5,549 matches
-
cei nici cincisprezece ani ai Minodorei, ne-am întors trei și nu două. Mi-e greu, nu găsesc cuvinte... Dar, asta este. Deportarea în Siberia a reușit să facă din copilul meu o mamă-copil. Ne întorceam în brațe cu un prunc, cu o fetiță care purta și ea dorul în numele ei așa cum i-ar fi plăcut bunicului ei. De fapt dorul era cel mai chinuitor sentiment care nu m-a părăsit o clipă din cele peste două sute de milioane de clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
toate motivele să urască bărbații și să fie revoltată de ceea ce i-a rezervat scurta viață, căci a fost scurtă, era cu doi ani mai tânără ca mine. Iar fetița ei, Alindora, ce drum o fi parcurs ca să ajungă de la pruncul înfășat în scutece mizerabile, născut în Gulagul siberian, la doctorița frumoasă, blândă și competentă, dar atât de misterioasă, de la spitalul din Strasbourg ?" Nu trebuie să o roage pe Teodora să continue căci ea reîncepe povestirea de acolo de unde a întrerupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
la Gherasimovka punându-l pe picioare pe Axel, nu a rămas fără urmări. Numai peste câteva zile, o sanie a venit să mă ducă din nou în sat, de data asta la căpătâiul unei femei lăuze care, după ce născuse doi prunci zdraveni, acasă, cum era obiceiul pământului, nu reușise să elimine placenta și se simțea tare rău, avea fierbințeli și pierdea mult sânge. Și de data asta am luat cu mine câteva plante și cartea și am plecat la drum rugându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în suferință ? Și dacă nu va fi prea târziu, voi putea face o minune ca s-o pot ajuta ?" Și minunea s-a întâmplat. Cel de Sus mi-a luminat mintea și am ajutat să nu rămână fără mamă doi prunci. "Coada șoricelului, cu ea trebuie să încep !" mi-am amintit chiar înainte de a deschide cartea, citisem cu Minodora și ea mă întrebase : Ce este aceea placentă, mamă ?" Remediul a dat și de data asta roade și femeia a eliminat placenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
detenție, continuă Teodora după ceaiul și bunătățile amintite. În numai câteva zile de la începerea noii vieți de către dezrădăcinații din Brodocul nostru siberian, viața spitalului pentru femei a căpătat alt ritm. Nu încetau să sosească femei care să aducă pe lume prunci al căror viitor, despre care aveam să aflu nu peste mult timp din gura Marinei Pavlova, mă frământa. Ea m-a lămurit despre multe pe care le aflase în cele câteva luni de când era în detenție. În primul rând, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dorită. Viitoarele mame erau aduse cu o lună înainte de termen într-un lagăr de muncă din apropierea spitalului, unde erau din nou obligate să se reîntoarcă la câteva zile după naștere. De acolo erau aduse sub escortă să dea sân bebelușilor. Pruncii erau de regulă alăptați până la un an și ținuți în casa de copii a spitalului până la doi ani, după care erau duși nu se știe unde, spre școli destinate copiilor "orfani prin naștere", unde erau "educați" în spirit bolșevic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în parte, cât ar fi fost el de complicat. Cu toate că nu avea alt ajutor la sala de nașteri și de lăuze decât pe mine, că instrumentația era extrem de limitată și rudimentară și medicamentele lipseau cu desăvârșire, moartea printre femei și prunci nu făcea ravagii. Adeseori am folosit și aici remedii naturale pentru calmarea durerilor sau oprirea hemoragiilor. "Tinerele", cum le numea Gerhard pe Ana și pe Olga, puse în fața unei responsabilități, își mai recăpătaseră din vitalitatea de altă dată. Bucătăria și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
anterioare, care îi provocau niște amintiri nu tocmai plăcute. Că moldovenii îl urmăreau atunci îndeaproape și l-au obligat să dispară în mare grabă către Liov cu moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava și cu icoana Fecioarei Maria cu Pruncul Isus în brațe, ferecată în argint, prădate de la Suceava și Sucevița pentru a săvârși minuni în viitor, în folosul pospoliților. Își mai amintea craiul cum și-a scrijelit adânc numele în fresca de pe zidul de la soare-răsare al Suceviței, Jan Sobieski-Rex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Dar, spre surprinderea lui, Dorin, nicăieri, bicicleta, nicăieri... de parcă toate s-au topit în boarea zorilor-de zi... Fereastra era și ea bine asigurată în foraibăre, candela se afla la locul ei, cu sămânța de lumină sub icoana Maicii Domnului cu Pruncul. Ușa de la intrare era încuiată cu zăvorul, iar Năstăsia torcea liniștită din somnul dulce al dimineții... Copiii pufăiau și ei în pătuțul lor... Nu te mai fă, fă cucoană! Unde-i Dorin, ca să vă fac eu să pătimiți împreună! Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dar nu puteam, pentru că, uneori, îmi plăcea la nebunie prenumele meu. Nimeni nu se mai numea Z. Nimeni nu mai avea identitatea redusă la o singură literă pe care aveam s-o regăsesc apoi aruncată în învălmășeala aceea a abecedarului. Pruncii de clasa I se adunau în cerc, prin pauze, în jurul meu, și mă arătau, hlizindu-se, cu degetul, ca pe o stafie, strigând în cor: "Z! Z! Z! Z!" Nu cred că se amuzau așa de copios nici la circ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și până la picioare, pe care le purta cu ea cât putea de neacoperite. Dar învățasem anatomia doar din priviri, din mers, pe casa scărilor, pe stradă și, uneori, când stătea prăvălită provocator în fotoliul din sufrageria Ninetei. Când își ținea pruncul în brațe, mă uitam fix în ochii ei și-i spuneam: "Doamne, ce copil frumos ai!" Liz zâmbea cu subînțelesuri și, cu gesturi studiate, mima că-și mai acoperă ceva din lungimea picioarelor, dar o ciudată lege a conservării acționa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
-i ascunde tărtăcuța. Nineta, trecută prin toate iadurile terestre ale lumii, văzuse, probabil, aceste zvârcoliri freudiene și tocmai de aceea mă pusese la zid. După vreo cinci ani, când am revăzut-o pe Liz, care purta în brațe al doilea prunc, am tresărit și i-am zis, din reflex, zâmbind, tot "săru' mâna A". Dar Liz m-a privit drept în ochi, mi-a citit dezamăgirea provocată de trupul său, care o cam luase la vale, și mi-a spus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mi-a citit dezamăgirea provocată de trupul său, care o cam luase la vale, și mi-a spus-o pe șleau: "Ești un mincinos!" O clipă chiar mi-a fost teamă că-mi va arunca în cap frumusețea aceea de prunc, dar n-a fost așa. Atunci m-am despărțit de primele mele lecții de anatomie și psihanaliză ale adolescenței. Aveau să vină însă altele. Prima din acest ciclu mi-a oferit-o, chiar a doua zi, Nineta: "Știi, domnule Z
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Altfel, toate-s vechi și nouă toate. A. 3 Prezența în preajma vecinei Nineta era mereu o provocare pentru mine. N-am înțeles niciodată de ce-mi mai căuta compania, chiar și pe când aveam șase ani, vârstă la care șarmul inocenței pruncului se cam risipește. Venea pur și simplu la mama și-i zicea, zâmbind ninetist Doamne, cum mai zâmbea Nineta, parcă era stăpâna unui imperiu condamnat la fericire eternă! să mă împrumute pentru câteva ceasuri. Și mama, întrebându-mă din ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
viață. Era un nimeni; puterea sa diabolică nu mai exista. Pur și simplu l-a luat camerista pe făraș, ca pe un gunoi oarecare, l-a aruncat fără niciun fel de onoruri, laolaltă cu alte mizerii. Am dormit ca un prunc în noaptea aceea, pentru că știam că nu mă mai pândește, din apropiere, satrapul. A doua zi, bineînțeles, eu, omul absolut liber, după ce am plătit daunele provocate în apartament, am dat fuguța în oraș și mi-am cumpărat un alt stăpân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cu siguranță, și Freud ar fi fost un novice. Atunci a început să prindă rădăcini în mine respectul pentru carte. Auzeam: "4 de cupe!" Trăgeam cu ochiul către carte: o sfântă, un măgăruș, niște animale, patru pahare ciudate, copaci, un prunc de sfânt aruncat într-un nor și liniște de mormânt... Of, of, of, of !: plictiseală și numai plictiseală, asta spune roata. Dar la ce să te-aștepți pe vreme de ploaie mocănească, în acest cartier de doi bani în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Ajunsese doamna la maternitate, cu treburi de barză, unde piciorongioaica albă îi adusese un copilaș minunat. Noi, care auzisem de isprava de barză a doamnei, chiar n-am înțeles de ce grobianul soț a făcut mare tam-tam, pentru o nimica toată: pruncul era negru, un negru superb, cu grozavi cârlionți de Africa. Atunci am înțeles, pentru prima oară, ce înseamnă ura față de culoare, de rasă, cum zicea diriginta noastră. Conta pentru un om care făcea parte din rasa albă că fiul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
