1,009 matches
-
convins și că discursul cel mai scurt și cel mai frumos din istoria retoricii românești a fost pronunțat de Gigi Becali prin declarația de inspirație divină „Căpitanul trebuie sanctificat.” Felicitări summa cum laude, preastimate domnule Gigi Becali! Prin această declarație providențială ați intrat În istorie și v-ați asigurat un loc În Împărăția Celestă și Eternă! Continuați neabătut pe drumul iubirii de Dumnezeu, de Neam și de Țară și veți fi binecuvântat de-a pururi! Mă mândresc că sunt de-un
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
urma fără șovăire, orbește, ORICÂND și ORIUNDE, chiar și În foc, dacă În felul acesta salvăm mai repede Țara din ghearele Diavolului. De când mă rog lui Dumnezeu, nici eu nu mai țin minte, ca să-mi scoată În cale un român providențial pe care să-l urmez până la moarte, neabătut și neînfricat. Fii tu acel viteaz conducător și vei vedea că eu, unul, Îți voi fi devotat ca un german, credincios și statornic ca un câine. Însă tu vrei să ne purtăm
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
mondial, ca un român din trei să fie agent informator al poliției secrete, numită, eufemistic, «Securitate».” Cititorule, ia seama că nu-i nicio eroare În reproducerea fracției 1/3, indicată de președintele american, vrednic de pomenire perpetuă. A mai vorbit providențialul Reagan și de contraperformanțele că, În România comunistă, țară care fusese odinioară exportatoare de cereale, populația suferă cronic de foamete, de sărăcie, de frică și de frig. Îți dai seama, tinere cititor, ce Înseamnă un român din trei, devenit iudă
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
numărul 6), mezocerc (numărul 7) și metacerc (numărul 8). Toate cele opt părți sunt triunghiulare și triunghiuri asemănătoare, triunghiuri dreptunghiulare isoscele, păsărica fiind, în consecință, o ființă specială și eminamente triunghiulară, o ființă triunghiularo-dreptunghiularo-isoscelică. Și aici avem o nouă, admirabilă, providențială și teleologică armonie văzând perfecțiunea în totalitate a păsărelei noastre, compusă, ca primele elemente sau celule, din șaizeci și patru de triunghiuri dreptunghiulare isoscele, așa cum se văd marcate în figură, cele șaisprezece care formează partea exterioară a păsărelei bine îndoite
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
trei, treizeci se ducea; ea, de ar fi vrut-o de soție, i-ar fi fost lui Thomas stîlp; și-ar fi dat, de-ar fi fost nevoie, și viața pentru el; asta Îi trebuia cu adevărat unui bărbat, femeia providențială. Mult spus; Ingrid nu răzbuna pe nimeni și nici abnegația ei nu ar fi mers pînă la sacrificiul suprem, doar iubirile nebune, așa cum visaseră cîndva să Întîlnească Thomas și Jesper, erau capabile de un astfel de pas. Iar, pe de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mănuși și ciorapi la vreme n-o înspaimînta pe fată, pentru simplul motiv că nu putea concepe această situație absurdă. Fiindcă moș Costache nu-i lua aproape nimic, se obișnuise să și-l închipuie pe Pascalopol ca pe un înlocuitor providențial. Deopotrivă o supărau pe Otilia preocupările de înzestrare, de statornicire a viitorului. Asta însemna pentru ea o încetare a omagiilor, înlocuirea lor printr-un regim de asistență. Pascalopol pătrunsese foarte bine sufletul Otiliei, fiindcă cunoscuse și pe mamă-sa, femeie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ascunse și impersonale. Ei explică această dominație prin legile obiective ale științei și tehnicii. În spatele aparatului de așa-ziși oameni mari ne fac să vedem munca poporului, lucrarea patronilor industriali și ai banilor. Ne avertizează împotriva mitului eroului, acest ins providențial a cărui apariție ar fi suficientă pentru a schimba cursul istoriei. Or, ce se-ntîmplă de fapt? Dacă întoarcem privirea de la scrierile lor către tratatele clasice de istorie, vedem că mitul este în continuare reprezentat cu succes. Renaște din propria lui
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
colaboratorii săi direcți după decembrie 1989, el însuși fost nomenclaturist, consideră chiar că, până la un punct, Ion Iliescu a fost protejatul lui Ceaușescu (vezi Betea, 1997). În cărțile sale despre revoluția română, Ion Iliescu se complace în postura de „om providențial” al momentului decembrie 1989: a fost omul potrivit la locul potrivit, cu reflexe de om politic, care l-au propulsat imediat. Trebuie precizat că perfidă și uzurpatoare nu a fost neapărat prestația lui din, să zicem, 22 decembrie 1989, ci
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Securitatea nu dețineau aparatura necesară unui asemenea război (Săndulescu, 1997, p. 188). În ceea ce privește posibilitățile de fugă ale lui Ceaușescu, Iulian Vlad afirmă că șeful statului nu a avut un plan de salvare, întrucât, crezând obsesiv în statura sa de „om providențial”, acesta nu și-a pus niciodată problema morții sale politice. De aceea, Securitatea nu a avut un plan de evacuare a dictatorului - un astfel de plan a existat în perioada 1968-1970, dar el nu a fost actualizat niciodată (pp. 171
