902 matches
-
apetisante, al românilor veniți la muncă după căderea comunismului. Parisul de azi este un mic Turn Babel în care se amestecă limbile și rasele umane. El seamănă și nu seamănă cu orice alt oraș al lumii. Marea cultură și realitatea prozaică de azi conviețuiesc natural ca în micul poem oșeni la clichy, unde reperul cultural, cu o semnificație deosebită pentru români, este pus în umbră de noua ofensivă a publicității stradale și de manierele ultimei generații de imigranți: "pe rue de
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
în care s-a născut scriitorul, primul său caiet de elev etc. Dar Vasile Andru este încă simpatic, prin naivitatea megalomaniei sale. Laszlo Alexandru, cu vizibilă lui nerăbdare de a deveni o autoritate în lumea literară și, mai ales, cu prozaicul sau spirit de observație, care îl ajută să descopere câte un vierme chiar și în cel mai frumos măr, nu inspiră deloc simpatie. Nimic despre literatura Diatribele lui Laszlo Alexandru sunt coerențe, explicite și energice, dar n-au nici o legătură
VIERMELE DIN MăR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17548_a_18873]
-
științei scrisului, secretivitatea există, iar pasiunea trebuie apărată, spre a nu fi ucisă de descriere: "clipă cu clipă/ pentru a recrea increatul,/ silueta nemișcată/ cum ai văzut-o prima oară,/ semi-lumina pe podea// ce ușor te-ai pierde/ în descrierea prozaică a acestei lumini/ pe apă, frază cu frază/ către o definiție a luminii/ preamărite fiindcă e subtilă și obiectivă// sau ai mai putea/ să vorbești în somn,/ simțurile uluite/ la vederea întregului/ sufletul pitindu-se în umbră// fiecare lucru vrea
Imaterialitatea pasiunii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7280_a_8605]
-
alb/ din pulbere se ridică ghicitorile” (ibidem). Renunțînd la aparatul grandios, la construcția prezumțioasă a identității romantice, Olimpiu Nușfelean preferă modestia perspectivei interiorizate, în care detaliile se încarcă de trăirile ce-și dobîndesc o paradoxală plenitudine chiar prin ținuta lor „prozaică”. Se află aici și o prelungire a poeziei de la Steaua de pe vremuri, zisă „de notație”, care consta în simplificarea discursului tangent la aspectele concretului revelator. Orgolioasă în fond, această creație de o aparență demisionară se vrea o cale împrospătată a
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]
-
totodată, o tristețe sfâșietoare. Numai Dan Stâncă, dintre prozatorii români de azi, poate declanșa asemenea furtuni estetice în sufletul bietului cititor. Surpriză este și mai mare, în finalul românului, cănd profesorul Bălan le oferă gazdelor sale din Canada versiunea "reală" (prozaica) a întâmplării cu catedrală: "- Ce v-am spus, fraților, când am plecat! Ortodoxia asta a noastră ne joacă numai feste. N-ați aflat știrea? A fost pe Internet. Căscați, uituci, neisprăviți, cum suntem, ce credeți că s-a întâmplat? Arhiepiscopia
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
au fost vreodată în apoteoza gloriei lor religioase". Explicabil, restaurarea a ceea ce s-a pierdut i se înfățișează poetei drept o operație decepționantă. E o pierdere a poeziei unei existențe mistuite în favoarea unei funcționalități ce n-ar putea fi decît prozaică: "De fiecare dată reconstituirea înfățișării lor inițiale mă dezamăgește. Aceste frumoase ziduri și cornișe și frontoane nu erau decît niște clădiri, aceste perfecte clădiri nu erau decît niște biserici". Orașele își au o "taină" a lor inconvertibilă, neexistînd, crede autoarea
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
asupra diferențelor de stil și nu în ultimul rând de experiența poetică între cei doi autori, evidentă mai ales în repetițiile uneori redundante din poemele tânărului nouăzecist. Totuși Dan Mircea Cipariu scrie dezinvolt, fără complexe și cu talent despre lumea prozaică și nostimă, alteori tragică și absurdă din Vatra Luminoasă, versuri ce respiră romantism suav, ca în poemul de iubire dedicat Aidei: "o clipă de abundență a ființei/ reînnoite de pulberile senine ale primăverii/ pe spinarea viselor iubito/ în rochița tandreții
Poeme de mahala by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16947_a_18272]
-
cod numeric spiritual, lipsindu-i acel buletin de identitate care să-i consfințească etiologia duhului. Cînd ne îmbolnăvim o facem cu trupul, boala fiind o pacoste căreia îi lipsește antecedentele mistice: o simplă patologie pe care o îndrepți cu mijloace prozaice. Ceva crapă și este repede înlocuit, sau ceva slăbește și este de îndată întărit. Remediul e mereu pendinte de un ochi care vede peste tot organe și funcții. {i cum ce vine din materie se tratează tot cu materie, altă
În mintea babelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2766_a_4091]
-
uzînd de mijloace mai sofisticate, nu poate avea un răspuns la fel de democrat. Mihai Beniuc este de acord că „există, desigur și tendințe de a găsi, la modul liric, suprema poezie în cotidian, în faptul divers, cu mijloacele exclusive ale versului prozaic, zis liber și operativ”. Dar, conform lui Beniuc: „Rezultatul: fum și pulbere, menite să acopere măreția și eroismul zilelor noastre.”.
