632 matches
-
nu asiste la „dezastru” ca și cum n-ar fi avut habar de existența lui, ca și cum n-ar fi fost previzibil că la un moment dat o să se întâmple. Ori tocmai această situare în previzibilitate ar fi trebuit destabilizată printr-o gândire proiectivă, care să facă posibilă găsirea unor spații temporare de continuare a activității pentru cele două teatre vizate. Cu alte cuvinte, cum se poate opta, din timp, pentru continuitatea pregătită, care să instituie normalitatea funcționării unei instituții culturale, și nu pentru
La răscruce de riscuri seismice: teatrele () [Corola-website/Science/296061_a_297390]
-
Dan Enăchescu ( nepot al preotului Ilarion Fiera) Doctor în Psihologie, doctor în Medicină, Medic primar psihiatru. Este profesor universitar la Facultatea de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității București. Este autorul unor importante lucrări de specialitate: “"Elemente de Psihologie Proiectivă"” (1973), “"Expresia plastică a personalitatii"” (1975), “"Psihologia activitații patoplastice"” (1977), “"Tratat de igiena mintală"” (1996), “"Tratat de Psihanaliză și Psihoterapie"” (1998), “"Tratat de psihologie morala"” (2002), “"Tratat de Psihosexologie"” (2003), “"Tratat de Psihopatologie"” (2005), “"Tratat de teoria cercetării știintifice”" (2005
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
român la École Normale Supérieure. Fost student al profesorului francez Gaston Darboux, s-a ocupat în special cu studiul rețelelor din spațiul cu "n" dimensiuni, definite printr-o ecuație a lui Laplace. Este creator al unor capitole din geometria diferențială proiectivă și afină, unde a introdus noi clase de suprafețe, curbe și rețele care îi poartă numele. Prin numeroasele lucrări de matematică elementară și de popularizare a științei, pe care le-a publicat de-a lungul întregii sale vieți, a contribuit
Gheorghe Țițeica () [Corola-website/Science/300717_a_302046]
-
ale filosofiei în sfera inefabilului. Semnul propozițional este identificat cu gândirea. El constă din cuvinte, deci este un fapt (3.14). Propoziția nu este luată aici cu sensul ei gramatical. Ea este un semn propozițional care se află în relație proiectivă cu lumea. Wittgenstein susține că gândirea se reduce la propoziție, deoarece numai aceasta are sens și numai în contextul ei poate numele să aibă o semnificație (3.3). Gândirea conține numai posibilitatea unei stări de lucruri. Ceea ce poate fi gândit
Ludwig Wittgenstein () [Corola-website/Science/297773_a_299102]
-
de exemplu, să vedem dacă, privind tablouri cu femei din perioada realist socialistă, din postura noastră locală și contemporană de subiecți genizați, <spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><b>putem identifica și dacă apoi ne putem conecta la valențele proiective emancipatoare </b></spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">declarate ale acestor reprezentări. </spân></spân></p> În ce fel ne este influențată receptarea de faptul că aceste reprezentări sunt <spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><b>încărcate
Realism socialist și gen - Despre dreptul de a privi și interpreta arta trecutului recent dintr-o perspectivă feministă locală () [Corola-website/Science/296130_a_297459]
-
existența cutelor și a vârfurilor simple sau multiple, precum și inexistentă lor în cazul transformărilor conforme și a celor topologice echivalente cu acestea. În colaborare cu Gh. Th. Gheorghiu în anul 1941 a obținut interpretări geometrice ale invarianților diferențiali afini și proiectivi ai curbelor plane. Teoria nodurilor constituie acel capitol al topologiei care l-a atras în mod deosebit încă din anul 1942, acesta fiind de altfel domeniul în care a lucrat cu multă pasiune pînă în ultimele clipe ale vieții sale
