1,100 matches
-
activități, chiar dacă obiectele sau acțiunile acestora se modifică; f) deplasarea este însușirea atenției de a trece de la un tip de activitate la altul; g) distragerea constă în scăderea atenției care poate merge până la totala ei dispariție. Din punct de vedere psihopatologic, tulburările de atenție, pot fi globale, privind atât atenția voluntară, cât și pe cea involuntară; de asemenea ele pot fi diferențiate, privind una dintre multiplele calități ale procesului de atenție. În psihopatologie atenția poate fi exagerată sau diminuată, mergând până la
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
brusc cum au apărut, reprezentând tulburări psihice din seria echivalențelor epileptice. Sunt frecvente și aproape specifice, în cursul epilepsiei temporale și intoxicațiilor. 8) Mutismul akinetic, descris de H. Cairns apare în leziunile rostrale ale trunchiului cerebral. Din punct de vedere psihopatologic acesta constă dintr-o tulburare de conștiință însoțită de imobilitate, alalie, bolnavii răspund motor la excitațiile mecanice, întorc privirea în direcția stimulilor, înghit alimentele, dar nu vorbesc. 9) Stările de vis (dreamy state) sunt tulburări specifice de conștiință, cunoscute și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
considerat a fi normal pentru mediul său. 2) Parasomniile sunt acea grupă de tulburări care se datoreză unui eveniment anormal care poate surveni în timpul somnului, sau la limita dintre somn și starea de veghe. În cadrul parasomniilor notăm existența următoarelor aspecte psihopatologice: a) apneea de somn, caracterizată prin oprirea respirației cu trezirea bolnavului; b) anxietatea de vis sau coșmarul, este deșteptarea repetată din somn cu amintirea detaliată a viselor terifiante din cursul somnului; c) enurezisul funcțional, constă în pierderea de urină în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o greutate corporală minimă necesară acceptată în limitele normalului; cea de-a doua constă în episoade de ingestie alimentară compulsivă urmată de o creștere ponderală rapidă și anormală. 1) Anorexia mintală Este o tulburare gravă caracterizată din punct de vedere psihopatologic prin anorexie, scădecre ponderală, amenoree și o structură mintală specifică. Tulburarea apare de regulă la pubertate și este predominantă ca incidență la fete între 15-20 de ani. Evoluția tulburărilor se desfășoară în trei faze: a) restrângerea aportului alimentar mergând până la
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a comportamentului alimentar, opusă anorexiei mintale și care constă în ingestia exagerată a unor cantități crescute de alimente având drept urmare o creștere rapidă a greutății corporale. Ca și în cazul anorexiei mintale apar turburări legate de imaginea de sine. Tabloul psihopatologic este consecința unor frustrări, carențe emoționale, situații conflictuale interiorizate care se „descarcă” prin aportul alimentar exagerat. Tulburările psihosexuale Această categorie ocupă un loc aparte în sfera psihopatologiei, motiv pentru care le tratăm separat de tulburările vieții instinctuale. Tulburările psihosexuale sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
realizării unui anumit scop anterior propus. În sensul acesta, fiind un tip de manifestare programată și voluntară, activitatea se caracterizează prin următoarele aspecte: - putere sau forță, reprezentând potențialul dinamic al individului; - cadență, ritm, periodicitate; - eficientă, adaptarea la scopul propus. Aspecte psihopatologice În cadrul tulburărilor de activitate se descriu mai multe grupe de manifestări, așa cum se poate vedea în continuare; 1) Activitate de tip exagerat, manifestată prin polipragmazie, mobilitate mimică, agitație, logoree, ineficientă; 2) Activitate de tip diminuat ca bradipsihia, bradikinezia, stările de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vedea în continuare; 1) Activitate de tip exagerat, manifestată prin polipragmazie, mobilitate mimică, agitație, logoree, ineficientă; 2) Activitate de tip diminuat ca bradipsihia, bradikinezia, stările de inhibiție, negativism, stupoare. M. Dide și P. Guiraud descriu mai multe tipuri de manifestări psihopatologice în sfera activității, în special de factură motorie, ca dominantă, dar care sunt de regulă asociate și cu alte forme de manifestări. Acestea sunt următoarele: 1) Enervarea este o stare de excitație bruscă și tranzitorie, de scurtă durată, alternând cu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mască, nu răspunde la solicitările externe, refuză să se alimenteze. 5) Barajul este oprirea bruscă în executarea mișcărilor, o imposibilitate pasageră de a trece la acțiune, ca ceva care se opune din interiorul bolnavului. 6) Negativismul este tot un fenomen psihopatologic asemănător barajului, la care se adaugă o „contra-acțiune” patologică ce se opune ordinului dat bolnavului de a executa un act motor. 7) Opoziția este refuzul voluntar de a executa o mișcare, o acțiune care vine în contradicție cu ideile patologice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
obișnuite. În sens restrâns, caracterul este „ansamblul de dispoziții congenitale care formează scheletul mintal al unui individ” (R. Le Senne). În sens larg, caracterul reprezintă „ceea ce face ca o persoană să fie ea însăși și nu o alta” (Paulham). Aspecte psihopatologice În general, în psihopatologie sunt cuprinse, în același cadru, atât tulburările de caracter cât și tulburările de comportament care derivă în mare măsură din acestea. Tulburările de caracter desemnează tulburări de ordin structural ale persoanei, pe când tulburările de comportament, tulburări
