599 matches
-
sunt de departe episoade care se pierd în lista nesfârșită a succeselor sale profesionale, succese care i-au adus, deopotrivă, admirație și chiar complexe în interior, cât și în exterior. Probabil că această trăsătură de caracter, ca și verticalitatea dânsului proverbială, i-au adus necazuri în cadrul eșafodajului social din România. Pentru aceasta și pentru multe altele, îi doresc dânsului și celorlalți sărbătoriți sănătate spre bine învățământului superior românesc și familiilor Domniilor lor. Cu neprețuită prietenie și colegialitate, Prof. univ. dr. AUREL PREDA
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
netezit calea multora spre îmbogățire, în schimbul... în schimbul a ce? În schimbul unor fantasmagorii gigantice, iată, mărșăluind astăzi, cu tălpile lor cazone, de-a lungul și de-a altul țării, într-o cadență de lagăr. Față în față: umilitatea, bunul simț, acel proverbial la locul lui al românului, cu triumfalismul searbăd și înfricoșător. Firescul cu nefirescul. Iașul, oraș la locul lui, n-a scăpat nici el de sinistra repartiție geo-artistică. Are și el un exemplar înfipt chiar în inimă, bibelou de proporții grotești
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Debut absolut: n-a mai fost niciodată aici. Îmi spusese că acceptă, cu o condiție: să nu-l duc la... Oficială; vrea gregaritate pură. La peluză, deci, printre înrăiții obiectului. Îl simt, cu coada ochiului, prinzînd fenomenul cu seriozitatea-i proverbială. Nu cumva trișează? Prind o clipită de acalmie și-l încerc: ești convins că nebunia lui Hölderlin era una autentică, sau doar scenariul genialului histrion? Tresare și-mi perie reverul: bătrîne, fii atent, ai început să ai ticuri culturale. 13
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de fiecare dată la ora 19 fix, eschimosul ei, și-i strînge cortul. Există o babă. Baba Ciricului. Știți ce spune? Mînca-o-ar baba cu eschimosul ei cu tot, că tare-i scumpă! 17 august Doi japonezi, fată și băiat, cu proverbiala lor manie fotografică, prind tot ce se poate, ce pot ei prinde, în zona Palatului Culturii. Japonezul are un moment de maximă inspirație și, văzînd lîngă Lapidarium un grup de țigani curați și foarte decorativi, îi abordează, rugîndu-i prin mimică
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bon pour l'Orient, cu: bon pour l'Occident! Glume. Așa că nu sînt prea departe de V.: în patria pleinairismului fac arlechini, balerine și saxofoniști. (Pe care însă, strategic, nu i-am dus niciodată în personalele mele bucureștene...) Unde-i proverbiala talie a franțuzoaicelor standard! Rar, pe Avenue Grammont, cîte una, dar din cele deja ușor fanate. Pentru că fetele (băieții mai puțin) au aerul că dintr-un moment în altul sînt gata să-și ia zborul: baloane pe care ginșii plesnesc
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
multor altora, probabil există imagini ce atestă defel încruntata apostazie de la dogmă la libertinaj a celor trei personaje inevitabile în vernisajele de după '90. Fuseseră cadre de nădejde ale (înaltei) școli județene de partid de pe (defuncta) Karl Marx, în care făcuseră proverbiale furori dogmatice. Dacă pe fețele lor nu se poate citi eventuala stupoare în fața pînzelor mele oricum neobrăzate stilistic ei bine, nici în prezența violentului performance de ultimă oră, trioletul (aducînd perfect cu Frații Marx care erau patru) nu-și modifică
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
este că, totuși, căderea visului american ar putea deveni inevitabilă. Într-o lume care a depășit presupunerile ideologice ale secolului al XVIII-lea care, la rândul lor, au dat naștere visului american, noi, americanii, ne-am putea găsi În poziția proverbialului „a cincea roată la căruță” (odd man out), Într-o totală discordanță cu schimbările care au loc În jurul nostru, acum, când rasa umană se pregătește să intre În era globală. Începutul Erei Globale 8. Comerț În rețea În economia globalizată
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
funcționalitatea de clopotniță, evita și o cheltuială foarte mare față de o construcție nouă și independentă ca turn clopotniță; demolarea primei turle de pe naos și înlocuirea ei cu o turlă simetric egală și mult mai simplu de executat confirmă și valabilitatea proverbialei dificultăți în construcția turlelor de biserică "de a găsi cheia de boltă". Prin acestea, de fapt, s-a deformat, pe de o parte, originalitatea turlei naosului de factură ștefaniană, precum și a bisericii, și, pe de altă parte, realitatea istorică. Acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