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
al doilea domeniu în care grupurile au ajuns să fie folosite sistematic, mai ales grupurile de simetrie ca parte a programului Erlangen din 1872 al lui Felix Klein. După apariția unor geometrii noi, cum ar fi cea hiperbolică și cea proiectivă, Klein a folosit teoria grupurilor pentru a le organiza într-o manieră mai coerentă. Ducând aceste idei mai departe, Sophus Lie a fondat studiul grupurilor Lie în 1884. Al treilea domeniu care a contribuit la teoria grupurilor a fost teoria
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
pe care o susține la 12 ianuarie 1922. Teza avea ca subiect " Sur applicabilitée projective des hypersurfaces développables". În această teză Pantazi tratează o serie de generalizări ale unor rezultate găsite de profesorul său Elie Cartan, creator în domeniul Geometriei Proiective. După revenirea în țară, Pantazi a fost numit asistentul lui Gheorghe Țițeica, la Seminarul de Geometrie Analitică. Simultan a funcționat și ca actuar la Ministerul de Industrie și Comerț și profesor la Școala de Statistică și Actuariat. În 1940 a
Alexandru Pantazi () [Corola-website/Science/302759_a_304088]
-
Gheorghe Țițeica, la Seminarul de Geometrie Analitică. Simultan a funcționat și ca actuar la Ministerul de Industrie și Comerț și profesor la Școala de Statistică și Actuariat. În 1940 a fost numit suplinitor la catedra de Geometrie Descriptivă și Geometrie Proiectivă la Școala Politehnică din București, iar în 1943 prin concurs, a fost numit titularul acestei catedre, unde a profesat până la încetarea sa din viață. În anii 1946-1948, după plecarea lui Petre Sergescu în Franța, Pantazi a suplinit și catedra de
Alexandru Pantazi () [Corola-website/Science/302759_a_304088]
-
-l însoțească pe tatăl său la întrunirile lui Mersenne de la Paris, la care participau Roberval, Auzout, Mydorge, Desargues, ultimul devenind un model pentru tânărul Pascal. Pe la vârsta de 16 ani, Blaise a prezentat la aceste întruniri câteva teoreme despre geometria proiectivă, incluzând hexagonul mistic al lui Pascal. În decembrie 1639, familia Pascal a părăsit Parisul pentru a locui la Rouen unde Étienne a fost numit colector de taxe pentru Normadia de Sus și unde Blaise publică în februarie 1640 "Essay on
Blaise Pascal () [Corola-website/Science/298029_a_299358]
-
a formulat legea fundamentală a hidrostaticii, numită apoi legea lui Pascal. A calculat mărimea presiunii hidrostatice, a descris paradoxul hidrostatic, legea vaselor comunicante și principiul presei hidraulice. El a lucrat la secțiunile conice și a produs teoreme importante în geometria proiectivă. În „The Generation of Conic Sections (Generația secțiunilor conice)“, Pascal considera conurile generate de o proiecție centrală a unui cerc. Acesta era prima parte a tratatului asupra conurilor (pe care Pascal nu l-a terminat niciodată). Lucrarea este acum pierdută
Blaise Pascal () [Corola-website/Science/298029_a_299358]
-
sfârșitul vieții. În perioada 1866 - 1868, îl are ca asistent pe strălucitul matematician Felix Klein. În 1828 publică primul volum din "Analytisch-geometrische Entwickelungen", în care introduce "metoda notațiilor simplificate". În al doilea volum, apărut în 1831, pune bazele teoriei "dualității proiective". În 1858 publică descrierea primelor sale cercetări privind acțiunea câmpului magnetic asupra descărcării electrice în gaze rarefiate. Ca apreciere a operei și meritelor sale, în 1866 i se conferă "Medalia Copley" din partea Royal Society.
