KorAP: Find »[drukola/base=pușcă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...23 24 25 ...220 >

5,478 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

dintr-un mare varieteu de la Vegas. O, sunt de-a dreptul fabuloasă. O mobilă așa de sexy. Seth stă acolo, uitându-se în sus, parcă desprins din timp, temându-se pentru prima oară în viață, pentru că eu țin în mână pușca lui Evie. Patul îmi e sprijinit de umăr și strâng țeava cu ambele mâini. Cătarea e ațintită drept spre mijlocul bucății de bumbac dintre cracii colanților lui Evie Cottrell. Iată-ne pe mine și pe Seth singuri în holul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
că eu te-am împușcat, minte. Pe masă, lângă telefon, e-un carnețel și un creion pentru preluarea mesajelor. Seth zice: — Am știut din secunda în care am auzit de tine-n spital că Evie a fost la mijloc. Echilibrând pușca pe-un braț, scriu în carnețel: dă-ți jos colanții. — Vreau să zic că nu mă poți omorî, zice Seth. Seth trage de betelia colanților. Eu sunt doar motivul pentru care Evie te-a împușcat. Fac pas-pauză-pas ultimii zece metri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
dă-ți jos colanții. — Vreau să zic că nu mă poți omorî, zice Seth. Seth trage de betelia colanților. Eu sunt doar motivul pentru care Evie te-a împușcat. Fac pas-pauză-pas ultimii zece metri spre Seth și agăț cu țeava puștii betelia colanților și-i trag de pe fața pătrățoasă a lui Seth. Seth Thomas, care avea să fie Alfa Romeo în Vancouver, Columbia Britanică. Alfa Romeo, care fusese Nash Rambler, care fusese Bergdorf Goodman, care fusese Neiman Marcus, care fusese Saks

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
să nici nu fiu în cameră sau să-i dau telefonul lui Seth. Seth zice: — Te rog să nu crezi nici un minut că aș putea să te înjunghii în somn. Și-n telefon, tata strigă: — Încearcă numa’, domnule. Am o pușcă aici și-o s-o țin încărcată și aproape de mine zi și noapte. Zice: Ne-am săturat să vă lăsăm să ne torturați. Zice: Suntem mândri că suntem părinții unui fiu gay mort. Și Seth țipă: — Te rog, pune telefonul jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-n aer, dar nu sunt pregătită să le orânduiesc. Zona mea de confort creștea cu fiecare minut. Standardul meu de dramatism creștea. Era momentul să continui să întind coarda. Simțeam că pot face orice, și eram de-abia la început. Pușca era încărcată și aveam primul meu ostatic. Capitolul 14 Sari mult înapoi, la ultima dată când m-am dus acasă să-mi văd părinții. Era ultima mea zi de naștere înaintea accidentului. Cu Shane încă mort, nu m-așteptam la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
O să mergem afară la mașina de pe alee. O să-l duc de acolo. O să facă tot ce vreau, altfel, oriunde am ajunge, o să spun la poliți că a intrat cu forța în casă. Că el a provocat incendiul și a folosit pușca să mă răpească. O să torn totul despre Manus și Evie și scârboasa lor poveste de amor. Cuvântul amor are gust de ceară de urechi când îl gândesc în legătură cu Manus și Evie. Izbesc cu patul puștii în ușa dulapului, și pușca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
provocat incendiul și a folosit pușca să mă răpească. O să torn totul despre Manus și Evie și scârboasa lor poveste de amor. Cuvântul amor are gust de ceară de urechi când îl gândesc în legătură cu Manus și Evie. Izbesc cu patul puștii în ușa dulapului, și pușca se descarcă. Încă un centimetru, și aș fi moartă. Cu mine moartă dincolo de ușa încuiată, Manus ar arde de viu. — Da, strigă Manus. O să fac orice. Doar, te rog, să nu mă lași să ard

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
pușca să mă răpească. O să torn totul despre Manus și Evie și scârboasa lor poveste de amor. Cuvântul amor are gust de ceară de urechi când îl gândesc în legătură cu Manus și Evie. Izbesc cu patul puștii în ușa dulapului, și pușca se descarcă. Încă un centimetru, și aș fi moartă. Cu mine moartă dincolo de ușa încuiată, Manus ar arde de viu. — Da, strigă Manus. O să fac orice. Doar, te rog, să nu mă lași să ard de viu sau să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
