1,976 matches
-
modalitate subtilă și atomică a cărnii, ne este posibil să ajungem prin limbaj, prin verb, prin cuvânt, prin voce. în mod extravagant, Antiphon din Atena inventează în secolul V înainte de Hristos o terapie care seamănă straniu cu psihanaliza... -3 Inventarea psihanalizei. Din câte știu, Freud nu-l citează niciodată pe Antiphon din Atena, care ar putea totuși trece foarte bine drept precursorul disciplinei create la Viena la începutul secolului XX. Judecați și dumneavoastră: după ce a recurs la o serie de scrieri
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
monistă, imanentă îi permite să conceapă că se poate accede la cauza profundă a răului, situată în materia atomică a pacientului, cu ajutorul cuvântului care fabrică reprezentări utile pentru a acționa asupra trupului și a logicilor suferințelor psihice, deci corporale. Principiile psihanalizei sunt reunite aici de o manieră uimitoare. Mai rău - sau mai bine -, Antiphon atribuie viselor un rol cardinal în economia acestei terapii. într-adevăr, el propune interpretarea lor. în felul său, ar fi putut face din vis calea regală care
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sofistul, retor iscusit, înzestrat cu știința folosirii cuvântului, își mobiliza toată arta pentru a dezamorsa potențialul negativ al visului dându-i o interpretare cathartică... Pentru că, după spusele lui, divinația se rezumă la prezumțiile unui om înzestrat cu bun-simț. Inventator al psihanalizei, el este și inventatorul modelului lacanian - să spunem mai degrabă al analistului care recurge la humor sau la ironie în caz de necesitate. Judecați, vă rog: un țăran își îngrijește prost scroafele și Antiphon vede de la el de acasă cum
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
că poate așadar să se declare mulțumit... -4 Dușmanul legilor. Antiphon s-a plictisit de „divan”; considera că o asemenea activitate nu era pe măsura ambițiilor sale, așa că a devenit de-a binelea filosof sofist. După ce a creat din nimic psihanaliza, ca să nu i se poată reproșa că nu a inventat ceva demn să rămână în istoria ideilor, el inventează individul modern, hedonismul anarhist și umanismul egalitarist. Sunt tot atâtea manifestări ale geniului, care justifică în mod cert uitarea totală pe
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
el mărturisește că-și învață astfel discipolii că e mai bine să-și utilizeze banii în scopuri terapeutice - filosofia practicată ca artă de a-ți face viața fericită - decât în scopuri mai josnice. Ca tovarăș al lui Antiphon sofistul, precursorul psihanalizei, el inventează prețul curei - în fața căruia nimeni nu protestează astăzi, cu condiția ca tranzacția să se efectueze nu departe de un divan... Ca om liber, el caută calea de mijloc - ca mai toți filosofii Antichității. Afectarea mizeriei este pentru el
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Sub piei de animale. Prodicos din Keos - secolul al V-lea î.Hr. -figurează în mod obișnuit în nebuloasa filosofilor sofiști alături de Protagoras - căruia i-a fost elev -, Gorgias și alte nume mai puțin celebre. Cu terapia sa verbală, cu inventarea psihanalizei, cu talentul și metodele lui pentru evitarea neplăcerii, Antiphon din Atena aparține incontestabil arhipelagului hedonist. Dar Prodicos? Nimeni nu l-a situat vreodată în tabăra filosofilor plăcerii și ai jubilării. Lucrările consacrate sofiștilor îl prezintă ca pe un gânditor auster
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lui Epicur, Gassendi, Viețile și doctrinele filosofilor iluștri, Diogene Laerțiu, Viața solitară, Petrarca, Despre virtute, Aristip din Cirene Filosofie detestată, greacă, o inițiere, laicizare, și lumea din umbră, păgână, reapariția ei, sfârșitul în sine, tragică, și vezi epicurism, gnosticism, platonism, psihanaliză, spiritul liber, stoicism GNOSTICISM arhipelag, aritmetică, ascetic îvezi encratic), și atomism, bibliografie, comunități, contract, corpus, date, descoperiri de manuscrise, doxografie, encratic, ermetism, estompare, ezoterism, o filosofie, și grația, hilic, influențe, inițiere, Lampețiu, legea grupului, lexic, și liber arbitru, și libertate
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și posibil de Împărtășit cu ceilalți - cu cât cel care o trăiește va găsi În inspirație ce are el mai profund. Această atenție acordată textelor și ție Însuți o amintește pe cea pe care o așteptăm În mod rațional de la psihanaliză, cea care are ca primă funcție eliberarea celui se supune constrângerilor sale interioare și deschiderii prin acest filtru, În termenii unei călătorii În care rîmâi singurul stăpân, cu toate posibilitățile sale de creare. * Să devii tu Însuți creator, iată miza
