1,438 matches
-
în timp ce protonii sunt accelerați de la până la cel mult , câmpurile magnetice ale dipolilor electromagnetici supraconductori sunt mărite de la 0,54 la . Protonii pot ajunge fiecare până la o energie de , energia totală de coliziune ajungând astfel până la (). La acest nivel de energie protonii au un factor Lorentz de aproximativ 7.500 și se deplasează cu viteze de 99,999999% din viteza luminii. Durează mai puțin de ca un proton să efectueze o tură în jurul inelului principal - viteza sa unghiulară putând atinge pe secundă
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
energie de , energia totală de coliziune ajungând astfel până la (). La acest nivel de energie protonii au un factor Lorentz de aproximativ 7.500 și se deplasează cu viteze de 99,999999% din viteza luminii. Durează mai puțin de ca un proton să efectueze o tură în jurul inelului principal - viteza sa unghiulară putând atinge pe secundă. Fluxurile nu sunt continue, protonii fiind adunați în sau pachete, astfel încât interacțiunile între două fluxuri să aibă loc la intervale discrete niciodată mai scurte de . Totuși
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
de aproximativ 7.500 și se deplasează cu viteze de 99,999999% din viteza luminii. Durează mai puțin de ca un proton să efectueze o tură în jurul inelului principal - viteza sa unghiulară putând atinge pe secundă. Fluxurile nu sunt continue, protonii fiind adunați în sau pachete, astfel încât interacțiunile între două fluxuri să aibă loc la intervale discrete niciodată mai scurte de . Totuși, operarea se face cu mai puține grupuri decât era inițial stabilit, intervalul între grupurile de protoni fiind de cel
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
nu sunt continue, protonii fiind adunați în sau pachete, astfel încât interacțiunile între două fluxuri să aibă loc la intervale discrete niciodată mai scurte de . Totuși, operarea se face cu mai puține grupuri decât era inițial stabilit, intervalul între grupurile de protoni fiind de cel puțin . Înainte de a fi injectate în acceleratorul principal, particulele sunt pregătite de o serie de sisteme care le măresc succesiv energia. Primul sistem este acceleratorul liniar de particule LINAC 2 care generează protoni de , accelerator care alimentează
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
intervalul între grupurile de protoni fiind de cel puțin . Înainte de a fi injectate în acceleratorul principal, particulele sunt pregătite de o serie de sisteme care le măresc succesiv energia. Primul sistem este acceleratorul liniar de particule LINAC 2 care generează protoni de , accelerator care alimentează Proton Synchrotron Booster (PSB). Acolo, protonii sunt accelerați până la energii de și injectați în Sincrotronul de Protoni (în , PS), unde sunt accelerați până la . În cele din urmă Super Sincrotronul de Protoni (în , SPS) este utilizat pentru
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
fiind de cel puțin . Înainte de a fi injectate în acceleratorul principal, particulele sunt pregătite de o serie de sisteme care le măresc succesiv energia. Primul sistem este acceleratorul liniar de particule LINAC 2 care generează protoni de , accelerator care alimentează Proton Synchrotron Booster (PSB). Acolo, protonii sunt accelerați până la energii de și injectați în Sincrotronul de Protoni (în , PS), unde sunt accelerați până la . În cele din urmă Super Sincrotronul de Protoni (în , SPS) este utilizat pentru a crește energia protonilor până la
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
a fi injectate în acceleratorul principal, particulele sunt pregătite de o serie de sisteme care le măresc succesiv energia. Primul sistem este acceleratorul liniar de particule LINAC 2 care generează protoni de , accelerator care alimentează Proton Synchrotron Booster (PSB). Acolo, protonii sunt accelerați până la energii de și injectați în Sincrotronul de Protoni (în , PS), unde sunt accelerați până la . În cele din urmă Super Sincrotronul de Protoni (în , SPS) este utilizat pentru a crește energia protonilor până la înainte de a fi în final
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
serie de sisteme care le măresc succesiv energia. Primul sistem este acceleratorul liniar de particule LINAC 2 care generează protoni de , accelerator care alimentează Proton Synchrotron Booster (PSB). Acolo, protonii sunt accelerați până la energii de și injectați în Sincrotronul de Protoni (în , PS), unde sunt accelerați până la . În cele din urmă Super Sincrotronul de Protoni (în , SPS) este utilizat pentru a crește energia protonilor până la înainte de a fi în final injectați (timp de 20 de minute) în inelul principal. Aici grupurile
