1,016 matches
-
este coordonat foarte bine și curând Garda, copleșită numeric și decimată de artileria inamică, începe să dea înapoi, ceea ce produce un val de panică în linia franceză, care rupe rândurile. În aceste momente, Wellington ordonă atacul general, susținut de cavaleria prusacă. Ultimele elemente din Garda Imperială franceză încearcă să protejeze retragerea, dar armata franceză, cuprinsă de panică, se dispersează în dezordine, împinsă înapoi de prusaci. Napoleon este înfrânt decisiv și este nevoit să se întoarcă la Paris, unde abdică pe 22
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
împinsă înapoi de prusaci. Napoleon este înfrânt decisiv și este nevoit să se întoarcă la Paris, unde abdică pe 22 iunie. În timp ce Napoleon era învins decisiv pe platoul Mont Saint-Jean, mareșalul de Grouchy reușise să localizeze un Corp de armată prusac, pe care l-a crezut a fi întreaga armată prusacă de 75 000 de oameni. Un episod celebru, confirmat de cei care au luat parte, se petrece în jurul orei 12, când bubuitul tunurilor "Marii Baterii", aflate la Mont Saint-Jean, la
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
nevoit să se întoarcă la Paris, unde abdică pe 22 iunie. În timp ce Napoleon era învins decisiv pe platoul Mont Saint-Jean, mareșalul de Grouchy reușise să localizeze un Corp de armată prusac, pe care l-a crezut a fi întreaga armată prusacă de 75 000 de oameni. Un episod celebru, confirmat de cei care au luat parte, se petrece în jurul orei 12, când bubuitul tunurilor "Marii Baterii", aflate la Mont Saint-Jean, la 25 de kilometri distanță (15 mile), este auzit de soldații
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
marchiz nu vrea să audă și ordonă ordonă înaintarea și apoi atacul spre sfârșitul după-amiezii, la Wavre. Totuși, mareșalul nu știe că nu are în față decât 20 000 de oameni, adică Corpul generalului prusac Johann von Thielmann, ariegarda armatei prusace, ce avea misiunea să îl repereze și rețină pe mareșalul francez. Ceea ce se întâmplase a fost că mareșalul Grouchy s-a mișcat extrem de încet în urmărirea inamicului pe data de 17 și astfel, restul armatei prusace, generalii Pirch, Ziethen și
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
von Thielmann, ariegarda armatei prusace, ce avea misiunea să îl repereze și rețină pe mareșalul francez. Ceea ce se întâmplase a fost că mareșalul Grouchy s-a mișcat extrem de încet în urmărirea inamicului pe data de 17 și astfel, restul armatei prusace, generalii Pirch, Ziethen și von Bülow au câștigat 14 ore de marș asupra sa, putându-și aduce corpurile de armată, ce totalizau 50 000 de oameni, în ajutorul lui Wellington la Waterloo. Deci, Grouchy nu mai putea ajunge acolo unde
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
14 ore de marș asupra sa, putându-și aduce corpurile de armată, ce totalizau 50 000 de oameni, în ajutorul lui Wellington la Waterloo. Deci, Grouchy nu mai putea ajunge acolo unde ar fi trebuit să fie, adică între armata prusacă și cea anglo-aliată. Astfel, Corpul lui Thielmann reușește să îi rețină pe cei 33 000 de francezi la Wavre, în timp ce bătălia principală se dădea la circa 10 mile distanță. Primind între timp rapoarte despre înfrângerea de la Waterloo și realizând eroarea
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
în timp ce bătălia principală se dădea la circa 10 mile distanță. Primind între timp rapoarte despre înfrângerea de la Waterloo și realizând eroarea strategică pe care a comis-o, Grouchy își dă seama că nu mai poate face nimic așa că învinge corpul prusac ce se afla în fața sa și apoi se retrage rapid și în ordine spre Franța. După dezastrul de la Waterloo, Mareșalul Grouchy a fost informat despre rezultatul bătăliei și a primit ordin de la Împărat să organizeze imediat retragerea înspre Namur și
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
organizează o retragere extrem de rapidă, nu înainte de a da o bătălie de arigardă la Namur, cu scopul de a da timp armatei să evacueze răniții spre Franța. Pe măsură ce resturile „Armatei Nordului” se retrăgeau în Franța, sub comanda lui Grouchy, armata prusacă a lui Blücher a înaintat rapid, invadând Franța, urmată de armata lui Wellington și de o armată austro-germană. Depășiți numeric, francezii au dat o serie de bătălii minore la La Suffel sau Vertus, dar până la urmă au fost nevoiți să
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
precară, riscând un atac în flanc din partea armatei franceze principale. Intersecția de la Quatre Bras era de importanță strategică, deoarece oricine ar fi controlat-o ar fi putut să mărșaluiască înspre sud-est de-a lungul drumului Nivelles-Namur către armatele franceze și prusace, care erau angajate în Bătălia de la Ligny. Dacă armata anglo-aliată a lui Wellington ar fi putut să facă joncțiunea cu prusacii, forța combinată ale celor două armate ar fi fost mai mare decât cea a lui Napoleon. Strategia lui Napoleon