Julius Plücker () [Corola-website/Science/312215_a_313544]
-
și folosite de numeroși cercetători din lumea întreagă, în note și memorii, teze de doctorat, monogafii si tratate. A abordat teme de cercetare științifică din geometria diferențială euclidiană (rețele pe suprafete, câmpuri de vectori pe suprafețe), geometria diferențială afină și proiectivă (câmpuri de conuri, configurații Myller), geometria diferențială a varietăților modelate de spații Banach, teoria grupurilor Lie, teoria G-structurilor și generalizări ale acesteia. Circa 30 de tineri studioși si-au elaborat tezele de doctorat sub conducerea științifică a profesorului Gheorghiev. A
Gheorghe Gheorghiev () [Corola-website/Science/312970_a_314299]
-
În matematică, coordonatele omogene, introduse de August Ferdinand Möbius, permit transformări afine prin reprezentarea lor sub forma unei matrici. Coordonatele omogene permit, de asemenea, efectuarea calculelor în spații proiective într-un mod similar cu cel în care coordonatele carteziene o fac în . Coordonatele omogene ale unui punct din spațiu proiectiv de dimensiune n sunt de obicei scrise că (x: y: z: ...: w), un vector linie de lungime n + 1
Coordonate omogene () [Corola-website/Science/310502_a_311831]
-
permit transformări afine prin reprezentarea lor sub forma unei matrici. Coordonatele omogene permit, de asemenea, efectuarea calculelor în spații proiective într-un mod similar cu cel în care coordonatele carteziene o fac în . Coordonatele omogene ale unui punct din spațiu proiectiv de dimensiune n sunt de obicei scrise că (x: y: z: ...: w), un vector linie de lungime n + 1, altele decât (0: 0: 0: .. .: 0). Două seturi de coordonate, care sunt proporționale denotă același punct din spațiul proiectiv: pentru orice
Coordonate omogene () [Corola-website/Science/310502_a_311831]
-
din spațiu proiectiv de dimensiune n sunt de obicei scrise că (x: y: z: ...: w), un vector linie de lungime n + 1, altele decât (0: 0: 0: .. .: 0). Două seturi de coordonate, care sunt proporționale denotă același punct din spațiul proiectiv: pentru orice non-zero c scalar din domeniu care stă la baza "K", ("cx" : "cy" : "cz" : ... : "cw") reprezintă același punct. Prin urmare, acest sistem de coordonate poate fi explicat după cum urmează: în cazul în care spațiul proiectiv este construit dintr-un
Coordonate omogene () [Corola-website/Science/310502_a_311831]
-
același punct din spațiul proiectiv: pentru orice non-zero c scalar din domeniu care stă la baza "K", ("cx" : "cy" : "cz" : ... : "cw") reprezintă același punct. Prin urmare, acest sistem de coordonate poate fi explicat după cum urmează: în cazul în care spațiul proiectiv este construit dintr-un spațiu vectorial V de dimensiune n + 1, se introduc coordonatele în "V", prin alegerea unei baze, și utilizarea acestora în "P" (V), clasele de echivalentă proporționale non-zero vectori în "V". Există două feluri de multiplicare scalara
Coordonate omogene () [Corola-website/Science/310502_a_311831]
-
formula de mai sus da [0:0:0] ca rezultat, care după cum se știe nu reprezintă niciun punct. Într-adevăr, formula 7 e nedefinita, așa că nu este o imperfecțiune în definiție. Fie o pereche de puncte A and B pe 3-spațiu proiectiv, a căror omogene coordonate sunt Este de dorit a se găsi linear combination formulă 10 where "a" și "b" coefficients ajustabili, with the condition that formulă 11, or (more exactly) that formulă 12, to avoid degenerate points. There are three cases to consider
Coordonate omogene () [Corola-website/Science/310502_a_311831]
-
O translație în formula 13 poate fi reprezentată că unde vectorii coloana sunt coordonatele omogene ale celor două puncte. Toate transformările lineare că rotație și reflexie prin origine pot fi și ele reprezentate prin matrice de forma Mai mult toate transformările proiective pot fi reprezentate prin alte matrice. Această reprezentare simplifica calculul în grafică computaționala deoarece toate transformările necesare pot fi efectuate prin înmulțirea matricelor . Ca rezultat, o serie de transformări afine pot fi combinate simplu prin multiplicarea succesiva a matricelor. Aceasta