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
cazul României; sunt date de configurația accidentată a lumii în care trăim (sud-estul Europei) sau de absența unui Moise în seceta deșertului întâlnit? Experiența istorică pare să sugereze cauza dublei determinări a discontinuităților tranziției, anume configurația geopolitică și absența liderilor providențiali. Poate fi vorba însă și despre alți factori din straturile culturale ale determinismului<footnote Dumitru Sandu, op. cit., p. 15. footnote>. 1.2.4. Necesitatea unei teorii generale a tranziției de la economia totalitaristă la economia cu piață concurențială S-a văzut
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
Revelației creștine, cu dorința mărturisită de a fructifica roadele unei reflecții filozofice prelungite de-a lungul a jumătate de secol. Volumul nu este nici un ceremonial al validării retrospective a unei opere, citită triumfalist ca împlinire necesară a unei „intuiții” prealabile, providențială. Indiscutabil, opera lui Henry pune în joc figura unui „cerc hermeneutic”. Întregul rezultat nu e suma aritmetică a părților constitutive. Întâlnirea cu Scripturile tradiției religioase iudeo-creștine avusese loc, indirect, cu mult timp înainte: prin tratarea temei „fericirii” la Spinoza (cu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
perioadă mai curând un rol epistemologic, prin practica observației empirice și a deducției logice. Astfel, imaginea totalității sociale avea să fie derivată din conceptul voluntarist de individualitate (validat ca atare doar de „teologia seculară”), peste care se suprapun miturile asistențialismului providențial. Ca replică la această versiune a științei sociale britanice, intelectualii continentali vor propune o interpretare diferită. Ea începe prin răsturnarea logică a raportului parte-întreg și continuă cu modificarea definiției „socialului”, înțeles ca dat pozitiv, indubitabil. În cazul „științei sociale” franceze
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
interpretare diferită. Ea începe prin răsturnarea logică a raportului parte-întreg și continuă cu modificarea definiției „socialului”, înțeles ca dat pozitiv, indubitabil. În cazul „științei sociale” franceze, prima noutate a abordării tensiunii antinomice dintre individ și societate ține de abandonarea soluției providențiale, cu excepția gânditorilor catolici „contrarevoluționari” precum Joseph de Maîstre (1753-1821)1 sau Louise-Ambroise de Bonald (1754-1840) - cel din urmă autor al faimoasei butade (L’homme pense sa parole avant de penser sa pensée)2. Chiar și acești teologi, consideră Milbank, suspendă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
pe baza căreia s-au fundamentat coduri și legi de guvernare ale diferitelor formațiuni statale, de la primele regate și imperii din antichitate, până la actualele state și uniuni moderne. Printr-o simplitate a formei, legile primordiale prezentau În sinteză puterea cuvântului providențial și reglementau raporturile dintre indivizi, pe mai multe paliere comportamentale și circumstanțiale. Sunt cunoscute astfel poruncile cuprinse În Vechiul Testament: Să nu furi, să nu mărturisești strâmb Împotriva aproapelui tău, să nu poftești casa aproapelui tău; ... nici vreun alt lucru, care
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
din nou se-ndreaptă Rinul Prin sate și orașe, prin munți și văi frumoase. Nepăsător gigantic de timpuri furtunoase, El pasă cu mîndrie, căci a Învins destinul!” Tabloul nu este decît un fragment dintr-o alegorie amplă privitoare la menirea providențială a Franței. Alegoria este slabă, tabloul din interior este Însă remarcabil. Care sînt notele lui? Întîi grandoarea, amplitudinea proporțiilor: prăpastia este adîncă, mugetul lung, sălbatic, grozav, clocotul apei izbite de stînci provoacă o detunare cruntă. Valurile se sparg În aer
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
eticii mitului popular, victoria satanei este numai temporară. Unchiul tânărului erou îl păcălește pe omul sașiu, în sensul că tot ce pierde nepotul câștigă el. Așa încât banii pierduți sunt restituiți la sfârșit, păgubașului. Morala fabulei este formulată de același unchi providențial: ,,- Mă ! strigă după el unchiul. Ia seama, că te ia dracul, dacă te mai iei după el, nătărăule!’’. La fel ca și în La hanul lui Mânjoală, odată ieșit din cercul magic al ispitei, tânărul din La conac reintră în
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
în istorie: una imediată și care este pe loc cunoscută, cealaltă îndepărtată și de care nu ne dăm seama la o primă privire. Aceste consecințe se contrazic adesea. Unele vin din înțelepciunea noastră scurtă, altele din înțelepciunea care rămâne. Evenimentul providențial apare după evenimentul uman. Dumnezeu se ridică în spatele oamenilor. Negați oricât v-ar plăcea sfatul suprem, nu consimțiți la acțiunea sa, certați-vă asupra cuvintelor, numiți forță a lucrurilor sau rațiune ceea ce omul simplu numește Providență; dar priviți la capătul