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
au acoperit poteca de-a lungul părții de sud a pădurii Bossu. O baterie a fost poziționată pe un teren mai înalt. Două companii ale Batalionului 2 din Regimentul 2 Nassau au fost trimise în recunoaștere împreună cu 50 de husari prusaci silezieni sub comanda locotenentului Zehelin, care fuseseră separați de armata prusacă în luptele din ziua anterioară. Husarii s-au angajat în schimburi de focuri cu cavaleriști trimiși de către Lăncierii Roșii ai diviziei lui Lefevbre-Desnouettes. Bateria lui Bijleveld a deschis focul
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
Bossu. O baterie a fost poziționată pe un teren mai înalt. Două companii ale Batalionului 2 din Regimentul 2 Nassau au fost trimise în recunoaștere împreună cu 50 de husari prusaci silezieni sub comanda locotenentului Zehelin, care fuseseră separați de armata prusacă în luptele din ziua anterioară. Husarii s-au angajat în schimburi de focuri cu cavaleriști trimiși de către Lăncierii Roșii ai diviziei lui Lefevbre-Desnouettes. Bateria lui Bijleveld a deschis focul asupra Lăncierilor Roșii. Lupta de cavalerie a fost de scurtă durată
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
a ordonat să mă atașez brigăzii de Gardă...” Între timp, Wellington a călărit până la Blücher. Ducele, vorbind o franceză fluentă, i-a întrebat pe acesta și pe Gneisenau: "Que voulez-vous que je fasse?" (Cum doriți ca eu să procedez?) Ofițerul prusac Müffling a îndeplinit funcția de translator al discuției. Planul lui Blücher era simplu; să dea bătălia, ajutat fiind de o forță semnificativă care va fi trimisă de către Wellington. La sosirea lui Ney, acesta a observat numai avanposturile alcătuite din germani
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
drum și pădurea Bossu, care acum se afla în mare parte în mâinile francezilor. Cinci batalioane comandate de Gauthier (din divizia lui Foy) au înaintat de-a lungul drumului Charleroi, cu cavaleria ușoară a lui Piré în ariergardă. Un ofițer prusac, căpitanul von Wussow, a ajuns la Quatre Bras. Acesta purta un mesaj duplicat de la Blücher (primul curier, maiorul von Winterfeld, fusese împușcat de trăgătorii lui Bachelu). Wussow călărise prin focul de muschetă al inamicilor, însă a reușit să sosească la
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
au fost invitați la Londra de Regina Victoria și Prințul Albert pentru a participa la deschiderea Expoziției Mari. La momentul respectiv, Frederick, fiul Prințului William al Prusiei și Prințesa Augusta de Saxa-Weimar, a fost al doilea în linie la tron prusac (după tatăl său). Cuplul s-a logodit în 1855, în timp ce Frederick a fost în vizită la Balmoral. Victoria avea doar paisprezece ani, în timp ce viitorul ei soț a fost un tânăr de douăzeci și patru de ani. Curtea prusacă și Palatul Buckingham au
Prințesa Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/312914_a_314243]
-
în linie la tron prusac (după tatăl său). Cuplul s-a logodit în 1855, în timp ce Frederick a fost în vizită la Balmoral. Victoria avea doar paisprezece ani, în timp ce viitorul ei soț a fost un tânăr de douăzeci și patru de ani. Curtea prusacă și Palatul Buckingham au anunțat public logodna la data de 19 Mai 1857. Victoria în vârstă de 17 ani s-a căsătorit cu Frederick, la insistența reginei Victoria, la capela regală a Palatului St James la 25 ianuarie 1858. Căsătoria
Prințesa Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/312914_a_314243]
-
că: . În același timp, Marat consideră că poporul trebuie condus, că el are nevoie de un dictator care să-l îndrumeze. Marat a fost primul care a chemat la teroare. Jean - Paul Marat a fost născut în Boudry în Principatul prusac din Neuchâtel, acum o parte din Elveția, la 24 mai 1743 . El a fost al doilea din cei nouă copii ai lui Jean Mara ( Giovanni Mara), originar din Cagliari , Sardinia , si Louise Cabrol , un hughenot francez din Castres. Tatăl său
Jean-Paul Marat () [Corola-website/Science/310852_a_312181]
-
a armatei italiene în luptă, victoria Prusiei i-a permis Italiei să enexeze Veneția. Ultimul obstacol important în drumul spre unitatea deplină a Italiei rămăsese Roma. În 1870, Prusia a declanat războiul franco-prusac. Pentru a reuși să facă față atacului prusac, francezii și-au retras trupele din Roma. Italia a beneficiat din nou de pe urma victoriei Prusiei, reușind să ocupe Statele Papale, aflate până atunci sub protecția Franței. Unificarea Italiei era completă și, la scurtă vreme după acest eveniment, capitala regatului a
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
