585 matches
-
În calitate de sșnnaoi (locuitori ai aceluiași templu), de la oferirea de victime animale „pentru sănătatea” sau Înseși persoanei respectivului theòs/divus suveran la Înființarea unor sărbători periodice cu Întreceri atletice și preoți specializați cu diferite funcții, printre care cea de a-i proslăvi prin imnuri (hymnodòi) sau prin „predici” (theològoi) pe „zeii epifani” („manifești”), „binefăcători” (euergètai), miloși și puternici, și, În sfârșit, la celebrarea În cinstea lor a unor rituri secrete, În cazul În care menționarea destul de frecventă a unor „misterii” asociate cultului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
țină cu tact sub control pe Iorga pînă în august 1916, în ciuda atitudinii prosîrbești și profranceze a acestuia. Atunci cînd Italia s-a alăturat Antantei, Iorga a exultat. După părerea lui, Italia se ridicase la un nivel superior mărimii naturale, proslăvind "sfîntul egoism", triumful ideii naționale "în pofida Parlamentului, a partidelor politice și poate și a altora". După care Iorga scria batjocoritor: "Ptiu! Aici în România nu se poate întîmpla așa ceva!"36. Varșovia a fost cucerită de armata germană. Iorga scria: "Este
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de partid". Legiunea era antisemită, dar Codreanu nu-i respingea pe evrei din motive rasiale. Ortodoxia excludea orice abordare rasistă. Antisemitismul lui Codreanu era însă patetic, purtînd toate semnele antisemitismului fără rasismul lui Hitler. În viziunea lor alb-negru, membrii Legiunii proslăveau națiunea română și istoria ei bimilenară. Karl Marx prefigurase o societate în afara națiunii, Albert Einstein pulverizase timpul, iar Sigmund Freud disculpase păcatul apelînd la subconștient, așa încît nu este de mirare că aceștia îi obsedau pe cei de felul lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mecanic, numai ca o înregistrare a unei serii de evenimente. Ca naționalist romantic și "luptător", Iorga considera istoria românilor drept o luptă permanentă pentru păstrarea și propășirea caracterului național, ceea ce era parte integrantă și esențială a naționalismului său cultural, care proslăvea ideile și valorile naționale, precum și limba națională. Giurescu își amintea că, în 1927, în prezența sa (de față fiind și Gheorghe Brătianu și Grigore Nandriș), atunci cînd s-a ridicat problema veridicității istorice, Iorga a spus: "Ce valoare are adevărul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
la o scrisoare a unui tînăr român simpatizant al Legiunii, Iorga declara: "Ca și dumneata, și eu vreau o îmbunătățire rapidă și radicală, numai metodele noastre și sub comanda cui ne aflăm diferă. Dumneata ești alături de un om care a proslăvit crima și a comis crime. Eu sînt alături de rege". Au fost date publicității și alte documente legionare confiscate în timpul raidului organizat de Călinescu, care dovedea că Legiunea acceptase bani de la evrei, urmate de o listă a crimelor, a instrumentelor de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
devreme, Stalin a Început să penalizeze și să discrediteze devierea „de dreapta”. La Szklarska Porêba, reprezentanții francezi și italieni au trebuit să rabde predici avizate despre strategia revoluționară din partea iugoslavilor Eduard Kardeli și Milovan Djilas, al căror „stângism” exemplar era proslăvit de Jdanov și Malenkov, delegații sovietici. Comuniștii din Vest (precum și reprezentanții partidelor ceh și slovac, pe care critica Îi viza În egală măsură) au fost realmente luați prin surprindere. Coexistența pașnică, de felul celei pe care o urmăriseră ei În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
se afla și Viktor Orbán, liderul Tinerilor Democrați, care nu s-a putut abține să nu remarce că unii dintre comuniștii prezenți acolo erau aceiași care, cu doar câțiva ani Înainte, se zbăteau să falsifice revoluția pe care acum o proslăveau. și acesta era adevărul. Ieșirea Ungariei din comunism a fost, În mod curios, opera comuniștilor: abia În iunie, imitând cu bună știință precedentul polonez, ei au convocat convorbiri la masa rotundă cu partidele de opoziție. Gest care a stârnit un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comunistă, devenea acum foarte tentant să Îi privești cu simpatie și chiar cu admirație retrospectivă pe toți anticomuniștii discreditați până atunci, inclusiv pe fasciști. Scriitorii naționaliști din anii ’30 au revenit la modă. Parlamentele postcomuniste au votat moțiuni care Îi proslăveau pe mareșalul Antonescu al României sau pe omologii lui din Balcani și Europa Centrală. Denunțați odinioară ca naționaliști, fasciști și colaboratori ai naziștilor, lor li se ridicau acum statui pentru eroismul dovedit În război (parlamentul român a păstrat chiar un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
unul din cele mai eficiente instrumente din "trusa de scule" utilizată pentru construcția statului-națiune. Învățământul public fiind un produs al sistemului centralizat de educație obligatorie, statul național rămâne încă dependent de educația de masă pentru asigurarea loialității cetățenilor față de idealurile proslăvite de ideea de națiune: unitate, vechime, continuitate etc. Pe acest fundal (al dependenței reproducerii sociale a ordinii naționale de funcționarea sistemului educațional), propunerea lui I. Illich (1971) de "de-școlarizare a societății" (deschooling society) aparține cu certitudine filonului de gândire
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
se înscrie pe linia reverențiozității, a unei raportări pioase, plină de smerenie, față de un trecut memorializat într-un registru sacrosanct. Cazul românesc nu face excepție. Dimpotrivă, ilustrative în acest sens sunt exemplele lui Ștefan cel Mare și Constantin Brâncoveanu, ambii proslăviți ca sfinți de către Biserica Ortodoxă Română în 1992. Privită în durata lungă a devenirii sale istorice, memoria națională românească trece prin acest crescendo în două cicluri complete, despărțite de scurtul intermezzo al anilor 1947-1964 în care patosul naționalist a fost
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]