2,499 matches
-
fericiți: roz, turcoaz, portocaliu. Bărbații stăteau pe vine, În longyin-urile lor În culori Închise, cu omniprezentele țigări de foi Între dinți. —Și ei ce fac aici? Întrebă Moff. Pe ponton erau o duzină de soldați În uniforme de camuflaj, cu puști AK-47 pe umăr. Heidi se neliniști pe loc. Și nu era singura. Era o priveliște Înfricoșătoare. Grupul observă că localnicii nici nu-i băgau În seamă pe soldați, de parcă ar fi fost la fel de invizibili ca și mine. Sau Îi pândeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și m-am pomenit din nou În apa sălbatică, având peste cincizeci de ani, vârsta bătrânului mort pe care mi-l amintisem. Iar băieții alergau acum pe maluri În uniformele lor verzi și urâte. I-am văzut Îndreptându-și țevile puștilor spre noi. De ce făceau asta? Și fiecare pușcă a strănutat scurt, așa, sus și jos, sus și jos, dar fără nici un zgomot. Nici un pârâit, nici un șuierat, doar un văl de apă Înroșindu-se, și apoi Încă unul, și eu mirându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a scăpa de suferință. Copilul era acum un tânăr bursier la Stanford și, inspirat de exemplul lui Dwight, lucra de asemenea ca voluntar la un program de după orele de școală pentru adolescenții cu probleme. (Dwight nu Îl mai văzuse pe puști de vreo zece ani și ceva. Ultima dată Îi spusese lui Dwight că era cel mai mare terorist dintre toți cei cu care avusese de-a face, lucru care Îl lăsase pe Dwight cu un gust amar.) Vera, după cum au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pregătiți să-și petreacă timpul fără noi. Când te gândeai la buzele întredeschise care, dincolo de ușa clasei, rosteau orice, de la definiția metaforei la structura scheletului uman, nu puteai decât să-ți imaginezi cele mai delicioase porcării. De fapt, ca orice puști timid, nu credeam în dragoste și mă așteptam la ce putea fi mai rău. Fusesem învățat că singura brumă de erotism pe care aș fi putut s-o încerc (sau, cine știe, să-mi înflorească pe parcurs, ca o erupție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mașină, o slujbă stabilă, o femeie adevărată lângă mine și tot ce mă fascina era slipul de piele al lui Rahan! Firește, așa cum susțin doctorii, de la Dr. Justice la Arcadie Percek, toate mi se trăgeau din adânciturile copilăriei. Fusesem un puști nervos, singuratic, tăcut, dar cu ochii deschiși la ce se întâmpla în jur. Prea larg deschiși, dacă mă întrebați pe mine. În casa noastră de pe strada Vitejescu, colț cu Lânăriei, pândeau fantasmele plăcute și nocive ale copilăriei, segmente de vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
știe de ce, bunicu’ Vitalian nu mă lăsa să pun mâna, plesnindu-mă de fiecare dată când mă apropiam de ele. Visul meu prostesc mirosea a cuișoare și dulceață de vișine, ca o jucărie perfectă. Și jucăria asta nemaipomenită, în care puștiul din mine își punea toate speranțele, s-a făcut țăndări într-o bună zi. Era o zi simplă, curată, oribilă. N-am uitat-o, dar nici n-am de gând să v-o povestesc. Dacia 1100 s-a îndepărtat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
albi răi. Pe-ăștia îi citeam pe sărite, mi se păreau mari și vulnerabili, o lovitură de bâtă i-ar fi doborât, un glonț le-ar fi putut sfârteca țeasta, împrăștiind cerneală și bucăți de os peste iluziile mele de puști răsfățat. Anticarii îmi știau deja nebunia; unii poate o și înțelegeau. Titi și Titu, pe Moșilor, săreau de la jocul de table să-mi deschidă dulapul din spatele biroului. Wittenberg, din Curtea-Veche, mă lăsa-n depozit să forfotesc cu scărița printre teancuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
strada unde locuiau bunicii lui Cezar: Ziduri între Vii. Niciodată nu-mi trecuse prin minte că ar fi vorba de-o podgorie (așa cum ne sugerau vecinii), ceea ce făcea ca numele să capete o înspăimântătoare rezonanță biblică în închipuirea mea de puști: zăream cărămizi peste cărămizi strângând șirurile de bărbați și femei pe care Dumnezeu se hotărâse să-i pedepsească. Comuniștii căutaseră și ei să-și bage coada. Străzile lor duhneau și-aveau denumiri prostești sau de chimicale: te apucau nervii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