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Cine ne oprește de la anumite fapte? Când nu este propria conștiință, este ceva dincolo de ea: poate fi teama brutală de o anumită decizie sau reglementare exterioară ori reținerea sublimată, derivată din convingerea existenței unei Îndreptățite justiții divine. Μ Sub influența psihanalizei clasice, persistă prejudecata: „Nimic nu este În inconștient, ce n-a fost Înainte În conștiință”. Deci inconștientul n-ar fi decât un depozit de conținuturi psihice refulate. Psihologii de azi reabilitează condiția inconștientului ca aspect al vieții psihice: el nu
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cei din secolul XX până acum aproximativ zece ani: în prezent nu mai sunt (chiar dacă, după cum vom vedea, fie nu știu asta, fie o știu doar parțial). Semantic, termenul părinte a început să se schimbe - bineînțeles, odată cu Freud și cu psihanaliza, pentru care „moștenirea” tatălui nu mai este neapărat un dat pozitiv; dimpotrivă, poate fi interpretată complet negativ. Prin analiza marxistă a societății, termenul părinte s-a modificat și mai mult: într-adevăr, „părinții” la care se referă cu candoare Croce
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
în cazul de față nu este lipsită de polivalențe și de lungi vibrații aluzive -, Thalassa lui Ferenczi. Nu este un text sacru. Dar sunt sigur că, de exemplu, Marcuse, Barthes, Jakobson sau Lacan îl iubesc. Este o carte a „originilor” psihanalizei, nu se poate să n-o iubești. Citiți-o. Rugați-i și pe câțiva dintre colaboratorii dumneavoastră s-o citească. Nu aveți de ce să vă rușinați, nu e o lacună prea gravă faptul că n-ați citit-o până acum
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
coerență care în alte vremuri ar fi putut să ducă în lagăr și care, oricum, continuă să fie taxată drept infamă. Nello Ponente, cu aceeași delicatețe cu care sugerează poporului să-i trimită la rug pe Freud, Ferenczi și toată psihanaliza, mă arată pe mine cu degetul pentru oprobriul public, ca fiind „mămos”. Desigur, disprețul pentru „mărunțișurile culturale” l-a împiedicat probabil pe Ponente să citească o întreagă serie de poezii pe care eu le-am dedicat mamei mele, din 1942
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
a mărturisit-o). Asupra Sfântului Pavel, care probabil că era inconștient de această alteritate a sa (care, fiind reprimată, crea în el acea stare patologică universal admisă și care e la rândul ei mărturisită în Scrisori), a fost necesară intervenția psihanalizei, ca să se interpreteze simptomele, ca să se încerce un diagnostic. A se vedea, din partea catolică „nesupusă”, Emile Gillabert, Saint Paul ou le colosse aux pieds d’argile, Editions Métanoïa, 1974, în timp ce, din partea catolică „supusă”, aș cita: Dacă în tinerețe a frecventat
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
e că în acel moment cumplit (începutul anilor ’40) tentația era să te sinucizi, iar teroarea era atât de profundă și colectivă, încât sugera soluții care n-ar fi putut să fie ulterior analizate după metodele cunoscute ale psihologiei și psihanalizei. Senzația că firea lui Don Milani are ceva greșit și neplăcut, care nu poate fi definit, continuă să se facă simțită în toată cartea, până la sfârșit. El va depăși, firește, prima fază conformistă și pueril-triumfalistă (și de aceea chiar mișcătoare
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
serie de observații (pe care cititorul le va putea înțelege doar după ce va citi textul de care mă ocup, lucru pe care, de altfel, i-l recomand cu căldură). Prima observație îl privește pe Freud. Este bine știut că doar psihanaliza este în stare să explice ce este homosexualitatea. Iar Daniel și Baudry o știu: totuși, pe de o parte, își declară nemulțumirea cu privire la explicațiile lui Freud, bazându-se excesiv pe bunul-simț; pe de altă parte, indică în Freud principalul vinovat
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și adaptări ale unor concepte psihologice, lăsând impresia chiar din titlul lucrării (Psihoterapia ortodoxă) că recunoaște meritele psihologiei, afirmațiile sale sunt categorice: „În zilele noastre, mulți oameni își închipuie că se poate ajunge la cunoașterea de sine prin autoanaliză și psihanaliză. Aceasta este însă o amăgire care ar duce la consecințe dezastruoase. Este foarte probabil ca acela care se analizează pe sine să ajungă la schizofrenie”, deoarece numai metoda ascezei, cu procedeele ei (paza minții, purificarea ei, pocăința, rugăciunea și ascultarea
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
formativi și de comportament erosul, familia, profesia, căsătoria și cultura. Se vorbește și de repercusiunile biotipului asupra gândirii, caracterului și emotivității, cu exemple din modul de conduită al lui Al. Macedonski, Mateiu I. Caragiale sau Gib I. Mihăescu. Freudismul și psihanaliza însoțesc analiza psihismului creator, cu dese raportări la complexele Oedip și Electra și la fenomene ca isteria, anxietatea, paranoia sau complexele de inferioritate, culpabilitate și frustrare. Sentimentul de persecuție sau cel de agresivitate sunt văzute prin teoriile lui Alfred Adler
MARGINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288016_a_289345]
-
Brătescu-Voinești (1997), unde nuvelistica acestui scriitor este văzută ca o posibilitate de afirmare a ezitării funciare între claustrare, intimitate și conformism, având ca rezultat însingurarea naratorului în limbaj. Metoda practicată de M. este una complexă, alcătuită din elemente de naratologie, psihanaliză, sociologie, estetica receptării, istoria mentalităților, stilistică. El nu se oprește asupra unei metodologii anume, fiind de părere că nici una nu poate descifra, singură, sensurile multiple ale textului. Principiul va fi aplicat și în Analogii. Constante ale istoriei literare românești (1995
MANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
realizată din perspectivă tematică, tinzând să descopere acele constelații de motive ce definesc individualitatea orizontului imaginar al scriitorului interpretat și sunt legate de nuclee generatoare, raportabile adesea la marile mituri. În comentariu, I. fructifică sugestiile criticii arhetipale, ale structuralismului și psihanalizei. Interpretările, coerente și convingătoare, își propun să acrediteze ideea că forțarea deschiderii unei opere îi confirmă viabilitatea artistică, implicând astfel o judecată de valoare. Exercițiul critic se angajează în relevarea unui nivel al imaginarului prin intermediul unor opere secundare (G. Călinescu
IONESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287583_a_288912]
-
, Gheorghe (8.I.1950, Săhăteni, j. Buzău), prozator, poet și eseist. Este fiul Mariei Lungu (n. Iova) . Absolvent în 1972 al Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București (cu o teză despre Psihanaliză și fenomenologie la Bachelard și Călinescu), I. avea să fie profesor navetist, muncitor necalificat, șomer. Din 1990 devine redactor la „Contrapunct” și „Contemporanul”, director al Editurii Edart. A debutat în presă în „Luceafărul” (1970) și a frecventat cenaclul Junimea. Debutează
IOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287612_a_288941]
-
Irimie și Monica Șerbănescu. Critic și teoretician al literaturii, cu activitate începută încă din perioada interbelică, prin publicarea sporadică în presa de stânga („Era nouă”, unde se află adevăratul lui debut, în 1936, și „Cuvântul liber”) a unor articole consacrate psihanalizei și operei lui Aldous Huxley, I. se impune în anii imediat următori celui de-al doilea război mondial. Simptomatic, într-o mare măsură, pentru o întreagă generație de autori implicați în viața literară a timpului și aflați la începuturile carierei
IOSIFESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287610_a_288939]
-
kleinian sau În orice alt fel, păstrându-se cât mai disponibil pentru a vibra la toate simbolurile și construcțiile fantasmatice pe care i le servește pacientul. Bion a ajuns să lucreze cu tehnica atenției liber-flotante nu doar În cabinetul de psihanaliză, ci și În conferințele, În studiile și În cărțile sale. Aș da ca exemplu modul În care Își gândea conferințele. Cunoscuții săi spun că ținea niște conferințe extraordinare, În care spunea lucruri revelatoare, ce dădeau ascultătorilor o senzație de inovație
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Îndrumat să imagineze trasee narative, cu personaje animale sau umane care Îi personifică părțile corpului și ale sufletului, să dialogheze cu ele, să intre În situații dramatice, să se cunoască așadar nu prin concepte, ci prin imagini fantasmatice. Desigur, și psihanaliza presupune reacții emotive (transfer, regresie, abreacție etc.), dar ea le stimulează și le gestionează printr-un discurs noțional (interpretarea Însăși), În timp ce aici ar fi vorba de o explorare imaginativă. Metoda s-ar plasa la nivelul imaginației și nu la cel
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cărți frumoase În domeniu, de la Georges Sorel și Freud la Konrad Lorenz și René Girard. S-ar putea merge În orice direcție - sunt extrem de mulți oameni nervoși și furioși În cultură și literatură. Există nervozitate În politică, În psihologie, În psihanaliză și psihoistorie, nervozitate În istorie, În raportul dintre mit și istorie, istoria interpretată, de Freud, de pildă, ca o nevroză a mitului - ar fi extrem de multe lucruri de discutat. Rama e, după mine, suficient de largă pentru a cuprinde interesele
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
deconstrucția rațională, ludică a sistemicului... Sanda Cordoș: Bun, asta e foarte interesant și duce mai departe discuția, În termeni mai coerenți. Doru Pop: Eu aș vrea să te Întreb, Sanda, dacă tot ai menționat numele „sacru” al lui Freud, În ce măsură „psihanaliza descoperă un eu divizat”? Ai spus că la Freud găsim un eu divizat... Or, deosebirea Între psihanaliza freudiană și „psihanalizele” postmoderne (Bion și alții) se bazează tocmai pe o schimbare radicală de paradigmă. Paradigma acceptată În modernitate, cu anumite excepții
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]