615 matches
-
bază câteva axiome și definiții fundamentale. Acest sistem este asemănător unui program pe calculator, care pentru orice enunț din S5 introdus îți va da verdictul da sau nu. Simbolurile folosite sunt de regulă: N operatorul necesițății; F, G, H (constante propoziționale); p, q, r (variabile propoziționale); → ~ & ˅ ≡ (conectori propoziționali). În logica modală există așa-numitele formule bine formate (wffs). Dacă S este o formulă bine formată, atunci (NS) este de asemenea o formulă bine formată. Dacă S și T sunt formule bine
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
fundamentale. Acest sistem este asemănător unui program pe calculator, care pentru orice enunț din S5 introdus îți va da verdictul da sau nu. Simbolurile folosite sunt de regulă: N operatorul necesițății; F, G, H (constante propoziționale); p, q, r (variabile propoziționale); → ~ & ˅ ≡ (conectori propoziționali). În logica modală există așa-numitele formule bine formate (wffs). Dacă S este o formulă bine formată, atunci (NS) este de asemenea o formulă bine formată. Dacă S și T sunt formule bine formate, atunci (S → T), (~S
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
sistem este asemănător unui program pe calculator, care pentru orice enunț din S5 introdus îți va da verdictul da sau nu. Simbolurile folosite sunt de regulă: N operatorul necesițății; F, G, H (constante propoziționale); p, q, r (variabile propoziționale); → ~ & ˅ ≡ (conectori propoziționali). În logica modală există așa-numitele formule bine formate (wffs). Dacă S este o formulă bine formată, atunci (NS) este de asemenea o formulă bine formată. Dacă S și T sunt formule bine formate, atunci (S → T), (~S), (S & T
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
în fiecare versiune a argumentelor ontologice, termenii singulari și cuantificatorii (nume, descripții definite, descripții nedefinite) folosiți într-un enunț al argumentului (pentru a se referi la, sau a denota că ) ori sunt, ori nu sunt încadrați în scopul următorilor operatori propoziționali. Dacă nu apar încadrați, atunci se consideră că un oponent al argumentului ontologic poate susține că întrebarea despre existența lui Dumnezeu a fost pusă și nu este corect să desprinzi concluzia de scopul acestor operatori. În cazul în care acești
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
de la ideea că orice numepropriu reprezintă o descripție deghizată, Russell înlocuiește numele "Dumnezeu" cu o descripție de genul celei folosite de Anselm: "acel ceva față de care altceva mai mare nu poate fi conceput". Potrivit teoriei descripțiilor, trebuie identificată o funcție propozițională care să înlocuiască această descripție, și în care există să apară drept cuantificator existențial. Frege și Russell au preluat și au criticat, continuându-l pe Kant, argumentul pe care Amselm îl prezintă în capitolul II din Proslogion. Argumentul bazat pe
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
existența lui Dumnezeu nu este imposibilă, iar Dumnezeu există cu necesitate. Dacă Dumnezeu există cu necesitate, atunci Dumnezeu există. Acest lucru rezultă din principiul modal: dacă este necesar că p, atunci p. Este adevărat că variabila p este o variabilă propozițională și că principiul poate fi reformulat astfel: dacă propoziția p este necesară atunci propoziția p este adevărată. Totuși, dacă substituim propoziția "Dumnezeu există" pentru variabila p, putem obține un argument ontologic valid care arată că Dumnezeu există cu necesitate. Iar
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
lui Alan Dundes, care distinge, mai întâi, între "temă" (topic) și "caracterizare" (comment), apoi între caracterul binar și cel cvadripartit al proverbului și, în fine, între caracterul opozitiv și cel non-opozitiv al relațiilor exprimate: "Proverbul pare să fie o aserțiune propozițională tradițională alcătuită din cel puțin un element descriptiv, care se compune, la rândul lui, dintr-o temă și un comentariu. Aceasta înseamnă că proverbul trebuie să aibă cel puțin două cuvinte. Proverbele care conțin un singur element descriptiv sunt non-opozitive
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
de altă parte, că, datorită nivelului la care se situează, ele prezintă un grad de complexitate mai ridicat. Dar, dincolo de aceste diferențe, putem considera textemul drept o formă de "solidaritate" în cadrul căreia relația sintagmatică de tip AB devine o relație propozițională de tipul "A este B". În funcție de particularizările acestei relații, textemele pot fi împărțite în două mari categorii. 5.1. În textemele eventive ("dinamice"/contingente/ ternare), afirmarea predicației prototipice "A este B" conține o trăsătură semantică suplimentară cu caracter "tranzitiv"345
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Londra/New York, 2000, pp. 24-42). 422 În ultimă instanță, o atare "disonanță" rămâne o proprietate constitutivă a dialogului in general. V. în acest sens considerațiile edificatoare ale Elenei Dragoș: "dialogul se naște mai cu seamă din neconcordanța sau opoziția atitudinii propoziționale a participanților la dialog și trebuie să ducă la schimbarea universului de discurs al lui De [destinatarul - n.n.] într-o măsură în care dialogul să nu devină nici tautologic, nici de neconceput" (Elena Dragoș, Introducere în pragmatică, p. 129). 423