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5250_a_6575]
-
vream să mă fac scamator și urma să folosesc arcurile/ ca să fac să apară și să dispară obiecte" (Umbre în realitatea deschisă). Precum la Stevens, la William Carlos Williams, la Jean Follain, cultura de imagini se lasă testată de ținută "prozaica" a discursului. Elastice, energice în fragilitatea lor, corespondentele neconvenționale izbutesc a produce astfel dovadă existenței lor, care e însăși existența eului poetic, în frustrarea să fără leac, în melancolia să insidios senina, în dramatismul sau resignat estetic. Un fapt ce
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
cu precizia unui seismograf, mutațiile care au loc de la un volum la altul, nuanțele ironiei (cînd acidă, cînd blîndă), modulațiile discursului "subminat la tot pasul fie de un limbaj familiar, nepotrivit în context, fie de prețiozități asociate strident cu elemente prozaice", cum se întîmplă, de pildă în poemul intitulat Una cîte una: "Mă uit pe lume și domnișoara L(corista) spune/ dacă îmi permiteți v-am visat erați așa și pe dincolo/ era acolo și o cîrtiță pe care aș dori
O monografie by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14894_a_16219]
-
gândește cu aversiune la propria ei viața. Orice tentație a literaturizării este reprimata cu fermitate și chiar cu anumită cruzime. Personajul-narator (românul este scris la persoana întâi) își amintește că "raiul copilăriei" sale n-a însemnat altceva decât o existență prozaica, în mijlocul unei familii de oameni săraci și ignoranți, că tot ce-a urmat, la oraș, a fost la fel de dezamăgitor, că nimic din mitologia dragostei filiale, a școlii, a primelor experiențe erotice nu rezistă. Deși nu avem dovezi, intuim că românul
PROZATORI TINERI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17709_a_19034]
-
aiurit ca tenorul Leo Slezak, cu experiență la Opera din Viena și la Covent Garden, care, obișnuit să folosească aparatul de locomoție propriu ficțiunii din Lohengrin, se trezi odată lansînd pe scenă, ca pe un peron de gară, interogația enorm prozaică - «La ce oră, proxima lebădă?». Marea pasăre albă venea plutind, sub incantația fantasticului wagnerian, și în regia semnată de Visconti, pentru Ludwig, ea vine cîntînd - spune tradiția - cînd se pregătește să moară. Așa se și numea, Cygnus, ultima vioară pe
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
teatral pentru a crea tensiunea necesară momentului culminant în care fata cedează. Scena de dragoste este escamotată, scoasă din scenă, pentru că ea nu mai beneficiază de «jocul» actorilor. În partea a doua a filmului, regizorul compune un contrapunct previzibil, un prozaic post coitum unde love story-ul consumat la scenă deschisă lasă acum loc detaliilor de culise. Bartolo a ieșit din rol și abia își marchează sastiseala printr-o politețe care ia distanță și are conotația căscatului. Graba, interdicțiile formulate abia acum
Ultima noapte de dragoste… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2396_a_3721]
-
Răceală observației, dusă adeseori până la sarcasm, blazarea iremediabila a autoarei, tentă suprarealista a unora dintre portrete aveau farmec. Ca să nu se repete, Diana Manole a reunit în volumul următor - Dragoste printre (sic!) etaje, Editura DU Stil, 1997 - poeme despre viața prozaica de fiecare zi, dintr-o țară în care nimeni nu mai are iluzii. Volumul, la fel de dens că primul, n-a fost primit însă de critici cu tot atât de mult entuziasm. Îi plictisea, probabil, ideea de a saluta a doua oară un
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
întrutotul și anume combină poezia cu proza, sperând să realizeze un fel de duet de genuri literare. Teoretic combinația este posibilă - ne-o putem închipui că pe un dans al lui Don Quijote cu Sancho Pânză. Practic, însă, poezia este prea prozaica și proza prea poetica, astfel încât trecerea de la un gen la altul nu se remarcă și se pierde efectul scontat, de contrapunct. Există însă în volum câteva poeme demne de interes, poeme care, deși nu sunt suprarealiste, descriu tablouri suprarealiste, într-
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
antrena cititorii în tehnica transformării neverosimilului în acel banal perfect explicabil dar implicit, și perfect dezamăgitor, partea a doua a cărții, aparent fără nicio legătură directă cu evenimentele și cu personajele prezente până atunci, va inversa călătoria dinspre fantastic înspre prozaicul cel plin de logică și bun-simț, deși întrebările vor rămâne aceleași, atât în mintea cititorului cât și a câtorva dintre personaje: ce este cu adevărat real, când putem spune cu certitudine că negrul e adevărat în timp ce albul e doar o
Pe urmele timpului by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5529_a_6854]
