604 matches
-
creației" ("Contemporanul", nr. 44, 1 noiembrie 1963), "Realism - realism socialist" ("Gazeta literară", nr. 22, 28 mai 1964), ș.a.. Pentru conformismul lui perfect, pentru supralicitarea chiar a exigențelor oficiale N. Manolescu poate fi considerat criticul care a plătit dogmatismului de tip proletcultist, realist-socialist, cel mai mare tribut. Urmează multe alte asemenea articole scrise pe aceeasi structura a literaturii proletcultiste de omagiere a omului nou, a Partidului, a marxism-leninismului și a tot ceea ce este realism-socialist. Se trece la „reconsiderarea” operelor multor scriitori din
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]
-
ș.a.. Pentru conformismul lui perfect, pentru supralicitarea chiar a exigențelor oficiale N. Manolescu poate fi considerat criticul care a plătit dogmatismului de tip proletcultist, realist-socialist, cel mai mare tribut. Urmează multe alte asemenea articole scrise pe aceeasi structura a literaturii proletcultiste de omagiere a omului nou, a Partidului, a marxism-leninismului și a tot ceea ce este realism-socialist. Se trece la „reconsiderarea” operelor multor scriitori din literatura română și universală, până acum interziși, care se publică în ediții critice. Noua generație de scriitori
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]
-
1981-1989. După decesul lui Aurel Baranga (10 iunie 1979), în locul său a fost numit redactor-șef Manole Auneanu. Când acesta și-a dat demisia în 1990, pentru a înființa publicația "Baricada", în locul lui a fost instalat Niculae Stoian, un poet proletcultist de proastă calitate, fost cursant la Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”. În 1989 revista Urzica a organizat concursul de proză satirico-umoristică, la care Marele Premiu “ I.L. Caragiale” a fost câștigat de Lucian Perța Din 1975, revista Urzica
Urzica (revistă) () [Corola-website/Science/314907_a_316236]
-
Premiul Asociației Oamenilor de Teatru și Muzică (1978) și Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Elemente de caragialeologie (1979), precum și un premiu al Academiei Române pentru volumul colectiv Teatrul românesc contemporan (1975). Primele scrieri în proză ale lui Silvestru sunt total aservite canonului proletcultist, ilustrând mai mult decât obișnuitul compromis menit a face posibilă „trecerea" peste granița cenzurii. Nuvela Trenul regal și schițele din volumul Bordeiul de la Poarta Albă (1952) sunt scrieri de propagandă, de vehementă incriminare a regalității carliste în prima proză, de
Valentin Silvestru () [Corola-website/Science/322959_a_324288]
-
București (1959-1964). Debutează în 1964 cu un articol de critică în Gazeta literară. Introduce în literatura română conceptul de "expresivitate involuntară", pe care îl va urmări atât în zona literaturii vechi, cât și în cea a poeziei sau a prozei proletcultiste, celebră pentru prefața sa Poezia unei religii politice. Conceptul semnifică faptul că, odată cu trecerea timpului, textele vechi, inițial non-literare, se încarcă cu o aură de expresivitate, care le-a transformat odată cu trecerea timpului în texte literare. În aria de studiu
Eugen Negrici () [Corola-website/Science/297639_a_298968]
-
editor. Este autorul singurei istorii literare a unei perioade mai puțin faste a literaturii române, perioada proletcultismului, în două volume: Cele două volume ale cărții "Literatura română sub comunism" deja publicate au fost precedate de prefața unei antologii de poezie proletcultista, "Poezia unei religii politice" în care Eugen Negrici reia teza substituirii religiei în statul comunist cu ideologia marxist-leninistă. Cartea a reapărut în 2010 reorganizată cronologic, etapele ei fiind 1948-1964, respectiv volumul al doilea 1964-1990, sub tipar. Interviuri
Eugen Negrici () [Corola-website/Science/297639_a_298968]
-