viu. — Da, strigă Manus. O să fac orice. Doar, te rog, să nu mă lași să ard de viu sau să nu mă împuști. Orice, numai deschide ușa! Cu vârful sabotului, împing pastilele de Valium prin crăpătura de sub ușa dulapului. Cu pușca dinainte, descui ușa și mă dau în spate. În lumina focului de la etaj vezi cum casa se umple de fum. Manus se împleticește afară, cu ochii lui de-un albastru electric holbați și cu mâinile în aer, și-l duc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
dau în spate. În lumina focului de la etaj vezi cum casa se umple de fum. Manus se împleticește afară, cu ochii lui de-un albastru electric holbați și cu mâinile în aer, și-l duc în pas alert afară, cu pușca înfiptă în spinare. Chiar și la celălalt capăt al puștii, pielea lui Manus pare întinsă și sexy. Dincolo de asta, n-am nici un plan. Tot ce știu e că o vreme nu vreau să se rezolve nimic. Oriunde am ajunge, pur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
casa se umple de fum. Manus se împleticește afară, cu ochii lui de-un albastru electric holbați și cu mâinile în aer, și-l duc în pas alert afară, cu pușca înfiptă în spinare. Chiar și la celălalt capăt al puștii, pielea lui Manus pare întinsă și sexy. Dincolo de asta, n-am nici un plan. Tot ce știu e că o vreme nu vreau să se rezolve nimic. Oriunde am ajunge, pur și simplu nu vreau să mă întorc la normalitate. Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
să se rezolve nimic. Oriunde am ajunge, pur și simplu nu vreau să mă întorc la normalitate. Îl încui pe Manus în portbagajul Fiatului său Spider. O mașină frumușică, e-o mașină frumușică, roșie, cu capota coborâtă. Izbesc cu patul puștii în capacul portbagajului. Nu se aude nimic de la încărcătura mea drăgăstoasă. Apoi mă întreb dacă are nevoie să se pișe. Arunc pușca pe scaunul pasagerului și intru înapoi în infernul colonial al lui Evie. În holul, transformat în furnal se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
e-un foc de tabără din ce în ce mai mic. Tivul roz-piersică al capotului lui Evie e prins în portieră și penele de struț mă biciuiesc în aerul rece al nopții care se revarsă în jurul parbrizului decapotabilei. Fum, numai a fum miros toată. Pușca de pe scaunul pasagerului e îndreptată spre podea. Nu se aude nici o vorbă dinspre încărcătura mea drăgăstoasă din portbagaj. Și-a rămas doar un singur loc unde pot să merg. Nici nu mă gândesc să sun și să-i cer operatorului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
baie. Fără văluri. Jumătate din capot s-a prins în portieră și a fost târâtă pe autostradă pe ultimii treizeci de kilometri. Penele mele de struț put a fum și încerc să păstrez secret faptul că sub braț țin o pușcă așa cum aș ține o cârjă. Mda, și mi-am pierdut un sabot, unul din saboții ăia cu tocuri înalte. Portarul în frac nici nu se uită la mine. Mda, și părul meu, îl văd reflectat în placa mare de alamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
la tine sunt ochii. Rețin atenția celui care trebuie să fie administratorul de noapte, a șefului de personal, a managerului și a unui angajat. Primele impresii sunt foarte importante. Trebuie să fie din pricina felului în care sunt îmbrăcată sau a puștii. Folosind gaura care e partea de sus a gâtului meu, cu limba care iese din ea și tot țesutul cicatrizat din jur, zic: — Gerl terk nahdz gah sssid. Toți sunt de-a dreptul încremeniți de privirea mea seducătoare. Nu știu cum, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
nimeni și spre toată lumea. Managerul se apropie, în blazerul său bleumarin cu ecusonașul lui de aramă pe care scrie Dl. Baxter, și zice: — Vă putem da toți banii din sertar, dar nimeni de aici nu poate deschide seiful din birou. Pușca de pe masă se îndreaptă spre ecusonul de aramă cu Dl. Baxter, lucru care n-a trecut neobservat. Pocnesc din degete și-i arăt o bucată de hârtie pe care să mi-o dea. Cu pixul pentru clienți legat cu lănțișor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
ne-o lua pe regina absolută. — E singurul scop al vieții noastre. — Nu e încă gata. N-am terminat nici pe jumătate, și mai sunt atât de multe de făcut la ea. Le fac un cucu-bau de șifon roz cu pușcă, și ușa se trântește. Prin ușă, auzi cum se desprinde lanțul. Apoi ușa se deschide complet. Sari la un moment, târziu în noapte, conducând între Nicăieri, Wyoming și Cine Știe Unde, Montana, când Seth zice că faptul de a fi fost născut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