-
a deveni prozator: Paginile ce urmează sunt rodul unei ambiții deșarte, secrețiile intermitente ale unui fluture care se vrea neapărat omidă." Splendid eșec! Ce păcat că nu eșuează la fel atâția dintre prozatorii noștri care care sunt, cu emfază, exclusiv prozaici! Volumul lui Ștefan Aug. Doinaș, intitulat misterios T de la Trezor, cuprinde povestiri inegale ca lungime (de la 2 la 60 de pagini), dar egale ca valoare. Toate sunt încântătoare, prin fantezia bine controlată, prin finețe, prin umorul de idei, prezent ca
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
Lansarea proiectului de reorganizare administrativ teritorială a României ar putea avea o explicație mult mai prozaică decât se crede. Deși nu sunt excluse interesele electorale, era greu de anticipat că o astfel de ”șmecherie” are șanse de reușită. Un amănunt uitat de analiști înclină balanța spre ipoteza unei manevre de imagine, frecvent folosite de Traian Băsescu
De Ce s-a grăbit Băsescu să anunţe desfiinţarea judeţelor. Ziarul Adevărul, parte din planul Puterii de contracarare a Opoziţiei () [Corola-journal/Journalistic/26101_a_27426]
-
apoi la București, de casa unei mătuși. Aici va învăța grecește și franțuzește, aici se va împrieteni cu Grigore Alexandrescu. Înrolat ca sublocotenent de cavalerie în 1830, moare, foarte tânăr, un an mai târziu, în urma contractării unei boli infecțioase. (O „prozaică dizenterie”, spune Călinescu în Istoria sa.) Au rămas, de pe urma lui, cinci poezii, în care, practic, putem citi în avans întregul program pașoptist. Păstorul întristat, Ruinurile Târgoviștei, Odă oștirii române, Rugăciune și Înserarea. Că involuntara sa inovație a fost în primul
Stilul intelectual (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5238_a_6563]
-
subiecte, teme, motive mari și poezia și-a permis în sfârșit să fie și minoră, până unde se poate merge în această direcție? Dacă nu se mai scrie cu rimă, ritm și alte reguli prozodice stricte, cât de late, lungi, prozaice pot deveni versurile? Dacă materialul lexical poetic s-a îmbogățit cu fiecare epocă, cât de permisiv poate ajunge limbajul poeziei? Dacă vremea poemelor filozofice, ermetice ș.cl. a trecut, cât de transparente, de simple, comune, banale, cotidiene pot ajunge astăzi poemele
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
Es. Pop, avem de-a face cu unul negativ. Poemele cresc din acest unghi particular. Ele sînt mai mereu împărțite între un plan al realității terestre, joase, și unul al imaginației; între derizoriu și solemn; domestic și epopeic. Sub titlul prozaic oltețului 15, camera 305 ce deschide Ieudul fără ieșire se înșiră următoarele versuri, memorabile: „ca o amară, mare pasăre marină/ nenorocul plutește peste căminele de nefamiliști din/ strada oltețului 15.// aici nu stau decît cei ca noi. aici/ viața se
Florile răului by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2636_a_3961]
-
meditativ. Numai că în cazul de față viața personajului este atît de neverosimilă încît nu doar că face de rușine ideea de ficțiune, dar chiar strecoară în cititor senzația că un element incredibil s-a ascuns sub aparențele unei existențe prozaice. Viața lui Bejan pare scoasă dintr-o imaginație smintită care și-a propus să împingă morbul exagerării dincolo de pragul toleranței narative. E atît de neplauzibil ce se întîmplă cu acest om încît simțul coerenței se revoltă spontan. Căci într-un
Crucea de la Oranki by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5679_a_7004]
-
fi trăit până la 24 martie 1962... Lăsând deoparte numeroasele inadvertențe și coincidențe ale versiunii, precum și eșecul final al lui L.F. de a găsi manuscrisul la Rostov, trebuie să admitem cât este de frumoasă, tentantă, misterioasă și deasupra tuturor celorlalte versiuni prozaice existente. Dar este și credibilă? Ni se pare mai degrabă o inspirată găselniță a autorului de a oferi cititorului intelectual contemporan, plictisit de biografiile tradiționale, o nouă formă atractivă care să includă și multitudinea de date, și rodul imaginației stârnite
Cât de liniștit e Donul? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12818_a_14143]
-
un deceniu, pentru ca, după intrarea în corpul de dascăli academici, să fiu cumva obligat să alternez practica literaturii cu lectura ei mai mult sau mai puțin specializată. Concurența a devenit, în timp, aproape periculoasă pentru poezia mea, fiindcă meseria mai prozaică mă solicita mai degrabă în calitate de comentator al literaturii și de istoric al ei. Numărul cărților de poezie a ajuns, de aceea, de vreo trei ori mai mic decât al celor de critică, deturnând atenția altor comentatori, ai poeziei mele, spre
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]