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de caracter sunt incluse următoarele tipuri de persoane: apaticii, timizii, retrașii sau izolații, impulsivii, emotivii și labilii emoțional. În sfera tulburărilor de comportament sunt incluse următoarele tipuri de persoane: instabilii, discordanții, agresivii, perverșii, hiperactivii, antisocialii. Sintetizând din punct de vedere psihopatologic tulburările de caracter, A. Porot distinge trei mari grupe de modificări: 1) Modificări și variații fiziologice în raport cu pubertatea și adolescența, modificări precatameniale, modificările care apar la femei în cursul sarcinii, post-partum, la menopauză, sau în perioadele presenilă și senilă la
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tulburările de caracter și pasiuni în care intră următoarele: a) instabilii emotivi; b) instabilii paranoici; c) instabilii mitomani și isterici; d) instabilii cu tendințe perverse; e) perverșii instabili; f) instabilii epileptoizi. 3) Instabilitatea simptomatică de natură somatică cuprinde următoarele manifestări psihopatologice: a) instabilitatea grefată pe o stare generală precară, b) instabilitatea post-viscerală și post-coree; c) instabilitatea post-encefalitică; d) instabilitatea post-traumatică. Tulburările de memorie Aspecte psihologice generale Se vorbește despre memorie ori de câte ori comportamentul unui individ se organizează în raport cu o experiență trăită anterior
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
raportată, la vise, delir, cu un caracter strict personal și care exprimă o funcție a inconștientului; c) memoria socială, caracterizată prin „conduita recitării” (P. Janet) implicând o ordine rațională și o concepție socială asupra timpului, inseparabilă de categoriile logice. Aspectele psihopatologice Tulburările de memorie așa cum sunt ele întâlnite în psihopatologie sunt cuprinse cu denumirea generală de „amnezie”. Acestea pot fi de mai multe forme și anume: a) amnezii anterograde, privind amintirea evenimentelor în curs de desfășurare; b) amnezii retrograde, privind amintirea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
amnezia lacunară; - sindromul Korsakow, amnestic confabulator; - demențele presenile și senile care prezintă o amnezie de evocare de un tip particular. În aceste cazuri amintirile cele mai vechi sunt cel mai bine conservate, pe când cele recente se pierd. Este un proces psihopatologic specific de „deteriorare mintală”. Psihopatologia proceselor de inteligență Aspecte generale Procesele de inteligență desemnează un cadru destul de larg, dar bine delimitat, de funcții psihice superioare, cu caracter simbolic operațional, fie că este vorba de un aspect de factură conceptuală (procesele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vorba de un aspect de factură instrumentală (procesele de expresie propriu-zise). Ambele aspecte sunt intim legate între ele și nu pot fi separate; astfel încât, putem considera procesele intelectuale ca reprezentând mecanismele simbolice cerebrale (C. Enăchescu). Din aceste considerente, orice analiză psihopatologică a inteligenței trebuie să privească toate aceste aspecte și anume gândirea și expresia. Inteligența, din punct de vedere psihologic, este definită ca reprezentând aptitudinea mintală de a rezolva operații cu maximum de randament și fidelitate, în raport cu sarcina propusă și cu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sociali de ordin exterior dobândiți de individ prin educație, instrucție, influența mediului familial, social și profesional. Tulburările de gândire Gândirea reprezintă, cum am arătat, una din laturile importante ale inteligenței individuale, cu numeroase și complexe implicații asupra sferei psihopatologiei. În psihopatologic se disting mai multe forme de alterare ale gândirii, pe care le prezentăm în continuare: 1) Tulburările asociative Acestea privesc procesul mintal al asocierii ideilor și au următoarele aspecte psihopatologice: a) Asociații automate de idei cu caracter rapid, facil fără
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
individuale, cu numeroase și complexe implicații asupra sferei psihopatologiei. În psihopatologic se disting mai multe forme de alterare ale gândirii, pe care le prezentăm în continuare: 1) Tulburările asociative Acestea privesc procesul mintal al asocierii ideilor și au următoarele aspecte psihopatologice: a) Asociații automate de idei cu caracter rapid, facil fără o ordine sau o direcție anumită, bazate pe analogii verbale, succesiune și asonanță. O formă particulară o reprezintă logoreea, expresia verbală a unei desfășurări rapide și incoerente a gândirii, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
un caracter productiv și reprezintă idei polarizate într-un sens unic de o anumită idee directoare, cu caracter dominant și o mare încărcătură afectivă. 2) Tulburări ale cursului gândirii Acestea privesc regimul desfășurării proceselor de gândire, de un mare polimorfism psihopatologic. Ele sunt reprezentate prin următoarele forme de tulburări: a) Fuga de idei care constă într-o derulare rapidă a cursului gândirii, specifică stărilor de excitație emoțional-afectivă (manie) la care se adaugă asociațiile automate și o dispersare a atenției. b) Mentismul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