ca piesa să fie interzisă, dar (paradoxal!) e, in același timp, piesa preferată a lui Stalin. În 1925 scrie nuvela satirică "Inimă de câine". Se impune tot mai mult ca scriitor de excepție. Odată cu faima lui crește și interesul criticii proletcultiste față de opera sa, care începe să fie ținta unor atacuri de pe pozițiile ideologiei vremii. Puterea sovietică îl etichetează drept un autor antibolșevic și un element „dușmănos”. În 1928 înaintează prima cerere de plecare în străinătate și primește primul răspuns negativ
Mihail Bulgakov () [Corola-website/Science/297699_a_299028]
-
din 1947 poezia lui Mihai Eminescu a fost grav cenzurată, în manualele școlare au pătruns doar cîteva texte, printre ele poezia „Împărat și proletar", iar poezia lui a fost redusă la o suprafață foarte mică și înlocuită de poetica poeziei proletcultiste, specifică acelei epoci de tristă amintire. Exegeza eminesciană a revenit la nivelul ei abia după 1965 prin cîteva momente semnificative, trebuind menționate în acest context studiile unor eminescologi ca Ion Negoițescu, Rosa del Conte, Ioana Em. Petrescu, Zoe Dumitrescu Bușulenga
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
Naum scrie poemul cu tentă filozofică și ezoterică "Calea șarpelui", experiență care îi va marca definitiv stilul. În anii 1950 și 1960, publică mai multe cărți de literatură pentru copii (precum mult apreciata "Carte cu Apolodor"), dar și de literatură proletcultistă (precum volumul " Soarele calm" sau "romanul pentru tineret" "Tabăra din munți"), acestea din urmă nefiind prezente în majoritatea bibliografiilor oficiale. Cu toate acestea, Gellu Naum a continuat să scrie, pe ascuns, poeme suprarealiste (de exemplu, poemul din 1958 "Heraclit"). În
Gellu Naum () [Corola-website/Science/297445_a_298774]
-
e imediat confiscat, scriitorul e închis la București și în lagărul de la Tg. Jiu. Va fi eliberat un an mai târziu. În 1948 apare în ziarul PCR Scânteia, în patru episoade consecutive, celebrul articol al lui Sorin Toma, fiul poetului proletcultist A. Toma, intitulat " Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei", în care, printre altele, acuzînd pestilențialul poetic al lui Tudor Arghezi, autorul sancționează un "urât mirositor vocabular". Articolul se încheie cu o veritabilă amenințare cu moartea. Scriitorul va fi interzis imediat după
Tudor Arghezi () [Corola-website/Science/297548_a_298877]
-
Război Mondial, la 23 august 1944). În anul 2009 s-au împlinit 550 de ani de la atestarea Bucureștiului, însă manifestările dedicate evenimentului au avut parte de mai puțin fast și participare publică decât cele din 1959. În consens cu atitudinea proletcultistă, operele artistice trebuiau să vizeze fie relația dintre lumea „veche” - victimă a unei mentalități viciate - și cea „nouă” - morală și vizionară -, fie momentul exemplar în care lumea cea „nouă” înregistrează un progres tehnic, științific etc. Și în cazul operelor dedicate
Cea de-a 500-a aniversare a atestării documentare a Bucureștiului () [Corola-website/Science/317232_a_318561]
-
a economiei țării, Al Doilea Război Mondial - mai întâi dintr-o perspectivă glorioasă (direcția I.V. Stalin), apoi într-o lumină umană, pacifistă ("Zboară cocorii"; după condamnarea lui Stalin de către Nikita Hrușciov) -, Războiul Rece ("Complotul condamnaților", 1950), simboluri desprinse din imaginarul proletcultist ce dovedesc nevoia de „revoluționare” a mentalităților ș.a. În anii 1960, Kalatozov lucrează peste hotare: "Eu sunt Cuba" (1964) are la bază aceeași ideologie socialistă, însă "Cortul roșu" (1969) este realizat în Occident (fapt datorat succesului obținut de "Zboară cocorii
Mihail Kalatozov () [Corola-website/Science/317770_a_319099]
-