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
are în sfera sa structuri de ansamblu formate din grupări de operații care se perfecționează transformându-se în generalizări ale schemelor de acțiune. Psihologii apreciaza ca acest stadiu al operațiilor concrete este un stadiu al conceptualizării intensive și al construcțiilor propoziționale ce explicitează conceptele. La începutul venirii în grădință pentru surzi gestul mimic este mijlocul folosit de educatoare pentru a intra în relații cu micul preșcolar deficient de auz. Prin metode și procedee specifice se desfășoară procesul demutizării, exercitându-se la
Rolul activit ăţ ii matematice în dezvoltarea gândirii copilului pre ş colar cu deficien ţă auditiv ă : ghid metodologic by Petrovici Constantin (coord.), Solomon Margareta () [Corola-publishinghouse/Science/91654_a_93192]
-
micul preșcolar deficient de auz. Prin metode și procedee specifice se desfășoară procesul demutizării, exercitându-se la maximum analizatorul vizual. În cursul primelor 5 clase se asigură însușirea vocabularului necesar a înțelege temele propuse de programă, se învață tehnica formulărilor propoziționale, a verbalizarii diferitelor situații, a comunicării prin limbaj verbal. Abia spre sfârșitul clasei a IV-a copilul surd este și vorbitor, deoarece în cursul micii școlarități și-a însușit sistemul fonetic al limbii, are un minim de vocabular și modele
Rolul activit ăţ ii matematice în dezvoltarea gândirii copilului pre ş colar cu deficien ţă auditiv ă : ghid metodologic by Petrovici Constantin (coord.), Solomon Margareta () [Corola-publishinghouse/Science/91654_a_93192]
-
Dacă axiomele lui Euclid puteau fi privite ca fiind adevăruri evidente, în viziunea modernă acestea nu sunt nici evidente și nici adevărate 28; de fapt nici nu pot fi considerate judecăți, ci sunt cel mai corect privite ca fiind funcții propoziționale 29. Ele sunt lipsite de înțeles și exprimă doar relații între termenii primitivi nedefiniți ai sistemului axiomatic din care fac parte. Mai mult, un astfel de sistem axiomatic nu trebuie nici măcar să fie categoric 30. Un sistem geometric privit prin
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
în acest punct, argumentând că tot ce contează sunt axiomele, această viziune fiind compatibilă cu ideea că inferențele matematice sunt analitice și nu sintetice 34. Problema e că, așa cum am spus ceva mai sus, în viziunea modernă, axiomele sunt funcții propoziționale și nu judecăți sintetice a priori ca la Kant. 1.2.1.3. Schimbarea viziunii asupra geometriei O altă schimbare majoră care apare în matematica secolului nouăsprezece privește felul cum este înțeleasă geometria. Două contribuții sunt importante din această perspectivă
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
distincție: "geometria, în măsura în care are de-a face cu proprietățile spațiului, este o știință fizică ale cărei judecăți sunt empirice, și nu a priori; și în măsura în care geometria este a priori, ea nu este decât un sistem ipotetico-deductiv constând doar din funcții propoziționale și, în consecință, neasertând nimic despre nici un fel de fapte."66 (Schlick 2003: 169). În primul caz, geometria este parte a fizicii, în al doilea este o ramură a matematicii pure. Ca ramură a matematicii pure, geometria este doar o
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
urmă proces, fiind interesată de modul de selectare a elementelor și a regulilor adecvate funcției de identificare, pe care orice nume propriu trebuie să o îndeplinească. Dacă pentru logicieni, problema numelor nu prezintă dificultăți de interpretare, el fiind o funcție propozițională, lucrurile sunt mai complicate în analiza lingvistică (lucru sesizat atât de E. Mihăilă, cât și de E. Coșeriu), unde numele este vizat în vorbirea concretă și în limbă. De aceea, demersul autoarei ia în considerare statutul numelui din două perspective
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
este folosit aproape în toate scrierile despre antinomii ca sinonim pentru cel de "contradicție". Consider că această sinonimie nu este legitimă. Iată argumentele. În primul rând, ideea de contradicție are un statut ambiguu. Sensul ei principal este unul de nivel propozițional 39. O contradicție se naște atunci când are loc "asertarea și negarea în același timp a unei propoziții, într-un cadru de susțineri, asumpții, supoziții sau alte forme ale discursului asertiv"40. Cu toate acestea, ideea apare și la nivel ontologic
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Cf. Catarina Dutilh Novaes, op. cit., pp. 491-498. 812 După Gilles Gaston Granger, există trei sensuri ale consistenței, departajate de către A. Church în cartea sa Introduction to Mathematical Logic: 1) Un sistem este consistent dacă nu există nici o propoziție sau formă propozițională demonstrabilă în același timp cu negația sa; 2) Un sistem este consistent dacă nu toate propozițiile și formele propoziționale sunt teoreme ale sale; 3) Dacă o formulă formată dintr-o singură variabilă propozițională nu poate fi o teoremă. Teoreticienii paraconsistenței