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
această chestiune interesează în cel mai înalt grad societatea, și vă veți fi convins de acest lucru, sper, când voi fi comparat, cu privire la originea și la efectele lor, cele două sisteme în discuție. Economiștii consideră că Proprietatea este un fapt providențial precum Persoana. Codul nu conferă existență unuia mai mult decât celuilalt. Proprietatea este o consecință necesară a constituției omului. În sensul deplin al cuvântului, omul se naște proprietar, căci se naște cu nevoi a căror satisfacere este indispensabilă vieții, cu
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
apropriază substanțele, gazele, sărurile care îi sunt la îndemână. Ar fi de-ajuns să fie întrerupt acest fenomen pentru ca aceasta să se usuce și să dispară. Omul de asemenea trăiește și se dezvoltă prin apropriere. Aproprierea este un fenomen natural, providențial, esențial vieții, și proprietatea nu este decât aproprierea devenită un drept prin muncă. Când munca a făcut asimilabile, apropriabile substanțe care anterior nu erau în această stare, chiar nu văd cum am putea pretinde că, de drept, fenomenul aproprierii trebuie
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
principiu implică pe deasupra unitate. Așa cum am văzut deja, dacă legislatorul creează dreptul de proprietate, există atâtea moduri de a exista ale proprietății câte erori pot exista în mintea utopiștilor, adică un infinit. Dacă, dimpotrivă, dreptul de proprietate este un fapt providențial, anterior oricărei legislații umane și pe care legislația are ca scop să îl facă respectat, nu există loc pentru niciun alt sistem. Mai înseamnă în plus securitate, și acest lucru este absolut evident: să fie bine recunoscut în sânul unui
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ce prăpastie ne împinge această primă atingere adusă condițiilor esențiale ale oricărei securități sociale. Nu este oare aceasta o teribilă lecție, o dovadă sensibilă a înlănțuirii de cauze și efecte prin care a apărut într-un timp îndelungat justiția retribuțiilor providențiale, a vedea astăzi bogații înspăimântându-se în fața invaziei unei false doctrine căreia ei înșiși i-au pus bazele injuste și ale cărei consecințe credeau că le puteau face în mod pașnic să funcționeze numai spre profitul lor? Da, prohibiționiști, voi
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
popoare nu pot, mai mult decât pot doi oameni, să prospere unul lângă altul. Se pare într-adevăr că asta rezultă din acest principiu. Și cum toți oamenii aspiră să se îmbogățească, trebuie spus că toți aspiră, în virtutea unei legi providențiale, să își ruineze semenii. Nu vorbim aici de creștinism, ci de economie politică. Detestabil. Dar să mergem mai departe. V-am făcut rege absolut. Nu pentru a raționa, ci pentru a acționa. Nimic nu limitează puterea voastră. Ce veți face
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
aibă altă judecată; eu nu am studiat-o, fără îndoială, suficient". Nu am studiat-o suficient! Este aceasta o mărturisire atât de penibilă încât, pentru a nu o face, se alege calea cufundării în inconsecvență până la a nega înțelepciunea legilor providențiale care guvernează dezvoltarea societăților umane? Căci există oare vreo negare mai formală a Înțelepciunii Divine decât a decide că există o incompatibilitate esențială între Justiție și Utilitate? Întotdeauna mi s-a părut că cea mai crudă neliniște care poate lovi
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
în decursul războiului acest vis părea și mai justificat. Căci Milan a început lupta cu pierderi, ba până astăzi nu are de înregistrat nici o victorie, cu toate ajutoarele rusești; Nikita au repurtat două victorii însemnate, deci credința în menirea lui providențială trebuia să crească. Deodată însă aceste credințe, hrănite multă vreme în sânul neamurilor și în sânul voievodului muntenegrean, se văd lovite de pronunciamentul lui Cernaief; senatorii din Cetinie văd coroana craiului Marco ridicată de-o altă mână, Muntenegrul redus de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de oameni de treabă. {EminescuOpIX 293} Ce sunt aceste caractere boite cu albeața morală, unse cu badanaua nobleței de suflet? Apoi ce să mai zicem de providență, care joacă rolul de mașinist. Când mama are să-și vadă copila, un fulger providențial o orbește; Când copila are să să roage pentru sufletul mamei, o mână providențială surpă bolta bisericei; Când oarba se aruncă în râu, un păscar providențial o mântuie de moarte. "Nici o situație care nu rezultă din conflictul caracterelor nu este admisibilă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]