Virtuozitatea pictorului înceracă, de aceea, să-și plămădească, din propria substanță, pantheonul, sau, măcar, să-l reconstituie comemorativ. Toată ascensiunea creativă a lui Vladimir Mihai Zamfirescu este rezultatul unor eforturi și ambiții tenace, artistul luptându-se cu viziunile optuze și proletcultiste ale potentaților vremii de dictatură, motiv pentru care, câțiva ani la rând, a refuzat să expună în saloanele oficiale, ca răspuns discret la excluderea lucrărilor sale de pe simeze - de trei ori consecutiv -, acestea fiind acuzate de indecentă nudului sau de
Vladimir Zamfirescu () [Corola-website/Science/316053_a_317382]
-
a lungul perioadei interbelice. După Al Doilea Război Mondial, impunerea ideologiei comuniste a restricționat toate demersurile artistice, transformându-le în unelte de propagandă. Deși artele „înalte” au beneficiat de o libertate mai mare după încetarea - în anii 1960, a - curentului proletcultist, muzica ușoară, curtată de ideologii comuniști pentru forța ei de impact asupra publicului, a rămas o formă de artă oficială până la căderea regimului politic. Din acest motiv, în ciuda difuzării intense oferite de Radio, a numeroaselor festivaluri de profil și apariții
Muzica ușoară românească () [Corola-website/Science/320696_a_322025]
-
sferele conducătoare ale Partidului și cu privilegiile la care are acces (case de odihnă, bilete de concediu, posibilitatea de a călători peste hotare, acces la valută, medic la spitalul Elias ș.a.m.d.). Snobul comunist se recunoaște prin folosirea limbajului proletcultist, prin preferință să pentru realismul socialist în artă, iar în Moldova sovietică prin folosirea unei « "limbi moldovenești" » formată dintr-un amestec între limba rusă și graiul moldovenesc al limbii române (cei mai snobi folosind excluziv limba rusă). Imediat după 1989
Snob () [Corola-website/Science/316404_a_317733]
-
ideologice" ale diferiților scriitori. În volumul V, din 1961, al publicației "Limbă și literatură", editată de Societatea de Științe Istorice și Filologice din R.P.R., sub titlul "Prezentare succintă a istoriei literaturii române", a pus în aplicare interesele politice ale epocii proletcultiste în literatură, înțeleasă ca un instrument al ideologiei comuniste, promovând deschis lupta de clasă împotriva burgheziei. În "prezentarea succintă", el disocia tranșant între „forțele progresiste" și „pozițiile reacționare", considerând, de pildă, drept „curente diversioniste" și „retrograde" nu doar sămănătorismul și
Emil Boldan () [Corola-website/Science/326016_a_327345]
-
roman omonim de George Călinescu din 1953. În rolurile principale joacă actorii Ion Pacea și Leopoldina Bălănuță. Bietul Ioanide este un roman balzacian construit în epoca realismului socialist și publicat în 1953, în care autorul nu face nicio concesie stilului proletcultist ci construiește un roman de idei, cu intelectuali. Titlul romanului este dat de arhitectul Ioanide, un idealist care speră că intelectualii vor prelua puterea politică și vor conduce România de mîine. Filmul a fost vizionat de 2.255.408 de
Bietul Ioanide (film) () [Corola-website/Science/330305_a_331634]
-
în anul 1928 de către Editura Cartea Românească din București. Unele ediții ulterioare ale colecției au fost completate cu câteva povestiri ce provin din volumul "Priveliști dobrogene" (1914). Colecția de povestiri pescărești "" a fost rescrisă și politizată de Sadoveanu în perioada proletcultistă, rezultând un roman nou intitulat "Nada Florilor" (1950), în care personajul principal, băiatul Iliuță Dumitraș, este inițiat atât în tainele pescuitului, cât și în acelea ale mișcării socialiste. Acțiunea romanului se petrece în anul 1888 într-un falanster organizat în
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
sentimentele patriotice și elogiază trecutul țării în volumele "Ctitorie în albastru" (1972) și "Voievod de stea" (1973). Proza lui Dragoș Vicol evocă anii de război și transformările social-politice petrecute în România postbelică. Romanele publicate în anii ’50 au un caracter proletcultist precum dilogia formată din romanele "Valea Fierului" (1953; distins cu Premiul de Stat al RPR) și "În munții de miază-noapte" (1959), în care autorul prezintă conflictul social între minerii din munții Bistriței și patronii exploatărilor, precum și schimbările provocate de sosirea
