604 matches
-
greșit de a privi pe marii scriitori din epoca 1848, de a-i Îngloba burgheziei, de a socoti că ceea ce este valoros, progresist, În operele lor se datorește burgheziei și nu legăturii lor cu poporul duce de asemenea la atitudinea proletcultistă de dispreț și chiar de combatere față de moștenirea culturală. (Ă). Fără Îndoială că nu poate fi pus un semn de egalitate Între schemantism și proletcultism. (Ă). Greșeala aceasta nu aparține numai poeziei ci și prozei. Nu sunt deloc rare producțiile
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
poezia lui Dan Deșliu. Și desigur nu numai el. Faptul că critica literară nu numai că n-a criticat, dar a socotit ca realizări importante tocmai aceste greșeli - a dus la repetarea, la adâncirea lor, la Încurajarea tocmai a manifestărilor proletcultiste. (Ă). Învățătura leninistă asupra limbii dezvoltată În mod genial de Stalin În ultima sa lucrare Marxismul și problemele lingvisticii, subliniază importanța limbii și a gramaticii În exprimarea clară a ideilor, În răspândirea acestor idei. (Ă). A nu iubi limba poporului
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
chiaburul Mureșan și argatul său Nemeș Niculae, sunt (cu excepția câtorva pasaje), În general bine zugrăvite. (Ă). A. E. Baconsky, În general, n-a fructificat destul nici experiența Înaintașilor, nici frumusețile poeziei noastre populare și nici realizările literaturii sovietice. Atunci când tendința proletcultistă a poetului clujean a fost Înfrântă, când a lucrat mai cu migală asupra manuscrisului, el ne-a dat poeme de reale valori artistice, cum este de pildă La frasinii de la răscruce. (Ă). (Ă). Utilizând creator tezaurul nostru popular, Baconsky va
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
bază ale personalității omului nou, deci și a poetului de tip nou. Poemele acestea sunt Însă niște oglinzi care-i arată lui A.E.Baconsky că Încă nu a ajuns decât În mică măsură un poet Înaintat (schemantismul de esență proletcultistă, individualismul din unele lucrări ale sale - dovedesc aceasta), dar că Întreaga sa creație de până acum Îl Îndriduiește să spere că va ajunge un astfel de poet și-l obligă la aceasta. Învățând mai mult și mai bine de la viață
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
aiurea, a fost indicată cu deosebită claritate de Scânteia, În articolul Când poetul se depărtează de viață (Ă). (Ă). Se răspândise nu prea demult obiceiul printre poeții noștri fără experiență de a substitui gândirii creatoare vii, anumite șabloane de esență proletcultistă; grafice care saltă, tractoare care nechează, norme, ortaci etc. Căprariu Încearcă o diversiune, etalându-și impresiile despre anumite fenomene ale naturii, dar ajungând, În fapt, la aceleași scheme moarte. Nepornind de la viață, poetul ajunge la versuri care seamănă puternic cu
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de acolo că unii autori, În loc să caute eroii și justificarea atitudinii lor În viața reală - pe care n-o cunosc - Îi Înlocuiesc prin creații de laborator. (Ă). O atare tendință spre psihologism, este caracteristică pentru așa numitele „lozinci creatoare” ale proletcultiștilor. „Omul viu” strigau aceștia”. „Faceți ca omul viu”. Și ei pretindeau că realizează „omul viu” prin zugrăvirea aproape exclusivă a proceselor interioare ale personajelor, prin Înșiruirea unor interminabile „procese psihologice”. (Ă). Critica literară are rolul de a ajuta pe scriitori
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
principal: lupta muncitorilor din industria grea. Unii dintre prozatorii care au dat lucrări valoroase, Întârzie lucrările noi. În poezie sunt cunoscute manifestările individualiste, criticate de organul Comitetului Central al partidului, Scânteia, pe asemenea nu au fost lichidate, cu totul, abaterile proletcultiste. În unele piese de teatru Întreaga bogăție a vieții de astăzi este sărăcită adesea de un conflict artificial neinteresant, dovedind insuficienta cunoaștere a realității. Tov. Novicov a arătat, de asemenea, cât de periculoasă este pentru dezvoltarea vieții noastre literare atmosfera
