1,193 matches
-
rapacitate, visceral, purtând, în același timp, supra- marca tărâmului mitic, exemplificată de palatele prețioase, forță covârșitoare și capacități de deplasare fulgerătoare sau, aici, de simboluri ale virilității transsubstanțializate în materii superioare. Dimensiunea maternă constituie un reper constant pe parcursul inițierii. Perspectiva psihanalitică interpretează faza inițială, a riturilor de separare a neofitului, ca ieșire a tânărului de sub semnul matern; din acest punct de vedere blestemul mamei, pronunțat atât în colinde și balade, cât și în cântecele de leagăn, devine un catalizator al scoaterii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
indecidabilitățile postmoderne și heterogenitatea metodelor de cercetare dar păstrează naratologia clasică, dincolo de această adaptare la curentele gândirii contemporane, ca pe unul din momentele ei importante. Naratologia post clasică este deschisă la diversitatea de modele, metodologii și perspective feministe, bahtiniene, deconstructiviste, psihanalitice, istoriste, retorice, cinematografice, informatice, la posibilitățile de analiză discursivă sau psiholingvistică ceea ce demonstrează că nu a trăit o cădere după ascensiunea ei structuralistă, ci o ascensiune structuralistă urmată de o altă ascensiune ramificată în naratologii. Noile interogații ale naratologiei post-clasice
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
în special cel școlar, este benefică copilului, deoarece intrând în colectiv, acesta va fi forțat să-și domine tendințele nonconformiste, să se raporteze prioritar la ceilalți, pentru ca în final să-și consolideze propriul Eu. Oglindirea cea mai elocventă a teoriei psihanalitice în pedagogie o oferă ansamblul relațiilor profesor-elev. Eficacitatea activității educative desfășurată de către profesor pare a fi determinată de caracterul și intensitatea activității prin care elevii se simt legați afectiv-emoțional și caracterial de propriul lor educator. Demersul instructiv-educativ al profesorului cu
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
de relații de respingere/antipatie, face ca un astfel de proces de identificare cu modelul să nu se mai instituie, comunicarea fiind de cele mai multe ori fie blocată, fie obturată. Acesta este aspectul pe care ne sprijinim să înțelegem de ce metoda psihanalitică poate deveni un eficace instrument de sondare a personalității elevului, de penetrare a intimității și chiar inconștientului său. Utilizarea desenului liber sau elaborarea de eseuri pe diferite teme reprezintă mijloace psihopedagogice prin care profesorul poate oferi elevului posibilitatea să se
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
în întreg răstimpul secolului trecut, pot fi clasificate după următoarele criterii: a. opțiunea adoptată în favoarea naturii sau culturii; b. concilierea între natură și cultură (realizabilă în termeni de adaptare psihologică și socială sau de aplicare a unor idei de inspirație psihanalitică); c. depășirea opoziției dintre natură și cultură (realizabilă în perspectiva unei societăți autentice, deschisă în direcția valorificării teoriilor autogestiunii). Reflecția pedagogică actuală oferă perspectiva altui conflict, cel dintre atomizarea științelor educației, devenite entități universitare, și, pe de altă parte, statutul
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
comun decedat: - Când o fac, nu Înseamnă că bârfesc, ci consemnez istorie socială. Gândea că idiosincraziile oamenilor țin de domeniul public și pot fi gustate de toată lumea, precum aerul sau alte bunuri libere. El nu‑și pierdea timpul cu speculații psihanalitice sau cu analiza vieții de zi cu zi. Îl irita „rahatul subconștientului” și prefera inteligența directă, sau chiar lucrurile spuse cu cruzime de la obraz, interpretărilor amicale, Învăluite, muiate În convențional și liberalism. În strada rece și Însorită, Battle - cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