Dragoș Vicol () [Corola-website/Science/337020_a_338349]
-
a fost legat printr-o strânsă prietenie până la dispariția acestora. În momentul în care a sosit timpul să dea examen de intrare la facultate, în ciuda înclinărilor sale de atunci, a optat pentru una cu profil tehnic deoarece, în perioada aceea proletcultistă, la facultățile cu profil umanist se preda, evident, „proletcultură”. În plus, în tipul liceului dăduse dovadă de bune aptitudini pentru matematică și fizică. În anul 1960 a absolvit Facultatea de Exploatare a Zăcămintelor de Petrol și Gaze din cadrul Institutului de
Gorun Manolescu () [Corola-website/Science/337424_a_338753]
-
ajungea capul, atâta făceau și ei pe vremea lor, Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească, unde-or fi acolo, că bună inimă mai aveau!”" Prozatorul Mihail Sadoveanu îl prezintă însă într-un mod cu totul fals în romanul proletcultist "Nada Florilor" (1950) ca pe unul dintre membrii Divanului ad-hoc care se opuneau Unirii Moldovei cu Muntenia. Aflat la pescuit pe malul Iazului Călugărului din Fălticeni, tânărul Iliuță Dumitraș ascultă povestea lui moș Pricop Litavoi din Forăști despre conflictul său
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
, subintitulat " Amintirile unui pescar cu undița", este un roman scris de Mihail Sadoveanu și publicat în 1950 de către Editura Tineretului din București. Romanul este o rescriere în spirit proletcultist a câtorva povestiri pescărești din volumul "Împărăția apelor" (1928), în care personajul principal, băiatul Iliuță Dumitraș, este inițiat atât în tainele pescuitului, cât și în acelea ale mișcării socialiste. Acțiunea romanului se petrece în anul 1888 într-un falanster organizat
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
individuală a omului, germanul consideră că omul are valoare doar ca element constitutiv al unei colectivități. Pictorul german Kurt Wann renunță treptat la sentimentele umane și își construiește un discurs format din fraze adecvate politic, devenind, după cum îl considera criticul proletcultist român Mihail Novicov, un „mecanism viu de orientare constantă”. Personajul începe să judece evenimentele cu sânge rece și își ucide prietenul pe care-l considera un trădător al Revoluției. Aflat într-un antagonism de clasă cu Starțov și Wann, markgraful
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
ca medic endocrinolog și cercetător științific la Spitalul „C.I. Parhon” din București. a debutat ca scriitor în 1947 cu un fragment de roman („Spartacus, revolta sclavilor”), apărut în "Revista familiei", apoi a publicat în 1949 în paginile revistei "Flacăra" poemul proletcultist „Planul ne stă înainte”. După ce a publicat în 1957 un volum despre scriitorul Cezar Petrescu, el s-a dedicat romanului de inspirație istorică. Romanul "Asklepios" (1965) prezintă într-o formă autobiografică viața celebrului medic antic grec Asclepios (venerat și de către
Horia Stancu () [Corola-website/Science/336718_a_338047]
-
fierului lovit să scoată un alt sunet decît Ťzdrang!ť, nici damigenelor să zică și altceva decît Ťgîl-gîlť". Urcînd în amonte, autorul glosează asupra ,limbii de zid", nume sugerat de două stihuri ale lui Dan Deșliu (desigur cel din faza proletcultistă de care s-a mîntuit, avem impresia că, unicat între congenerii colaboraționiști, prin curajul unei cu adevărat riscante opoziții la regimul ceaușist): , Crește falnic, crește zid/ Dragostea către partid". Și ar mai fi o motivație etimologică: ,poetul Dan Deșliu (& Comp.
Virtuozul number one by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/10958_a_12283]