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ca marcă a autenticității artistice; accesibilitatea formală; internaționalism proletar. Direcțiile radicale ale proletcultismului: apolitismul, ruptura totală de moștenirea culturală și autonomia culturii proletare, au primit o drastică ripostă din partea lui Lenin și a altor ideologi bolșevici, În 1920, la Congresul proletcultiștilor, astfel că, după această dată, P a evoluat Într-o variantă Îmblânzită, mai ales În privința valorificării moștenirii culturale (prin preluarea contribuțiilor teoretice ale lui Lenin privind existența celor două culturi: proletară și burgheză, și posibilitatea identificării unui filon progresist chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
uzina, munca, revolta antiburgheză, imaginea sărăciei și a exploatării etc. Odată cu P, Își Începe cariera literatura lozincardă, schematismul, șablonizarea tipologică, expresia literară accesibilă (cu scopul lărgirii audienței proletare și literare). Teoretic și principial, realismul socialist a renegat proletcultismul, dar spiritul proletcultist, obsesiile și clișeele acestuia s-au manifestat printr-o serie de creații artistice, până spre mijlocul deceniului al șaptelea al secolului trecut, atât În literatura sovietică, cât și În literaturile est-europene. În literatura română, P n-a existat ca mișcare
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nu dau, totuși, imaginea completă a redimensionării și mutilării moștenirii literare. Ea va culmina, În 1948, cu procesele de presă intentate purtătorilor de steag ai modernității literare: T.Arghezi, L.Blaga, Ion Barbu, Al. Philippide, G.Călinescu ș.a. Ruptura tipic proletcultistă cu tradiția s-a Încheiat prin eliminarea zgomotoasă sau tacită din sfera percepției și influenței literare a tuturor scriitorilor interbelici trăitori În vreme, care n-au aderat la formula literară oficială. Reprezentanții literaturii noi - caracterizată prin patos social, civic și
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Babei Dochia, 1947) ș.a. Începând cu anul 1948, În poezie și proză, patosul social va fi călăuzit apre cel partinic și socialist: Victor Tulbure (Vioara roșie), Marcel Breslașu (Poeme pentru un ziar de perete), Mihail Sadoveanu (Păuna mică) ș.a. Paradigmei proletcultiste, copilăriei RS, Îi aparțin și numeroasele poezii despre contemporaneitate, publicate În: Flacăra, Contemporanul, Scânteia, Viața românească, cum ar fi: lirica șantierului, susținută de Dan Deșliu, Nina Cassian, Victor Tulbure, Ion Potopin, Petru Vintilă, Eugen Jebeleanu, Sebastian Agnezia, Mihu Dragomir, Ioana
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sancționate de liderii de opinie și practică r-s În vederea asigurării unității și eficienței formativ-educative a frontului literar. Căci, după 1948, a fost, cu adevărat, un larg front literar (În poezie, proză, dramaturgie, reportaj literar), care, spunând un categoric NU proletcultist Întregii experiențe literare anterioare, căuta să-și construiască o formulă viabilă, bazată pe o estetică ofensiv-ideologică (după deviza maiakovskiană „Marxismul - metodă de-a trage la țintă, folosește-o cu iscusință”), o literatură restrânsă tematic la actualitatea socialistă și la istoria
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Europa. N-a fost să fie, pentru că istoria ne-a chemat iarăși la ordin, iar în urma tancurilor... "eliberatoare" picturii bune nu i-a mai rămas, ca și altor segmente de spiritualitate, decît să încerce să supraviețuiască. A rezistat primului atac proletcultist și i-a păstrat pe simeze, scurtă vreme, pe Pallady, Ressu, Iser, Steriadi, necontaminați, dar a cedat treptat presiunilor propagandei și s-a văzut infestată, adesea chiar prin marile ei nume, de produsele indigeste ale realismului socialist. Mai rămăseseră, dincolo de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