Coordonate omogene () [Corola-website/Science/310502_a_311831]
-
lui 0 și 1 corespunde cu alegerea a două puncte care determină o dreaptă și apoi, în mod unic, coordonatizarea ei (originea și vectorul unitate). Tipurile de linii din geometrie sunt unic determinate de corpurile de coordonate asociate. Linia geometrică proiectivă, supusă transformărilor Möbius, presupune existența unui grup triplu tranzitiv, adică a unui corp complet. Deoarece exponențierea discretă (calcularea lui "x") este rapidă (prin exponențiere binară, care are complexitatea formula 1), dar nu se cunoaște o metodă rapidă de calculare a logaritmului
Corp finit () [Corola-website/Science/310435_a_311764]
-
a decide; * posibilitatea de a decide corect legată de deplasarea voinței; * caracteristici ale caracterului: inițiativa, perseverența, principialitatea, spiritul de responsabilitate; Delicvența juvenilă se poate manifesta la 12-14 ani. Fenomenul de autoevaluare și de autoafirmare devine activ și exprimă dezvoltarea laturilor proiective și de autodirijare a personalității. Activitatea nr. 1 „Hei ... am și eu o opinie!“ Obiective - analiza relației părinți-copii (profesor-elev) din perspectiva alegerii școlare și profesionale; - identificarea modalităților de comunicare eficientă/ineficientă în relația părinte-copil, elev-profesor. Concepte-cheie - comunicare; - opinie; - libertate. Scenariul
??COALA P?RIN?ILOR? by Ani R?ducu,Ana Maria Murgu, Siminica ?ova [Corola-other/Science/84373_a_85698]
-
bine, alte reacționează negativ. Diferențele dintre persoane nu sunt neapărat structurale, nu țin de structurile de personalitate ci sunt conjuncturale (o persoană poate fi placeboreactivă într-o zi și placebononreactivă peste câteva săptămâni sau invers). Totuși, prin administrarea unor tehnici proiective și a unor teste de personalitate s-a constatat că trăsături de personalitate cum ar fi: extroversia, sociofilia, sugestibilitatea, conformismul, corelează cu un grad crescut de reactivitate la substanțele Placebo, în timp ce alte trăsături că: introversia, sociofobia, rigiditatea, susceptibilitatea și neîncrederea
Placebo () [Corola-website/Science/301489_a_302818]
-
credința, devotement, statornicie) că în poeziile “Legământ, “Minunea”, “Semn”, “Izbândă cântecului”, “Regasire”, “ Credință”, sau sechela ori dezamăgirea care rămâne după acest contact cu realitatea “Întristare”, “Lacrima pietrei”, “Însingurare”, “Depresie”ș.a. Natură este percepută în planul al doilea că un fundal proiectiv al prefacerilor interioare ( “Peste marginile lumii”, “Adamclisi”,”Zori”, “Fragmant orfic” sau ca material de metamorfoza antropomorfica ( “Stare”, “Salcâmii copilăriei”, “Noaptea, “Eros”, “Copac orfic”) Elenă (Chițimia) Armenescu ne oferă o poezie densă în care unitățile poetice parcă se țin strâns mâna
Elena Armenescu () [Corola-website/Science/314568_a_315897]
-
mai sus. Spațiul soluțiilor este subspațiul afin , unde x este o soluție particulară a ecuației, și "V" este spațiul de soluții ale ecuației omogene (nucleul lui "A"). Mulțimea subspațiilor monodimensionale ale unui spațiu vectorial finit-dimensional "V" este cunoscută ca "spațiu proiectiv"; acesta poate fi folosit pentru a formaliza ideea dreptelor paralele care se intersectează la infinit. și generalizează acest lucru prin parametrizarea subspațiilor vectoriale de dimensiune fixă "k" și, respectiv, a subspațiilor.
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
aceste tipuri de funcții. O altă aplicație a seriilor hipergeometrice este inversiunea integralelor eliptice; acestea fiind construite luând raportul a doua soluții liniare independente ale ecuației diferențiale hipergeometrice, pentru a forma corespondența Schwartz-Christoffel a unui domeniu fundamental pe o linie proiectivă complexă sau sferă Riemann. O altă aplicație este fracția continuă a lui Gauss, care poate fi folosită la obținerea fracțiilor continue pentru multe funcții elementare și speciale. Seriile hipergeometrice au fost studiate pentru prima dată de Euler, dar tratarea lor
Serie hipergeometrică () [Corola-website/Science/317625_a_318954]