la poporul flamand ca la o entitate, în același timp omogenă și caracterizată de atribute morale pozitive 1. Flamanzi sunt priviți drept oameni cu bun simț, onești, muncitori, atribute care nu se regăsesc și la valoni. Potrivit lui Jagers (2006: 216): "Proverbialul popor al VB reprezintă un grup omogen, aflat în armonie perfectă, ale cărui opinii și interese sunt, în mod sistematic, așezate în opoziție cu cele ale celorlalte grupuri, mai cu seamă cu cele ale indivizilor care compun establishmentul". Retorica anti-establishment
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
fi respectat, de unde iritarea. Un altul, din punctul de vedere al gradului de Îndrăzneală la care a ajuns autorul, al felului În care a transgresat limitele impuse de unde interesul”. Acesta este cazul memoriilor lui Ilya Ehrenburg, pentru că „prudența lui fiind proverbială, ai impresia că te afli În fața unui barometru”, iar pentru un tînăr din URSS sînt binevenite În măsura În care arată că revoluția a Însemnat și mizerie, dar primejdioase Întrucît, spunea Boris Suvarin, conține „atîtea greșeli voite, ca să nu spunem minciuni... Încît mai
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
pe malurile Bahluiului. Mândria ieșeană este numai În vorbe, nu și În acțiuni urbanistice. Interesul pe care-l arată locuitorii orașului nostru lucrului public este minim și indolența cu care se privesc problemele și faptele privitoare la viața Iașului este proverbială. Trecutul Iașului este pentru ieșeni numai o poveste de spus la gura sobei sau la Întruniri politice (...). Nimic mai caracteristic de felul cum evoluează Moldovenii plecați din Moldova. Ardelenii, de pildă, oricât s-ar găsi ei În București sau În
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1280]
-
de Scriptură și teologie, discrepanța dintre mediul academic, pe de o parte, și biserică, pe de alta, este mare - din păcate - deseori, foarte mare. Se consideră în genere că școala are de-a face numai cu gândirea, argumentarea și reflecția, proverbialul turn de fildeș. Biserica, din contra, e considerată locul specific al practicii sau al exercitării credinței creștine, așa cum se poate vedea din cult, predicare, formarea credinței și rugăciune. Deși reală, întrucât este accentuată de unele grupuri care aparțin acestor entități
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
cinematic aceste firești și spontane replici fiziologice în comportamentul personajelor, lăsându-i cititorului libertatea să "guste" anecdota propriu-zisă. În același scop, accentul este subtil mutat pe derizoriul cauzei de la baza nefericitei întâmplări, o simplă "slăbiciune" în ochii umoristului, constând în proverbiala zgârcenie evreiască: Tată, când a murit, m-a jurat să-l trimit să-l îngroape în pământul sfânt la Ierusalim, că acolo vrea el să putrezească... și eu m-am gândit că oasele tot nu putrezesc; le-am îngropat aici
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
onomastica, situațiile și caracterele caragialiene în cadrul acestei publicistici, ceea ce poate însemna acceptarea în cadrul breslei gazetarilor a unui cod caragialian pentru etichetarea adecvată a recurențelor sesizate în planul existenței concrete. Astfel, Cațavencu, Dandanache etc. dobândesc statutul de apelative comune, expresii devenite proverbiale precum "dacă e trădare, s-o știm și noi", "avem și noi faliții noștri", "român imparțial" etc. sunt investite cu funcții satirice prin recunoașterea instantanee a contextului lor inițial, iar o anumită manieră de a vorbi este caracterizată prin referiri
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de moarte pe care o ignorau, ci pe certitudinea că trupul este sediul spiritului care trebuie să se întoarcă responsabil în Transcedentalul etern. Să nu concludă nimeni că dacii erau un popor de sfinți. Erau oameni ale căror numeroase calități proverbiale le creaseră o „Weltanschauung“ (concepție despre lume și viață) în măsură să estompeze în timp, și unele defecte care au reținut și rețin mai puțin atenția, omenirea dăinuind prin ce are pozitiv, exemplar, demn de cultivat. Întru sănătatea trupului, dacii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
au mai multă voință decât alții (Reeve, 2009). Filosofii au descoperit că voința este la fel de misterioasă și dificil de explicat pe cât era și motivația, pe care se presupunea că o generază. În linii mari, filosofii s-au așezat în situația proverbială în care au multiplicat numărul problemelor pe care încercau să le rezolve; prin utilizarea voinței, ei trebuiau să explice acum nu numai motivația ci și motivatorul, adică voința, ceea ce n-a făcut decât să dubleze problema. Din acest motiv, cei