autentică, în datele ei vetuste, era întreținută de fel de fel de figuri inimaginabile azi, literați aliniați sau mîrîitor-iconoclaști, pictori interbelici (unul din ei, școlit la Paris, întreba speriat și dezorientat: ce se mai pictează, dragă?), pictori tineri, în vogă (proletcultistă), universitari turbulenți (Cuciureanu avea teribil aplomb în a strica ștaiful cîte unei agape a "colegilor", la Casa Universitarilor, găsind frapierelor întrebuințări nu tocmai nobile), sculptori, actori, mamoși, birjari, vînzători de flori (Baronul... Baronul), balerini, psihiatri, atleți, cetitori în stele, instrumentiși
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
primul impact cu numărul ce-mi era dedicat. Evident, gestul elegant al basarabenilor pentru fratele lor ieșean într-ale picturii, dar... Interviul ce mi se lua era ilustrat, hélas, cu silueta-mi ostentativ elegantă: costum, papion. Iar titlul paginii, vag proletcultist, ce-i drept: Val Gheorghiu la braț cu desculții lumii. De tot hazul, nu? Ce avea personajul sclivisit cu... desculții lumii? De nuanțat totuși un pic. Într-adevăr, expoziția mea de la Cupola (după ce fusese găzduită, întîi, de Galeria Orizont din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Îndrăzneala, pusă în scenă de Mihai Dimiu la Teatrul Regional București, înfățișează, ca și alte piese, conflictul dintre tineretul unui sat, entuziast, deschis la noutățile tehnicii în agricultură, și generația vârstnică, mai conservatoare. Comicul este încă dirijat de convențiile teatrului proletcultist, iar tipologiile, în ciuda unor note ironice, sunt dictate de comandamente ideologice. Totuși, este interesant de remarcat acest joc dublu, de afirmare și ironizare a sloganurilor zilei (ideile profesate de cuplul „de revistă” Mitu și Nate demască obtuzitatea și demagogia la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290598_a_291927]
-
din ceea ce s-a fabricat în literatură, film, teatru cu scop propagandistic, încearcă să identifice modul în care productele cultural-artistice ale epocii au fost impregnate ideologic pentru a servi „instaurării simbolice a regimului comunist”. Nu se rezumă doar la texte proletcultiste clasice, deja examinate din această perspectivă, ci descoperă sectoare ignorate până acum, dar purtând pecetea contaminării de aceeași insidioasă propagandă, de la discursurile prezidențiale la benzile desenate: scenariile de film, cărțile de învățătură pentru pionieri, textele omagiale, romanele populare, poeziile patriotice
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
într-o manieră neabuzivă, cu o erudiție structurală, ocolită de ariditate, îmblânzită de seninătatea gânditorului, cu un stil intelectual personal, care pecetluiește frazarea elastică, nu o dată eseistică, a discursului. În studiile târzii, acest tip de abordare, aparent supus comenzii ideologice proletcultiste, nu este nici supralicitat, dar nici abandonat. Perspectiva psihosocială este aplicată teatrului clasic francez (Corneille, Racine, Molière), prozei (și romanului) francez, de la Chateaubriand la Maupassant. Adesea, analizele, dar și conceptele includ puncte de vedere înrudite cu cele ale lui Mihai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286295_a_287624]
-
De pildă, Șarpele mut are în centru un ceremonial folcloric, un descântec în manieră argheziană, iar în Poem de țară și în Poem cu domnițe se simte o interiorizare a sentimentului patriotic. Proza lui V. este, în anii ’50, net proletcultistă și ilustrativă pentru imperativele vremii. În romanul alcătuit din Valea Fierului și În munții de miază-noapte, autorul surprinde maniheist lumea minerilor în conflict social cu patronul și schimbările provocate de sosirea trupelor sovietice. Dar cele mai multe nuvele și romane au ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