cu mobila lui blondă și muzica bossa-nova cha-cha și fumul de țigară, și surorile Rhea zburdă prin cameră în furourile lor de șifon cu bretelele căzute de pe un umăr sau altul. Nu trebuie să fac nimic altceva decât să îndrept pușca. Știm cine ești, Daisy St. Patience, zice una dintre ele, aprinzând o țigară. Cu așa o față, Brandy numai despre tine vorbește. Prin toată camera sunt împrăștiate scrumiere mari, mari, din 1959, din sticlă jivrată, așa de mari că trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
scrobite și pălării, pentru a ușura povara așa încât să poată trece Munții Stâncoși, ăștia am fi noi. Asta-i după ce-a venit poliția, fără-ndoială pentru că managerul hotelului a sunat și-a spus că o psihopată mutilată amenința cu pușca pe toată lumea de la etajul patru. Asta-i după ce surorile Rhea au dus toate bagajele lui Brandy pe scările de incendiu în jos. Asta-i după ce Brandy zice că trebuie să plece, că simte nevoia să se gândească, înțelegeți, înainte de marea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
adoarme. Sari înapoi la noaptea în care eu și Brandy am pornit în călătoria asta, noaptea în care am plecat de la hotelul Congress cu Brandy conducând așa cum poți conduce doar la două jumate noaptea într-o mașină decapotabilă, cu o pușcă încărcată și-un ostatic c-o supradoză. Brandy își ascunde ochii în spatele ochelarilor Ray-Ban, să poată conduce în intimitate. Glamour, instantaneu de pe-o altă planetă în anii ’50, Brandy își trage o eșarfă Hermès peste părul roșcat și-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
e-așa deprimant. Nu pot mânca decât hrană pentru bebeluși. Prietena mea cea mai bună și-a tras-o cu logodnicul meu. Logodnicul meu aproape m-a înjunghiat mortal. Am dat foc unei case și toată noaptea am ținut o pușcă îndreptată spre niște oameni nevinovați. Fratele pe care-l urăsc s-a întors din morți ca să mă trimită în plan secund. Sunt un monstru invizibil și sunt incapabilă să iubesc pe cineva. Nu știi ce e mai rău. Sari la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Ne lasă să ne ascundem în locuința lui, altfel le spun polițiștilor că m-a răpit și-a dat foc casei lui Evie. Manus n-o să știe de domnul Baxter și de surorile Rhea care m-au văzut cu o pușcă prin tot orașul. Cu degetul, scriu în praful de pe jos: trebuie să-i găsim portofelul. — Pantalonii lui, zice Brandy, sunt uzi. Acum Manus se uită țintă la mine, se ridică în șezut și se lovește la cap în capacul deschis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Aveam Demerol și Darvocet-N. Nu mititelele Darvocet-N 50 cu efect slab. Brandy se simțea frumoasă, pe când eu încercam să-i dau o supradoză de pastiloaie Darvocet de 100 mg. După Fiat, am închiriat o decapotabilă mare Seville. Noi trei eram puștii Zine: Eu, eu eram Comp Zine. Denver era Thor Zine. Brandy, Stella Zine. În San Francisco am început cu Denver secreta lui terapie hormonală ca să-l distrug. Cariera de investigator a lui Manus a început să intre în declin când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
eu și Ellis, noi scriem cărți poștale din viitor și le aruncăm pe geamul mașinii în vreme ce mergem spre sud pe Autostrada 5 cu doi kilometri jumate pe minut. La fiecare două minute suntem cu cinci kilometri mai aproape de Evie și pușca ei. La fiecare oră, o sută cincizeci de kilometri mai aproape de destin. Ellis scrie: Nașterea ta e o greșeală pe care vei încerca toată viața s-o îndrepți. Geamul electric al Lincoln Town Car-ului zumzăie, coborând un centimetru, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
fisting, felching. Ai putea ajunge contorsionist încercând să ți-o sugi singur. O, totu-i așa de răpitor. Evident, răspunsul lui Evie la orice lucru e să-și salte fusta cu crinolină și să dea fuga la etaj după o pușcă, numai că de-acum aproape tot dormitorul ei e-un zid de flăcări mirosind a Chanel No, prin care Evie trebuie să-și strecoare carul votiv. Toată lumea sună pe mobil la 911 după ajutor. Nimeni nu e destul de interesat încât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]