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
A. Church în cartea sa Introduction to Mathematical Logic: 1) Un sistem este consistent dacă nu există nici o propoziție sau formă propozițională demonstrabilă în același timp cu negația sa; 2) Un sistem este consistent dacă nu toate propozițiile și formele propoziționale sunt teoreme ale sale; 3) Dacă o formulă formată dintr-o singură variabilă propozițională nu poate fi o teoremă. Teoreticienii paraconsistenței susțin că sistemele de logică paraconsistentă sunt inconsistente în sensul 1), dar consistente în sensul 2), care exprimă, în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
dacă nu există nici o propoziție sau formă propozițională demonstrabilă în același timp cu negația sa; 2) Un sistem este consistent dacă nu toate propozițiile și formele propoziționale sunt teoreme ale sale; 3) Dacă o formulă formată dintr-o singură variabilă propozițională nu poate fi o teoremă. Teoreticienii paraconsistenței susțin că sistemele de logică paraconsistentă sunt inconsistente în sensul 1), dar consistente în sensul 2), care exprimă, în fond, proprietatea non-trivialității (Gilles Gaston Granger, L'irrationnel, p. 140). 813 Ibidem. 814 Newton
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
astfel, în tradiția fiecărei limbi, o stare a normalității care presupune, cu diferite grade de fixitate, anumite poziționări ale elementelor enunțu-lui, ce au la bază organizarea obiectivă permisă și impusă de norma limbii istorice. Atît structurile determinative, cît și cele propoziționale pot fi însă raportate la entitățile logice pe care gîndirea le organizează pentru a fi exprimate prin limbă. Astfel, o structură determinativă precum vin roșu se referă la o parte din sfera noțiunii "vin", determinarea mărind numărul notelor (in-tensiunea) și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
determinantul, unul în raport cu celălalt, nu are același caracter general, fiindcă poate fi deosebită în limbi cu origini diferite, iar uneori se nuanțează chiar în cazul limbilor cu origine comună 62. Relația cu planul logic este prezentă și în cazul structurii propoziționale, căci există o organizare mintală a enunțului care se impune spiritului ca posibilitate de a oglindi situațiile din lumea înconjurătoare, îndeosebi ca o raportare la cel care gîndește și comunică, în sensul că subiectul cunoscător raportează la sine lumea și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
principiu, limbile flexionare (sintetice) pot avea o topică mai liberă în raport cu cele unde flexiunea este redusă (analitice)63. Întrucît aceste particularități gramaticale se modifică de obicei în trecerea de la limbile-bază la cele succesoare, aceas-ta presupune că structurile determinative și cele propoziționale s-au putut schimba, dacă nu întotdeauna din punctul de vedere al ordinii elementelor, măcar din punctul de vedere al rigorii cu care este cerută o anumită ordine. S-ar putea observa însă că, și în cazul limbilor sintetice, aspectul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
o limbă vorbită avînd o flexiune bagată, ordinea cuvintelor nu avea valoare gramaticală, în sensul că nici o funcție gramaticală nu era redată prin poziția cuvîntului, ceea ce însă nu presupune și lipsa totală a unei ordini a cuvintelor în structurile sintagmatice, propoziționale și frazale. Această trăsătură a lipsei de gramaticalitate a topicii a fost transmisă limbilor care au derivat din germanică și, de aceea, traducînd Biblia în limba gotă, Wulfila a putut urma îndeaproape ordinea cuvintelor din greacă, limba în care era
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
al elementelor de relație și că este posibil ca, în vorbirea populară, nici să nu se fi folosit conjuncția coordonatoare cu această poziție. Din faptul că, din punct de vedere logic, atît atributul gramatical, cît și numele predicativ (o structură propozițională, deci) au același statut, s-a ajuns la formula poziționării subiectului pe primul loc în propoziție, căci, din simetria unor construcții precum regele poet și regele este poet, iar, apoi, regele este la palat s-a putut crea modelul structural
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de obiecte; relațiile, clasificările se distanțează de legăturile lor concrete sau intuitive. Gîndirea dobîndește posibilități multiple de combinare a ideilor, propozițiilor, ipotezelor; tot acum devine cu putință reversibilitatea operațiilor (5, p. 114). În acest stadiu se formează așa-zisele operații "propoziționale", legate în mai mare măsură decît operațiile "concrete" de folosire a limbajului. Vîrsta de 11-12 ani este începutul gîndirii ipotetico-deductive sau formale care se dezvoltă intens în timpul adolescenței. În această perioadă are loc formarea spontană a unui spirit experimental, ce
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]