falsă bolnavul este conștient și suferă. Se însoțește, de regulă, de o stare de neliniște afectivă. c) Bradipsihia este o stare de lentoare sau de inhibiție ideativă. Producția ideilor este mult diminuată, precum și capacitatea de asociere a acestora. Această transformare psihopatologică se reflectă și în sfera limbajului prin sărăcirea și lentoarea acestuia. Reacțiile bolnavului sunt mult întârziate, iar răspunsurile acestuia sărace. d) Perseverarea este tendința patologică de a repeta un cuvânt sau o fraza cu caracter stereotip, înlocuind răspunsul corect la
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
răspunsul corect la întrebarea adresată. Este o „intoxicație prin cuvânt” a bolnavului. e) Barajul constă în oprirea bruscă a desfășurării cursului gândirii. 3) Tulburările de imaginație Acestea sunt tulburările care privesc construcțiile intelectuale, adaptate la circumstanțe. Din punct de vedere psihopatologic, ele au o mare varietate de manifestări, descrise in mod special de E. Dupré. Acestea sunt următoarele: a) Sărăcia imaginativă este specifică persoanelor cu deficiențe de intelect (debili mintali și imbecili), precum și la bolnavii cu stări demențiale. b) Exagerarea imaginației
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
intelect (debili mintali și imbecili), precum și la bolnavii cu stări demențiale. b) Exagerarea imaginației apare de regulă în cazul stărilor de excitație euforică din cursul crizelor maniacale, în beția alcoolică, dar în special în cursul delirurilor. c) Fabulația este tulburarea psihopatologică constând în construcția de evenimente semnificative și în credința bolnavului în realitatea acestor evenimente imaginare elaborate de el. d) Mitomania este construcția imaginară a bolnavului prin care acesta modifică sau înlocuiește voit realitatea existentă în virtutea tendințelor proprii. Mitomania este normală
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ca fiind o trăsătură specifică a „construcției patologice” pe fondul căreia se dezvoltă o structură mintală de tip isteric, un delir de imaginație, presbiofrenia sau sindromul Korsakow. 4) Gândirea xenopatică Aceasta reprezintă o tulburare particulară de gândire grupând toate fenomenele psihopatologice parazitare de adiție sau de inhibiție resimțite de un individ, dar pe care acesta nu le recunoaște ca venind din interiorul personalității sale, atribuindu-le o origine străină, exterioară lui. Acest tip de tulburare a gândirii mai este cunoscut și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Acest tip de tulburare a gândirii mai este cunoscut și sub denumirea de „sindrom de acțiune exterioară” (H. Claude), „fenomene xenopatice” (Guiraud) sau „automatismul mintal” (G. de Clérambault). Reprezentările xenopatice sunt frecvent asociate cu halucinațiile și ele pot lua aspecte psihopatologice variate, descrise de G. de Clérambault după cum se poate vedea în continuare: a) automatism senzitiv: algii, dureri cenestezice etc.; b) automatism emoțional și afectiv: teamă, tristețe, mânie, antipatie, perplexitate fără obiect, impresia de stranietate; c) automatism perceptiv: zgomote, cuvinte fără
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
stărilor delirante. Acestea cuprind tulburările de gândire și procesele psihice înrudite (reprezentarea, intuiția, expresia, percepția). Ideea delirantă este cea care se opune realității șocând evidența faptelor. Este destul de greu de delimitat delirul în raport cu o trăire normală, sau cu alte manifestări psihopatologice. Acesta poate apare în cursul evoluției clinice a unor variate boli psihice, în special în cazul schizofreniei, a prihozelor organice acute, psihozelor delirante cu evoluție îndelungată, melancoliei. Pentru diagnosticarea delirului nu sunt suficiente numai aspectele externe, formale, concepțiile false sau
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
variate boli psihice, în special în cazul schizofreniei, a prihozelor organice acute, psihozelor delirante cu evoluție îndelungată, melancoliei. Pentru diagnosticarea delirului nu sunt suficiente numai aspectele externe, formale, concepțiile false sau convingerile ireale ale bolnavului. Importante din punct de vedere psihopatologic sunt trăirile acestor bolnavi, relațiile care se stabilesc între delir și Eul acestora. În această privință sunt admise următoarele situații: - un tip de reacție particulară a Eului (Gruhle); - interpretări false, anormale (Jaspers); - falsuri patologice în legătură cu Eul (Kehrer). Fenomenele delirante trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
unei persoane sănătoase. În felul acesta pot apare numeroase „impresii false” care să ducă la „interpretări delirante”. Un lucru însă îi deosebește pe cei sănătoși de bolnavii deliranți și anume, relațiilor lor cu lumea. Caracteristicile delirului, din punct de vedere psihopatologic, sunt următoarele: - prezintă o contradicție internă; - are o ireductibilitate funciară; - este expresia desocializării gândirii morbide; - natura autistă; - verbalismul special al formei de exprimare. Delirul începe să se manifeste din momentul în care individul nu mai dispune de critică pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]