gânduri are efecte majore asupra sănătății personale și relațiilor interpersonale. Un alt motiv pentru care psihologii și-au concentrat studiile asupra agresivității se bazează pe două teorii majore ale comportamentului social, care explică În mod diferit natura agresivității. În timp ce teoria psihanalitică a lui Freud consideră agresivitatea ca instinct, teoria Învățării sociale o consideră un răspuns Învățat. Cercetările asupra agresivității permit evaluarea acestor teorii distincte. În analiza care urmează, vom Începe prin a descrie aceste puncte de vedere, raportându-ne la cercetările
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by I. Gotcă, Felicia Stefanache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1476]
-
comportamentul ei nu poate fi considerat ca agresiv; dar dacă cineva trece peste dumneavoastră, călcându-vă pe picior, când sunteți la birou, nu veți ezita să considerați acest act agresiv. Agresivitatea ca instinct Vom prezenta doar acele aspecte ale teoriei psihanalitice și ale teoriei Învățării sociale care sunt relevante pentru agresivitate. Conform teoriei psihanalitice a lui Freud, multe dintre acțiunile noastre sunt determinate de instincte, În special de instinctul sexual. Când exprimarea acestor instincte este frustrată, se induce un impuls agresiv
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by I. Gotcă, Felicia Stefanache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1476]
-
dumneavoastră, călcându-vă pe picior, când sunteți la birou, nu veți ezita să considerați acest act agresiv. Agresivitatea ca instinct Vom prezenta doar acele aspecte ale teoriei psihanalitice și ale teoriei Învățării sociale care sunt relevante pentru agresivitate. Conform teoriei psihanalitice a lui Freud, multe dintre acțiunile noastre sunt determinate de instincte, În special de instinctul sexual. Când exprimarea acestor instincte este frustrată, se induce un impuls agresiv. Teoreticienii de orientare psihanalitică au adăugat, ulterior, ipotezei frustrare-agresivitate următoarea afirmație: ori de câte ori efortul
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by I. Gotcă, Felicia Stefanache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1476]
-
Învățării sociale care sunt relevante pentru agresivitate. Conform teoriei psihanalitice a lui Freud, multe dintre acțiunile noastre sunt determinate de instincte, În special de instinctul sexual. Când exprimarea acestor instincte este frustrată, se induce un impuls agresiv. Teoreticienii de orientare psihanalitică au adăugat, ulterior, ipotezei frustrare-agresivitate următoarea afirmație: ori de câte ori efortul unei persoane de a atinge un scop este blocat, se induce un impuls agresiv, care motivează comportamentul de Înlăturare a obstacolului (persoană sau obiect) determinant al frustrării (Dollard et al.,1939
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by I. Gotcă, Felicia Stefanache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1476]
-
În trecut, a rezolvat optim frustrarea. Din această perspectivă, frustrarea provoacă agresivitate, În general, la oamenii care au Învățat să răspundă situațiilor adverse prin comportamente agresive (Bandura, 1977). Putem reprezenta schematic modul În care teoria Învățării sociale diferă de teoria psihanalitică (ipoteza frustrare-agresivitate) În conceptualizarea agresivității. Teoria Învățării sociale consideră că: a) agresivitatea este doar una dintre numeroasele reacții la experiențele ostile legate de frustrare și b) agresivitatea este un răspuns fără proprietăți de instinct, fiind influențată de anticiparea consecințelor unui
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by I. Gotcă, Felicia Stefanache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1476]
-
sufocant al „târgurilor unde se moare”. De aceea, ca romancier, P. nu va agrea experimentul (într-o epocă, ce-i drept, de mari tentații), cu câteva excepții: Simfonia fantastică, un fel de trenă și cântec de lebădă al introspecțiilor sale psihanalitice din nuvele, și Baletul mecanic, roman de aventuri exotice, amalgamând supoziții psihanalitice cu elemente de senzațional cosmopolit și fantastic hoffmannesc. Se va fixa în formula romanului de tip tradițional european, cu obârșii în Balzac, Zola, Daudet, Dickens, Galsworthy, Tolstoi, Dostoievski
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