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
particule LINAC 2 care generează protoni de , accelerator care alimentează Proton Synchrotron Booster (PSB). Acolo, protonii sunt accelerați până la energii de și injectați în Sincrotronul de Protoni (în , PS), unde sunt accelerați până la . În cele din urmă Super Sincrotronul de Protoni (în , SPS) este utilizat pentru a crește energia protonilor până la înainte de a fi în final injectați (timp de 20 de minute) în inelul principal. Aici grupurile de protoni sunt acumulate, accelerate (pe o perioadă de ) până la energia lor maximă, de
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
alimentează Proton Synchrotron Booster (PSB). Acolo, protonii sunt accelerați până la energii de și injectați în Sincrotronul de Protoni (în , PS), unde sunt accelerați până la . În cele din urmă Super Sincrotronul de Protoni (în , SPS) este utilizat pentru a crește energia protonilor până la înainte de a fi în final injectați (timp de 20 de minute) în inelul principal. Aici grupurile de protoni sunt acumulate, accelerate (pe o perioadă de ) până la energia lor maximă, de , și în cele din urmă sunt stocați (păstrați în
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
PS), unde sunt accelerați până la . În cele din urmă Super Sincrotronul de Protoni (în , SPS) este utilizat pentru a crește energia protonilor până la înainte de a fi în final injectați (timp de 20 de minute) în inelul principal. Aici grupurile de protoni sunt acumulate, accelerate (pe o perioadă de ) până la energia lor maximă, de , și în cele din urmă sunt stocați (păstrați în această stare) timp de , timp în care au loc coliziunile în cele patru puncte de intersecție. LHC va fi
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
până se vor aduna suficiente statistici pentru a dovedi cu certitudine existența bosonului Higgs. Similar, ar dura un an sau mai mult până când vor fi adunate destule rezultate privind particulele supersimetrice pentru a trage concluzii în privința acestora. Primul flux de protoni a circulat prin colider în dimineața zilei de 10 septembrie 2008. CERN a reușit trimiterea protonilor prin tunel în etape de câte trei kilometri. Particulele au fost trimise în sens orar în accelerator și au efectuat primul înconjur complet la
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
dura un an sau mai mult până când vor fi adunate destule rezultate privind particulele supersimetrice pentru a trage concluzii în privința acestora. Primul flux de protoni a circulat prin colider în dimineața zilei de 10 septembrie 2008. CERN a reușit trimiterea protonilor prin tunel în etape de câte trei kilometri. Particulele au fost trimise în sens orar în accelerator și au efectuat primul înconjur complet la ora 10:28 ora locală. LHC a încheiat cu succes primul său test major: după o
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
accelerator și au efectuat primul înconjur complet la ora 10:28 ora locală. LHC a încheiat cu succes primul său test major: după o serie de rulări de test, două puncte albe au apărut pe ecranul unui monitor, arătând că protonii au traversat toată lungimea coliderului. Ghidarea particulelor pe parcursul de inaugurare a durat mai puțin de o oră. CERN a trimis apoi un flux de protoni în sens trigonometric, ceea ce a durat puțin mai mult, o oră și jumătate, din cauza unei
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
de rulări de test, două puncte albe au apărut pe ecranul unui monitor, arătând că protonii au traversat toată lungimea coliderului. Ghidarea particulelor pe parcursul de inaugurare a durat mai puțin de o oră. CERN a trimis apoi un flux de protoni în sens trigonometric, ceea ce a durat puțin mai mult, o oră și jumătate, din cauza unei probleme cu criogenia, turul complet fiind încheiat la ora 14:59. S-a așteaptat ca primele coliziuni de protoni cu energii mari să aibă loc
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
a trimis apoi un flux de protoni în sens trigonometric, ceea ce a durat puțin mai mult, o oră și jumătate, din cauza unei probleme cu criogenia, turul complet fiind încheiat la ora 14:59. S-a așteaptat ca primele coliziuni de protoni cu energii mari să aibă loc la 6-8 săptămâni după intrarea în funcțiune a LHC la 10 septembrie 2008. În anul 2008, însă, LHC a operat la o energie redusă, de doar 10 TeV. Perioada de oprire de iarnă (spre
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
a fost folosită pentru antrenarea magneților superconductor, astfel încât rularea din 2009 să înceapă la energia maximă proiectată de 14 TeV, ceea ce însă încă nu a reușit. După reluarea în funcțiune în noiembrie 2009, nu după mult timp, accelerarea maximă a protonilor a atins nivelul de 1,18 TeV, un nou "record mondial". Desigur că atingerea maximei teoretice de 2 x 7 TeV = 14 TeV și a frecvenței ciocnirilor de 600 MHz va avea nevoie de încă mult timp și eforturi. Se