geamurile de metal. Pentru cei care încă nu și-au dat seama, mintea lui Paul funcționa ca o lentilă neuronală, un filtru de realitate prin care se răsfrângea imaginea României socialiste: uzată, bătrânicioasă, vie. O târa după el, cu nostalgia puștiului care pleacă din cartier cu tot cu lucruri și amintiri. Eu doar puneam lupa deasupra, măream sau micșoram detaliile, îi simțeam prezența printre obiecte și respirații. Vizitam o expoziție de trandafiri ofiliți; până și Paul mirosea a formol. Măcar el nu scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Călcam pe bucăți din tavan, dădeau un zgomot sec, crocant. Pe-al treilea n-am mai apucat să-l fac. Aproape pe loc mi-am dat seama că greșisem; n-ar fi trebuit să le întorc spatele. Până și-un puști din telenovelle știe asta. Am simțit o mână enormă apucându-mă de gât și săltându-mă spre cer. Dacă nu m-aș fi sufocat, aș fi văzut și cui îi aparținea; probabil era copita lui Rapotan. Am încercat s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
duci la el? Așa, fără să-l cunoști?“ „Nu chiar. N-aș zice că nu ne cunoaștem.“ „Cum așa?“ „Mi-a fost elev în «Maiorescu». Lupu Andrei, clasa a X-a B, promoția 1993. Chiulea de rupea la română.“ „Și puștiul ăsta chiulangiu ne poate ajuta cu ceva?“ „Scurtu zice că da. Pe vremea lui nea’ Nicu, strângea pe-ascuns ceasuri de mână, capace de mașini și sigle de pe capote: avea vreo trei saci dosiți în pivniță, printre butoaiele cu murături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
chemat pe-Andrei în pivniță și i-a tras o bătaie soră cu moartea; cred că și-acum mai are semnele. Pe urmă l-a pus să meargă la fiecare vecin, să ducă înapoi obiectele și să-și ceară iertare. Puștiul ăsta și-a văzut de treabă și-a ajuns departe. Se zice că a adunat cea mai tare colecție de ceasuri din România. Și-n plus, mai e și pasionat de tot ce mișcă o rozetă-două în direcție matematică: ordinatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ai ce vedea. Noroc, Robiță!“ „Salutare!“ Am închis și i-am întins telefonul Mariei. Cât nu sufeream eu mini-sculele astea electronice, tot îmi foloseau uneori. La fel ca mașinuțele lui Andrei: o colecție întreagă, cu care defilam sâmbetele prin Herăstrău. Puștii râdeau înnebuniți, se lipeau de noi ca niște cățeluși. Apoi am luat piciorul de pe accelerație. Opelul a zumzăit corect, din cutia lui automatică. Se vedea Urziceniul, cu tuburile alea gigantice ale silozurilor țâșnind spre cer. Îți imaginai că orașul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
referințe. Mai mult, dacă nu bagi cuvântul la motoare de căutare și-l treci obișnuit, pe Search, nu obții nimic. Fii atent.“ Mihnea a bătut globalmind pe Yahoo, apoi pe Google. Search. 0 matches found. Concluzia era logică, și-un puști ar fi dedus-o. „Globalmind ăștia nu există. Sau, mai bine zis, nu există decât atât cât să ne dea nouă textul ăsta, cu informația de pe el.“ „Dar ce e globalmind?“, s-a interesat Maria, „Un site, o firmă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
înregistrare. L-a ridicat și ni l-a împins în față. „Blochez ușile de acces în culise, mai puțin una, cea din spate, pe care intrăm noi. M-am interesat. Tot sistemul Uniunii e pe-un cod vechi, și-un puști l-ar sparge. Dacă-i nevoie, ținem și publicul ocupat, îl trimitem să ia autografe-n altă parte, la restaurantul Uniunii.“ „Ar prinde.“, am fost de acord. „Scriitorii ăștia abia așteaptă să meargă la masă. Sună plauzibil.“ „Și eficient. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
suprapune peste cea a faptelor, pătând fiecare amintire cu intenții pe care nu sunt sigur că le-am avut, legăturile strălucesc în toată splendoarea lor. Aveam cinci ani, eram singur și mintea îmi țăcănea. O dată pe săptămână, așteptam cu nerăbdarea puștiului comunist să sosească Pif-Gadget-ul, ambalat în țipla lui catifelată, mirosind a plastic și aer curat. Pe vremea aia, ne mutasem într-un demisol rece și întunecos, pentru care Dostoievski m-ar fi invidiat, iar chiriașul Costea m-ar fi omorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fragmentele de istorii ale Mariei, micile imagini calde și perverse ce răsăreau ici și colo din câte-o frază, detaliile dureros de precise cu care se lăuda rar, dar dezinvolt. Eram în același timp gelos și mândru de isprăvile ei, puștiul din mine ieșea la plimbare și privea cu un amestec de curiozitate și excitare scenele care i se întredeschideau prin ferestrele bucureștene ale amintirilor, dar la care nu participase. Nici o altă femeie nu îmi povestise cu-atâta