va agrea experimentul (într-o epocă, ce-i drept, de mari tentații), cu câteva excepții: Simfonia fantastică, un fel de trenă și cântec de lebădă al introspecțiilor sale psihanalitice din nuvele, și Baletul mecanic, roman de aventuri exotice, amalgamând supoziții psihanalitice cu elemente de senzațional cosmopolit și fantastic hoffmannesc. Se va fixa în formula romanului de tip tradițional european, cu obârșii în Balzac, Zola, Daudet, Dickens, Galsworthy, Tolstoi, Dostoievski și cu modele în contemporaneitate, precum Jules Romains, Jean Giraudoux, François Mauriac
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
de tribulațiile protagonistului la reîntâlnirea, imaginată, cu vechea sa iubită. Pentru că din cauza dimensiunilor neobișnuite, mult timp P. nu găsește editor pentru Întunecare, scrierea va intra în circuitul literar la trei-patru ani de la momentul elaborării, devenind contemporană cu textele de inspirație psihanalitică. Următorul roman, Simfonia fantastică , va fi de aceea mai aproape de experiențele novatoare ale prozatorului în explorarea psihologiei umane decât de tendințele de a panorama socialul din Întunecare. De altfel, el va prelua trama psihanalitică a nuvelei Somnul, într-o arhitectonică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
devenind contemporană cu textele de inspirație psihanalitică. Următorul roman, Simfonia fantastică , va fi de aceea mai aproape de experiențele novatoare ale prozatorului în explorarea psihologiei umane decât de tendințele de a panorama socialul din Întunecare. De altfel, el va prelua trama psihanalitică a nuvelei Somnul, într-o arhitectonică mai complexă, intersectând și căutările gidiene, cu oarece popularitate în acel moment. Ca și protagonistul din Somnul, Grigore Stolnicu din Simfonia fantastică își suspectează soția de adulter și își centrează întreaga existență, sub asediul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
întâi cu rezultate ale unei ramuri din psihologie - psihologia abisală - ințiată de către C. G. Jung și care este dedicată tocmai aspectelor conștiinței umane, care se află dincolo de rezultatul direct al activității sistemului nervos central. Reamintim mai întâi că, în conformitate cu teoria psihanalitică clasică, psihicul este alcătuit din trei nivele sau etaje: - Inconștientul (Id) - depozitarul dorințelor și a refulărilor; - Conștientul (Ego) - partea care procesează informația; - Supraconștientul (Superego) - instanța moralizatoare. Teoria psihanalitică își are un corespondent în tradiția ortodoxă isihastă. Trebuie să precizăm că
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
direct al activității sistemului nervos central. Reamintim mai întâi că, în conformitate cu teoria psihanalitică clasică, psihicul este alcătuit din trei nivele sau etaje: - Inconștientul (Id) - depozitarul dorințelor și a refulărilor; - Conștientul (Ego) - partea care procesează informația; - Supraconștientul (Superego) - instanța moralizatoare. Teoria psihanalitică își are un corespondent în tradiția ortodoxă isihastă. Trebuie să precizăm că prin isihasm (de la isihia - liniște) se înțelege o practică de retragere, purificare și contopire cu Natura, dezvoltată de sfinții părinți ai ortodoxiei Greciei, având la bază meditația rugăciunii
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
personalității preemigrante, care explică „motivele”, în special de ordin psihologic, ce stau la baza acestei decizii. În această privință există două opinii. Una consideră că motivațiile sunt legate de o constituție „prepsihotică” a personalității; cea de-a doua, de sorginte psihanalitică, consideră emigrația un act simbolic de rezolvare a tensiunilor conflictual-nevrotice ale propriului Eu. Prima cauză a inadaptării o reprezintă contactul cu noua societate, cu valorile morale și normele sociale ale acesteia, cu tipurile sale de comportament și de mentalitate. O
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Tacitus, Xenofon (în Antichitatea clasică), reluate cu deosebit interes, din punct de vedere psihologic și psihiatric, în secolul XX, de către W. Lange-Bichbaum, A. Herzberg, P. Acooce și P. Rentchnik. Interesul psihologic și psihiatric pentru biografia individului se accentuează o dată cu studiile psihanalitice (S. Freud). Psihanaliza pune problema relațiilor existente între evoluția persoanei și evenimentele psihotraumatizante ale vieții individuale, scoțând prin aceasta în față studiul psihobiografiei individului (S. Freud, O. Rank, W. Steckel, J. Ralph). Psihanaliza pornește de la interpretarea și analiza fenomenelor nevrotice