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
600 MHz va avea nevoie de încă mult timp și eforturi. Se apreciază că aceasta se va întâmpla după pauza prevăzută în anul 2012. La 30 martie 2010 s-a anunțat reușita primelor experimente de coliziuni a două jeturi de protoni cu energia de câte 3,5 TeV pe particulă pe sens, în total deci 7 TeV, cu o frecvență de ciocniri de circa 100 Hz, iar la 21 aprilie 2010 s-a publicat reușita primei reconstrucții a unui mezon B
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
luminozității. S-a propus să se facă un upgrade al luminozității LHC, numit Super LHC, după zece ani de funcționare a LHC. Calea optică pentru un upgrade de luminozitate pentru LHC cuprinde o mărire a curentului de protonu (numărul de protoni din flux) și modificarea celor două regiuni de interacțiune de mare luminozitate, ATLAS și CMS. Pentru a realiza aceste creșteri, energia fluxurilor la punctul în care sunt injectate în (Super) LHC ar trebui să fie și ea mărită la . Aceasta
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
ATLAS și CMS. Pentru a realiza aceste creșteri, energia fluxurilor la punctul în care sunt injectate în (Super) LHC ar trebui să fie și ea mărită la . Aceasta va impune un upgrade al întregului sistem pre-injector, modificările necesare din Super Proton Synchrotron fiind cele mai costisitoare. Costul total al proiectului se așteaptă a fi 3,2-6,4 miliarde de €. Construcției LHC i-a fost aprobat în 1995 un buget de de franci elvețieni (), cu încă de franci ( de euro) reprezentând costul
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
construcția și calibrarea LHC. Proiectul utilizează platforma BOINC pentru a simula felul în care particulele călătoresc prin tunel. Cu această informație, oamenii de știință pot determina cum să calibreze magneții pentru a obține cea mai stabilă „orbită” a fluxurilor de protoni din inel. Experimentele ce vor fi rulate la Large Hadron Collider au declanșat temeri în rândul populației că ciocnirile de particule ar putea crea și fenomene periculoase, cum ar fi găuri negre microscopice și materie stranie care ar pune în
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
susținută și de American Physical Society, a doua organizație de fizicieni din lume ca număr de membri. Dimensiunile LHC cer o ambiție inginerească excepțională de a rezolva problemele operaționale unice datorate energiilor uriașe stocate în magneți și în fluxurile de protoni. În timpul funcționării, energia totală stocată în magneții superconductori este de ordinul a 10 GJ (echivalent cu 2,4 t de TNT), iar energia totală transportată de cele două fluxuri atinge 724 MJ (aproximativ jumătate din energia descărcată printr-un fulger
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
cu arderea a opt kilograme de petrol. Aceste energii imense sunt și mai impresionante dacă se ia în considerație și cât de puțină materie le transportă: în condiții normale de funcționare (2.808 grupuri pe flux, conținând 1,15×10 protoni pe grup), țevile conțin numai 1,0×10 grame de hidrogen, care, în condiții normale de presiune și temperatură, ar umple volumul unui grăunte de nisip fin. La 25 octombrie 2005, un tehnician a murit în tunelul LHC când încărcătura
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
răspuns el. Și pe urmă cred că vă înșelați, o anumită întîmplare, dar nu una obișnuită, poate să producă în cineva revelația... Ce știm noi ce poate zgudui spiritul unui fizician, o comportare stranie, de neexplicat pe cale rațională, a unui proton sau neutron... Nu știu, n-am idee!"... "O iubiți pe..." l-am întrebat eu pe neașteptate și am pronunțat numele Căprioarei. Ne simțeam bine amândoi și întrebarea mea nu avea în ea nimic abisal, tenebros... Da, da, a răspuns el
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cheia viitoarei înțelegeri a mecanismului de formare a ionilor de carboniu. COSTIN D. NENIȚESCU Într-adevăr, mai târziu se va înțelege că acidul protic foarte tare care se formează prin interacțiunea dintre acidul Lewis-catalizator (clorura de aluminiu) și donorul de protoni cocatalizator (urme de apă), este responsabil de formarea ionilor de carboniu și apoi de carbeniu. De la observarea și înțelegerea rolului cocatalizatorului, cunoașterea a evoluat ulterior firesc spre protonarea în medii superacide a metanului cu punerea în evidență a ionului de
Chimia prin experimente by Elena Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/636_a_1300]