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
Eleutheros, la baza Acropolei, unde se Înălța teatrul, o antică statuie a zeului, care rămânea pe durata sărbătorii, dionisiile mari erau singura legătură evidentă pe care competițiile tragice o aveau cu cultul lui Dionysos. De altfel, deja pentru antici era proverbial să afirmi că tragedia „nu avea nimic de-a face cu Dionysos”. Dar dacă subiectul putea să nu fie dionisiac, până Într-atât Încât, Între operele transmise până la noi, zeul nu apare decât În Bacantele lui Euripide și În Broaștele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu se ridică nici la înălțimea hotărîrii lui de a-și aplica idealurile în politica reală 14. El a reprezentat cea mai extraordinară minte care i-a fost vreodată hărăzită națiunii române. Măreția lui Iorga izvorăște din talentele sale; dar proverbiala sa energie, care-l transformă într-un Tatmensch goethian, era alimentată de naționalismul său. El era o figură mai mare decît viața. Cît timp a trăit, geniul său s-a reflectat în activitățile sale. A suferit multe transformări, dar exista
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga era patriot, a reușit întotdeauna să se plaseze pe planul doi față de România și-i iubea sincer pe țărani. În ceea ce-l privește pe intelectualul Iorga, nu încape loc de comparație. Brătianu era un exemplu clasic de despot oriental. Proverbial de arogant (ca întreaga lui familie), Iorga îl numea pe drept cuvînt pe tatăl lui Brătianu un "vizir tiranic". Aroganța aceasta era evidentă în comportamentul lui Brătianu, chiar și în vocea lui, care cerea autoritar respect și era obișnuită (de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
hotărîtor 41. În sfîrșit, în august, Brătianu l-a chemat pe Iorga la cabinetul său ca să-l anunțe intervenția militară a României. Cu mintea românului cea de pe urmă (în 1934), Iorga își bătea joc de încrederea în sine și de proverbiala aroganță a lui Brătianu, descriindu-l: Nu l-am văzut niciodată atît de dominant, dominîndu-se pe sine, pe rege, pe noi toți, destinul însuși. Aceștia sînt felul de oameni pentru care sufletul omenesc, sufletul acela care este mai presus de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
relativismul rămîne în picioare. Cu atît mai mult cu cît corupția de toate felurile era atît de răspîndită, începînd cu Coroana (și de aici pînă jos). Cei care îl acuzau acum pe Iorga îl împroșcau cu noroi pe un om (proverbial de curat) de faptul că "s-a vîndut evreilor...". Așa cum o numeau membrii familiei Iorga în discuțiile cu autorul acestei cărți 138. Mahalaua bucureșteană a început să exagereze contribuțiile lui Blank, estimîndu-le de la 10 la 20 de ori mai mari
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cu echivalentul sovietic al anilor ’30: ambele erau legate de o politică de industrializare coercitivă. Economiile centralizate reușeau efectiv să extragă cu forța plusvaloare de la mineri și muncitori, dar nu mai mult. Agricultura din blocul sovietic regresa vizibil, ineficiența-i proverbială fiind ilustrată de acei funcționari sovietici din Frunze (astăzi Bișkek, În KÎrgîzstan) care În 1960 Îi Încurajau pe țărani să-și facă norma de unt (arbitrară și irealizabilă) cumpărând În vrac de la băcănie... Epurările și procesele, cu corul aferent de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu sunt adânci decât atuncea când râd. " (" leș douleurs ne șont pas profondes que lorsqu'elles rient ") " [...] douleur qui riț point n'est mortelle. " (Veniți după mine tovarăși !/Suivez-moi, camarades !) (Poncet, 1996 : 66). Le traducteur choisit une formule plus concentrée, proverbiale, pour exprimer le sens de départ. Pourtant, să version contient un changement de point de vue. " luptele, ce le dam în noi,/ne lărgesc și ele în taină patria. " " leș combats qui demeurent en nous, eux aussi, en secret, honorent
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
mare bărbat al României” cum Îl numește scriitorul pe conducătorul Mișcării de eliberare de la 1821. Scriitorul demonstrează astfel că toate faptele lui Dinu Păturică sunt și antipatriotice. Valoarea de frescă socială și morală a romanului este sugerată și de subtitlul proverbial dat acestuia : „Ce naște din pisică șoareci mănâncă”; subtitlul Îi pune În vedere cititorului că datele oferite de roman aparțin realismului situațiilor prezentate. Romanul are și o valoare documentară, prin referirile făcute la o serie de aspecte din viața culturală
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]