o perioadă dominată, în literatura noastră, de clișeele tematice și ideologice ale realismului socialist. Trebuie menționată, în același sens, cuvântarea lui B. la primul Congres al Scriitorilor din România (1956), în care autorul își amendează și chiar reneagă propria producție proletcultistă din anii ‘50 și denunță amestecul nociv al dogmatismului ideologic în poezie prin obiecțiile aduse prezenței excesive a „realismului în lirică”. În 1959, B. se mută la București, unde devine unul dintre principalii animatori ai vieții literare din capitală. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
la „Literatur und Kritik”, „Die Presse” (Austria), „Die Welt”, „Ensemble” (Germania), „Cahiers de l’Herne” (Franța). Primele volume de versuri ale lui B., Poezii (1950) și Cântece de zi și noapte (1954, Premiul de Stat), stau sub semnul „literaturii noi”, proletcultiste: în spiritul cerințelor ideologice ale momentului, poeziile sale cântă pământul care „e al celor ce-l muncesc”, tractoarele, iarna „când Lenin a murit”, „lumina vremii noi” și „partizanii patriei bulgare”. Versificația abundentă și facilă e de cele mai multe ori doar un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
oare desăvârșirea dă un presentiment al morții?” Ca teoretician al literaturii, alături de contribuția decisivă pe care și-a adus-o la reinstaurarea lirismului în poezia românească de după 1947 - cea mai spectaculoasă atitudine fiind dezicerea, în 1956, de propria sa creație proletcultistă -, B. este autorul unei Schițe de fenomenologie poetică, al cărei cel mai interesant capitol, intitulat Declinul metaforei, a stârnit vii dezbateri în epocă, prefigurând atitudini lirice ulterioare. „Intrată sub zodia facilității și desuetudinii”, spune autorul, metafora este un simplu „ornament
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
că I. L. Caragiale întruchipează cel mai adecvat "spiritul critic în Muntenia critica socială extremă"15, îndreptată însă exclusiv, în opinia sa, împotriva liberalismului. Supralicitarea importanței satirei și a sarcasmului în scrierile lui Caragiale, impusă apoi de mentalitatea realist-critică din perioada proletcultistă, s-a conjugat și cu pledoaria pentru preponderența unui comic "negru", absurd, ca substrat al comediilor și schițelor, așa cum vor demonstra în lucrări substanțiale B. Elvin, I. Constantinescu, Mircea Iorgulescu, dar și Valentin Silvestru, Al. Paleologu, Edgar Papu. Climatul social-politic
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se-nvârtesc, funcționează necontenit cu o regularitate de desperat. Sublimă civilizație! Pretutindeni fier și oțel! 27 Așadar, ce satiriza Caragiale în această viziune apocaliptică? Se poate observa cum un simplu text ca acesta demolează instantaneu întregul eșafodaj tendențios al criticii proletcultiste. Pe aceeași lungime de undă cu Monica Lovinescu se plaseaza un alt reprezentant al exilului, anume profesorul N. I. Herescu, autorul unui studiu intitulat Neschimbătorul Caragiale, în care demonstrează absurditatea considerării acestui scriitor drept "un precursor al comunismului"28. Așa cum reiese
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
-i ține în puf [...] în timp ce copii nevoiași, bolnavi, flămânzi, trăiesc în condiții mizerabile, dorm pe sub poduri, nu au un acoperiș deasupra capului"70. Iată cum, paradoxal, cea mai acidă satiră la adresa lumii occcidentale noncomuniste este de găsit nu în literatura proletcultistă, în lucrările comandate expres prin ordine de partid, întinate de balastul doctrinar, ci chiar în literatura exilului românesc, într-un roman cu certe calități literare și cu surprinzătoare raportări la dimensiunea satirică a caragialismului. 3.4. Modul parodic Sintagme precum
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]