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
nou mod de interpretare a dinamicii psihologice a individului. Din perspectivă umanistă, G. Gusdorf notează importanța studiului biografiei individului în scopul cunoașterii vieții sale interioare, subliniind valoarea practică a analizei jurnalelor, autobiografiilor sau a corespondenței. Pornind de la punctul de vedere psihanalitic, se disting două direcții principale de analiză psihobiografică a individului: un aspect exterior și un aspect interior. Din perspectiva aspectului exterior al vieții, psihobiografia apare ca fiind o succesiune de etape psihobiologice și psihosociale ale persoanei în raport cu factorii externi, care
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
în mod direct starea de sănătate mintală sau pe cea de boală psihică, aparțin domeniului igienei mintale. Referindu-se la studiul psihologic al vieții, Ch. Bühler ordonează aceste cercetări în cinci grupe: studii biografice ale evoluției psihologice a persoanei; studii psihanalitice orientate clinic; studii fundamentate sociologic; studii comportamentale statistice; studii umaniste asupra persoanei. Desigur că toate acestea privesc laturi diferite ale psihobiografiei individuale, dar o viziune completă asupra acesteia nu se poate elabora decât luându-le pe toate în considerare. Cea
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
este etapa în care se ia hotărârea de a renunța la activitatea profesională; de la 70 la 80 de ani este etapa de realizare maximă din cursul vieții de după pensionare și retragere din viața activă. Situându-se pe o poziție strict psihanalitică, O. Rank interpretează etapele vieții individuale în raport cu „momentele cheie” care le separă, diferențiindu-le între ele. În sensul acesta, O. Rank distinge patru faze sau etape importante ale vieții (vezi schema de mai jos). Nota la pag 93 FAZA FAMILIALĂ
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
eroului”. Unirea cu lumea/creația. FAZA SPIRITUALĂ Traumatismul „artistului”. Unirea cu spiritul și cu realitatea. ACTUL CONȘTIINȚEI SIMBOLICE Traumatismul „spiritului”. Moartea/Ultima separație Ultima unire. Faza familială este cea în care au importanță următoarele evenimente: traumatismul nașterii individului, în sens psihanalitic; unirea acestuia cu mama; unirea copilului cu idealurile familiei. Faza socială este marcată de următoarele evenimente: identificarea persoanei; asimilarea rolurilor sociale și a civilizației de către individ. Faza artistică are două momente cheie, și anume: creația sau unirea cu lumea; valorile
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
personale sau profesionale. În această privință, studiile de psihanaliză și de psihopatologie au adus explicații interesante (K. Bonhoeffer, A. Hesnard, P. Bovet, R. Allendy, R. Laforgue, S. Freud). R. Allendy pune problema destinului individual în sensul unei analize psihologice și psihanalitice. K. Bonhoeffer discută problema succesului în raport cu cea a eșecului, analizând personalitatea liderului și psihologia maselor. Problema este deci complexă atât pe plan individual, cât și pe plan social, eșecul și succesul fiind două alternative ale existenței umane (V. Jankelevitch, M.
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
familie era unul socio-cultural și moral. În decursul evoluției și al transformărilor istorice ale societăților umane, ale modelelor familiale, violența s-a păstrat ca „practică” în relațiile familiale, dar treptat și-a pierdut semnificația originară. Un rol important revine interpretării psihanalitice a violenței în general, și în special a celei din familie. Incapacitatea rezolvrii unor situații conflictuale este una dintre cauzele frecvente care declanșează violența. O analiză atentă a formelor de manifestare ale violenței în familie pune în evidență mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]