Berna" lângă vadul Diemel-ului, "Molhusen" pe Diemel, "Bußdorf" în direcția cartierului actual Dössel și "Papenheim" în direcția Menne. Toate aceste așezări au fost integrate orașului Warburg. Conții și comitatul stăpânit de el s-au menținut până la ocuparea orașului de către trupele prusace în 1802. Familiile lor au fost Rabe von Pappenheim și Rabe von Canstein. La recensământul populației din 1987 cea mai mare parte a locuitorilor, 77% și-au recunoscut aparența la biserica romano-catolică, 18% s-au declarat evanghelici, circa 1% musulmani
Warburg () [Corola-website/Science/309524_a_310853]
-
1806 de episcopia din, jumătate din membrii dietei orășenești fiind din Warburg. Warburg este un posibil loc al Irmisului, o clolonă sacră a sașilor. Teritoriul actual al orașului este prin tradiție catolic cu excepția cartierului Herlinghausen. Din 1816 o dată cu venirea administrației prusace a crescut numărul locuitărilor cu o mărturisire de credință protestantă. În 1826 a fost întemeiată în centru o comunitate evanghelică. În anul 1890 această comunitate avea 948 de membri dintre care 350 în Herlinghausen, în 1937 erau circa 1.400
Warburg () [Corola-website/Science/309524_a_310853]
-
episcopal catolic Paderborn, care au rămas după reforma protestantă majoritar evenghelice. Comunitatea din Herlinghausen a fost coordonată spiritual până în secolul al XIX-lea de către pastorii localității Ersen ce ținea canonic de biserica evanghelică din Hessen. După cucerirea Westfaliei de către armatele prusace în 1802 și până la întemeierea de către francezi a regatului Westfaliei respectiv după dizolvarea acestui regat și reocuparea Westfaliei de către armatele prusace nenumărați credincioși protestanți s-au mutat Warburg, majoritatea dintre ei preluând funcții ale administrației publice de acolo. În anul
Warburg () [Corola-website/Science/309524_a_310853]
-
XIX-lea de către pastorii localității Ersen ce ținea canonic de biserica evanghelică din Hessen. După cucerirea Westfaliei de către armatele prusace în 1802 și până la întemeierea de către francezi a regatului Westfaliei respectiv după dizolvarea acestui regat și reocuparea Westfaliei de către armatele prusace nenumărați credincioși protestanți s-au mutat Warburg, majoritatea dintre ei preluând funcții ale administrației publice de acolo. În anul 1820 s-au pus bazele unui comitet pentru întemeierea unei parohii evanghelice și autoritatea administrativă din Minden a încredințat superintendentului Scheer
Warburg () [Corola-website/Science/309524_a_310853]
-
sau "Fortăreața Ehrenbreitstein" este situată lângă Koblenz la vărsarea râului Mosel în Rin. Cetatea a fost la început rezidența prinților din Trier iar ulterior în secolul XVI-lea a devenit o fortăreață prusacă însemnată. Ca rezindență princiară a fost clădită prin anii 1000 în stil baroc, în anul 1801 în timpul revoluției franceze fiind distrusă de francezi. În forma ei actuală cetatea a fost reclădită în timpul lui Frederic cel Mare între anii 1817 și
Cetatea Ehrenbreitstein () [Corola-website/Science/309575_a_310904]
-
princiară a fost clădită prin anii 1000 în stil baroc, în anul 1801 în timpul revoluției franceze fiind distrusă de francezi. În forma ei actuală cetatea a fost reclădită în timpul lui Frederic cel Mare între anii 1817 și 1828 de inginerul prusac Carl Schnitzler. Cetatea a fost sediul garnizoanei prusace făcând parte din sistemul de fortificație Koblenz pentru apărarea Cursului mijlociu al Rinului. Azi fortificația aparține landului Rheinland-Pfalz fiind un muzeu și Jugendherberge (loc de sălaș pentru tineret).
Cetatea Ehrenbreitstein () [Corola-website/Science/309575_a_310904]
-
stil baroc, în anul 1801 în timpul revoluției franceze fiind distrusă de francezi. În forma ei actuală cetatea a fost reclădită în timpul lui Frederic cel Mare între anii 1817 și 1828 de inginerul prusac Carl Schnitzler. Cetatea a fost sediul garnizoanei prusace făcând parte din sistemul de fortificație Koblenz pentru apărarea Cursului mijlociu al Rinului. Azi fortificația aparține landului Rheinland-Pfalz fiind un muzeu și Jugendherberge (loc de sălaș pentru tineret).
Cetatea Ehrenbreitstein () [Corola-website/Science/309575_a_310904]
-
habsburgilor austrieci. In 1783 se va înființa în localitate un Colegiu comercial. Eupen ajunge sub dominație franceză în 1784 și va aparține de departamentul Ourthe, cu prefectura în Liège, iar în 1815 prin Congresul de la Viena trece orașul sub dominație prusacă are o stemă și va aparține de provincia Rinului. In 1827 va apare primul ziar local. Prin Tratatul de la Versailles Eupen ajunge să aparțină de Belgia, între anii 1920 - 1925 din punct de vedere administrativ va aparține de guvernământul Eupen-Malmedy
Eupen () [Corola-website/Science/309638_a_310967]