va semna biletul de voie, Șeicimea Voastră sau prima soție a Ta, Stăpâne Atotputernic? Și câți detectivi voi avea pe urme? Și câți plozi arăbești va trebui să-ți torn? Și câte ore pe zi va trebui să le citesc pruncilor din Coran? Dar cu Biblia mea ce voi face? Și cât de mult va trebui să mă aplec în fața Goliciunii Voastre, după ce-o să părăsiți patul în care vă veți fi lăsat nobila spermă în temporara de mine? Dar în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în cavitatea bucală... Halatistul din centru și-a cam pierdut răbdarea, a trântit în masă cu același ciocan și a zis scurt: "Ne vedem când această femeie va putea deschide gura..." Tocmai de aceea, acum, când nu mai eram un prunc de grădiniță, auzind că vine nea Grătărel la noi, de ziua mea, m-am simțit foarte mândru. Când i-am văzut papionul și eșarfa, am și zis, fericit, că brava cadou mi-a făcut mama cu unchiul acesta vestit, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
până acum? Te-am așteptat să-mi aduci fructe cum mi-ai promis, că mâncare mi-a adus și mama și soacră-mea. Mă ierți, dacă îți spun adevărul? — Doamne ferește! Ce-ai făcut? M-am îmbătat. — Nu te-au arătat pruncii cu degețelele?, i-a spus ea îngăduitoare. Nu, fiindcă m-am dus de dimineață la ei și le-am povestit, le am spus atâtea și atâtea și ei, drăguții, m-au ascultat uitând să mă mai dojenească. Ți-am adus
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
creștină. "Focul" după Sf. Scriptură (XI) Anticrematoriștii noștri, clerici, ne-au aruncat și epitetul de "păgâni" și "idolatri", arătându-ne pe drept cuvânt că oarecare neamuri păgâne și idolatre, despre care ne vorbește Sf. Scriptură, întrebuințai focul, ca să arză pe pruncii lor, pe care-i aducea ca jertfă, idolilor. Sunt de acord cu confrații mei preoți că Sf. Scriptură, ca și biserica noastră de astăzi, care se luptă cu diferiții sectanți, pomenește, aproape la fiecare pas, rătăcirile la care căzuseră Evreii
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Așa de pildă, în cultul zeiței Așera și a lui Taniuz, pietatea era îmbinată cu cele mai scabrose orgii publice, ca să satisfacă senzualitatea Evreilor, după cum se vede în cartea profeților Ieremia și Ezechiel, iar zeului Moloch, i se aduceau jertfă prunci, care erau puși pe mâinile de aramă ale idolului, înroșite de foc. De aici și expresiunea întrebuințată de profetul Ieremia: "Ca să arză fiii și fiicile lor în foc" (Ier. Cap. VII 31). Rabinul Maimonide tăgăduiește arderea pruncilor în onoarea zeului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
se aduceau jertfă prunci, care erau puși pe mâinile de aramă ale idolului, înroșite de foc. De aici și expresiunea întrebuințată de profetul Ieremia: "Ca să arză fiii și fiicile lor în foc" (Ier. Cap. VII 31). Rabinul Maimonide tăgăduiește arderea pruncilor în onoarea zeului Moloch, spunând că era vorba numai de o petrecere "prin foc", adică pruncul era trecut repede prin flacăra. Spre a fi curățit și consacrat, iar decum sacrificat. Scriitorul bisericesc Teodoret susține, de asemenea, aceiași părere. El zice
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
De aici și expresiunea întrebuințată de profetul Ieremia: "Ca să arză fiii și fiicile lor în foc" (Ier. Cap. VII 31). Rabinul Maimonide tăgăduiește arderea pruncilor în onoarea zeului Moloch, spunând că era vorba numai de o petrecere "prin foc", adică pruncul era trecut repede prin flacăra. Spre a fi curățit și consacrat, iar decum sacrificat. Scriitorul bisericesc Teodoret susține, de asemenea, aceiași părere. El zice: În vechime era datină ca odată pe an se aprindeau pe drumuri focuri, prin cari săreau
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Spre a fi curățit și consacrat, iar decum sacrificat. Scriitorul bisericesc Teodoret susține, de asemenea, aceiași părere. El zice: În vechime era datină ca odată pe an se aprindeau pe drumuri focuri, prin cari săreau bărbații și tinerii, iar pe prunci îi petreceau prin flacără mamele lor, ca să se curățească" (Theodoret: Quaest. 47, în IV reg.). Datina aceasta era la Romani, când ei serbau la 21 Aprilie sărbătoarea Patilia sau Parilia, în cinstea zeiței Pales, apărătoarea turmelor. Se făceau focuri de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]