nerușinare ce făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se deplasau încet, leneș, într-o porțiune a corpului pe care penumbra camerei nu reușea s-o dezvăluie: ce se întâmpla sub pulpele strânse și-apropiate rămânea doar bănuit, sugerat de mișcarea bruscă a abdomenelor. Îl mai întâlneai și pe puștiul de 11 ani și jumătate, îngerul eminescian al cartierului, cu ochii albaștri și părul blond, cârlionțat. Părinții lui erau toată ziua plecați la serviciu, dar nimeni nu venea să-l vadă, în afară de colegii de v-ați ascunselea. Lui i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dar nimeni nu știe să-l fi frecventat vreodată hoți sau pungași (poate doar dacă personale simandicoase care se adunau acolo aveau viață dublă, ca toți scriitorii). Terente spărgea doar casele bogătanilor și-n plus, la 1920, era încă un puști, fără experiență și reputație. Cât despre Tily Raicovici, pe care presa îl descria „sportiv, elegant, cu lanțurile petrecute sub pantalon“, nimeni nu putea spune exact când fusese arestat și dacă mai zăcea în pușcărie. De Sfântu Ion, bandiții au năvălit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dragoste, miliarde de cuvinte rotindu-se ca niște stele pitice după Marea Implozie. Acolo e copilul pe care l-am pierdut, embrionul cărnos desprins cu racleta de corpul femeii tăcute, tăcere mai apoi devenită groază, silă, ură. Acolo sunt eu, puștiul cu breton și-o mașinuță Matchbox îndesată-n buzunarele cu nuci și corcodușe.. „Poet, omul nostru...“, l-a apărat Mihnea. „Și savant. Stele, hyper-spațiu, avorturi. Mereu mi-am dorit să scriu despre moarte.“ „Ți-au luat-o alții înainte. Vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care vroiam să-l fac era să-l contrariez. „M-aș bucura să aud povestea. Să am măcar două «monede» de mișcat.“ „Să-ți spun întâi ce s-a scris în rapoartele epocii. Mi-a arătat tata dosarul, eram un puști, dar mi-a povestit totul, scenă cu scenă. Bănuiesc că n-ai avut acces la varianta oficială, arhivele se deschid întotdeauna întotdeauna după 50 de ani?“ „1972 + 50 = 2022. N-am atâta timp la dispoziție. Și nu, n-am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de lângă geam dormea liniștit, legănat de zgomotul cafetierelor, iar Mircea Eliade II citea un ziar, fumându-și mai departe pipa. Mirosea a vanilie, rom și prune uscate - unul din amestecurile alea englezești, pe care nu le cumperi de la tutungerie. Doar puștii cu bilele metalice plecaseră, se lingușeau acum pe stradă sau printr-un tramvai. „Ce gen de informații se transmiteau prin Pif-uri?“, am revenit, trăgând cu ochiul la alunița lui Grosescu. Ar fi fost prea de tot să aibă un microfon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
adânc în memorie și se instalează-n celule, neuroni și sinapse. Stă agățată de rețeaua neuronală. Nu poți s-o clătești pur și simplu.“ A urmat un nou moment de tăcere, de data asta neîndemânatică și rece. Rău-prevestitoare: și-un puști și-ar fi dat seama de asta. Așteptam fiecare să vadă ce pregătește celălalt. Inginerul Grosescu s-a ridicat brusc de la masă și, ferindu-se de paharul cu apă și lingurița curată, neatinsă, a pornit spre cuier. Și-a smuls
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din subsolurile Schottentor-ului, am apucat să mă uit bine la căsuța de jos. Cea după care venisem, de fapt. În colțul din dreapta, înainte de ultimul rând de imagini, apărea o căsuță obișnuită, creionată subțire în alb-negru. Tușul curgea pe linia unei puști de lemn fără baionetă, dar cu încărcător metalic, țintind un avion. Linia invizibilă ce lega glonțul de aripile duble ale Fokker-ului fusese parcursă, distanțele scurtate, iar impactul făcut vizibil, într-o explozie de metal și cioburi lovind casca pilotului. Dedesubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu mai este un justițiar, ci un doctor foarte bine plasat social și profesional, un ambițios, dar nu un orgolios al adevărului, ci al puterii. Implicându-se într-o anchetă, nu o face decât pentru a-și dovedi forța, invulnerabilitatea. „Puștiul” delincvent nu are voie să îl înșele, să-i strice planurile, concediul, încrederea în sine. Hristea vrea să îl determine pe tânărul asupra căruia planează suspiciunile anchetei să-și recunoască vinovăția, oferindu-i în schimb eliberarea, numai că puștiul este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]