifopol, deși de o „distincție neobișnuită”, îl repudiază franc: „N-a fost un cugetător, fiindcă n-a avut un sistem închis de idei, n-a fost un critic, în accepția obișnuită a cuvântului, fiindcă n-a profesat o disciplină, cu toate răspunderile ei; n-a fost un creator de valori, fiindcă Zarifopol era prea sceptic spre a-și înălța idoli definitivi” (Pagini de jurnal). Nici Mihai Ralea nu-i smulge vreo apreciere pozitivă, ba chiar „orgia de
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
BELCIUGĂȚEANU, Corneliu (18.VII.1922, București - 11.IX.1973, București), poet. Este fiul Anitei Belciugățeanu. B. urmează în capitală cursurile școlii primare, apoi pe cele ale Liceului „Spiru Haret” și ale Facultății de Medicină, după care profesează ca medic la spitalul „Gheorghe Marinescu” din București. Debutează cu un poem și cu un articol-confesiune, în 1938, în „Vlăstarul”, revista literară a Liceului „Spiru Haret”. Colaborează sporadic, semnând recenzii și articole, la „Preocupări literare” (1940) și la „Preocupări universitare
BELCIUGAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285678_a_287007]
-
și autor dramatic. După terminarea școlii primare în Roșiori de Vede, unde se stabiliseră părinții săi (Sevastia și Enache), de origine macedoromână, B. își părăsește familia (decimată de tuberculoză) și vagabondează, oprindu-se prin 1911 la București, unde învață și profesează tâmplăria. Frecventează întrunirile mișcării socialiste, aderând la o ideologie sentimental-umanitaristă care va deveni principiul generator al scrisului său. Câteva articole îi apar în presa socialistă, apoi, în 1929, debutează, în „Foaia tinerimii” cu povestea Gheorghe Bolboacă. Succesul primei cărți, Apărarea
BELLU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285693_a_287022]
-
incorigibil viciază natura relațiilor și, consecutiv, forma lor de manifestare. Lipsite de haz sunt comediile, în registru satiric, burlesc sau parodic (Barul aventurilor, „Ce-aveți cu Bibicu?”, Magie neagră). Cât privește compunerile pentru teatrul de amatori, ele sunt simpliste, șablonarde, profesând o „aforistică” sforăitoare, prin care își face loc, la fel ca în scrierile în proză, o strategie a îndoctrinării. SCRIERI: Moartea unui singuratic, București, 1967; Naufragiații, București, 1967; Cutia cu scrisori, București, 1969; Răpirea, București, 1969; Teatru polițist, București, 1969
BERCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285705_a_287034]
-
n. Bojin), învățătoare, și al lui Traian Birăescu, ziarist. După absolvirea Liceului „C. Diaconovici-Loga” din Timișoara, urmează Facultatea de Litere și Filosofie și Facultatea de Drept din Cluj, terminate în 1948. A susținut un doctorat în literatură comparată (1974). A profesat ca jurist în Timișoara, apoi a devenit cadru didactic la Facultatea de Filologie a Universității din localitate. Colaborează la „Scrisul bănățean”, „Orizont”, „Tribuna”, „Familia”, „Transilvania”, „Cronica” ș.a. A fost soțul Aquilinei Birăescu. Debutează cu un eseu în „Vrerea” din Timișoara
BIRAESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285742_a_287071]
-
traducător. Este fiul Ecaterinei (n. Teodorescu) și al lui Ion Ciorănescu, învățători. Școala primară a făcut-o în Moroeni. Absolvent al Liceului „Sf. Sava” din București, licențiat în științe politice la Facultatea de Drept din București în 1941, C. a profesat timp de opt ani avocatura, înscris în Baroul din Capitală. Își trece doctoratul în științe politice la Universitatea din Cluj, în 1946, cu teza Românii și ideea federalistă, publicată postum, în 1996. Tot în 1946, obține bursa de studii sociologice
CIORANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286267_a_287596]
-
literatura espanola y comparada (1954), L’Avenir du passe. Utopie et litterature (1972), Le Masque et le visage. Du baroc espagnol au classicisme francais (1982) ș.a., studiul El Barroc o el descubrimiento del drama (1957) rămâne opera fundamentală a comparatismului profesat de C., esențială în orice analiză a subiectului. O altă dimensiune a literaturii europene, în mod constant studiată și evidențiată în opera științifică a lui C., rămâne, desigur, literatura română, pe care a prezentat-o în numeroase dicționare și enciclopedii
CIORANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286269_a_287598]
-
considerat un moment de excepție în integrarea lui Dante în mediile literare francofone, tălmăcirea în limba franceză a capodoperei La Divina Commedia (1964). Ea constituie, probabil, în destinul lui C. expresia cea mai elocventă a universalismului pe care l-a profesat o viață. Dintre scriitorii de reputație mondială ai exilului românesc, C. a scris, de asemenea, despre Mircea Eliade, Alexandru Busuioceanu, Vintilă Horia. De altfel, el a făcut parte dintre cei care au constituit în anii ’80, la Madrid, Fundația Culturală
CIORANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286269_a_287598]
-
am încercat până acum în roluri mici și am studiat eu diligență după felul meu, însă sistema mea este șubredă; eu aș vrea să-nvăț, așa, fundamental. HISTR[IO] Va să zică vrei să studiezi artea cu seriozitate și nu s-o profesezi numai ca un negoț. Dacă o vrei asta atunci ai nimerit tocmai bine, însă atunci trebuie să nu te sfiești de neci o muncă, trebuie să-nveți estetica, mimica, retorica, alege-ți un ideal, caută a i te asemăna și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aplecare) predilecțiune, un instinct nutrit îndelung prin relațiuni întreținute ani întregi cu artea reprezintațiunei dramatice, instinctul de-a smulge această arte din risipa ei, de-a-i cuceri o bază mai adâncă, de-a (aduce) provoca în totalitatea artiștilor ce-o profesă o conștiință (de sine) de demnitate (Selbstgefuhl), o simțire mai înaltă care, mărindu-se, să devină onoarea profesiunei. Din partea inspiciunei filozofice în ființa artei autorul poate să-și promită un prejudiciu favorabil din partea publicului științific după primirea ce s-a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se gerează, se gustă, se discută, se cultivă arte și științe. Artă și stiință-sînt ele celea ce constituiesc cultura?. Nu necondiționat; acest om e foarte învățat și cu toate astea îi lipsește... cultura; dimpotrivă iar pe cutare meseriaș, care nici profesă, nici cunoaște vo știință, nici se-ndeletnicește, nici cultivă vro artă, ba chiar pe cutare or cutare țăran îl putem numi cult în felul său. De la femei pretindem cu deosebire cultură; însă ocupațiunea lor cu științele li apare bărbaților cel
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
potrivit proiectului de lege alipit la raportul no. 73 din 1 decembrie 1879. 4. înființarea secțiunii de Arhitectură, indispensabilă pentru a se învăța desemnul liniar cerut concurenților aspiranți la catedrele secundare. 5. A se spori apuntamentele profesorilor conform specialității ce profesează. 6. Să se prevază o sumă drept recompensă pentru artiști ce vor produce opere de merit și naționale. Până la acordarea celor de mai sus arătate, fără de care nu se poate aștepta nici un rezultat serios, binevoiți, d-le ministru, a primi
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]