78,673 matches
-
mai iute din cafea". E limpede că abia cu acest poem, care și el este departe de a fi perfect, înțelegem că nu de florile mărului ați fost premiat. Totuși, dacă ați renunța la jocurile facile de băiat atent la publicul său imediat, dacă vâna gravă a poeziei ar fi lăsată să pulseze, fără frâna glumițelor și fără aglomerația cu de toate, în gustul copilului teribilist în căutare de efecte inconsistente. Vă maturizați încet și nimeni nu poate interveni din afară
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13914_a_15239]
-
poată fi conjugate la timpul prezent. 2) Fără îndoială, traversăm o perioadă bântuită de puseuri nostalgice, care facilitează formarea într-un ocean tot mai mare de ordine a cât mai multor insule de dezordine. Compozitorii au preponderent nostalgia viitorului, în timp ce publicul și interpreții, pe cea a trecutului; europenii sunt năpădiți de nostalgia exoticului, orientalizării, iar asiaticii, de cea a formalizării și occidentalizării. Dar transferurile virtuale ori actuale nu comportă nicidecum uniformizarea sau nivelarea, ci, mai curând, întrețin asperități și protuberanțe semnificative
Globalizare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13910_a_15235]
-
unei adulații anesteziante. [...] Tinerețe și promisiune sînt termeni aproape sinonimi, folosiți, în general, pentru a ne amăgi conștiințele cu o iminentă inovație, care se petrece doar în plan biologic și care se traduce pur și simplu printr-o schimbare de public și de clientelă. Iar acest lucru este atît de răspîndit încît trebuie să analizăm cu seriozitate în ce măsură tinerețea a căpătat un statut în fond conservator, supus mai mult ca oricînd manipulărilor publicității și ale propagandei de orice fel, livrate mură
Canibalii preferă carnea tînără by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/13911_a_15236]
-
unor artiști, unor spectatori cu reacții vii și subtile, în apropierea celor preocupați de teatru și nu doar de imagini bombastice, supergonflate și atît de goale în esență. Ele, aceste construcții bizare în raport cu anvergura timpului pe care îl trăim, au publicul cel mai eterogen și, paradoxal, mai compact în tipul de reacții. Uneori, siderante. Gustul, însă, nu se discută. Cultura și educația, da. Mai sînt și în România artiști și locuri, implicit atipici/ atipice. Unul dintre acestea este Teatrul Act. Căutarea
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
academic ( DLR, tomul X, articolul spăla), care îi indică și alte sensuri vechi: "om laș, fricos", "om de nimic, golan", "palavragiu". În teorie, nu e imposibil ca termenul să fi ajuns, în zece ani, de pe scenă în limbajul familiar al publicului; e totuși mai credibil ca Alecsandri să-l fi preluat din argoul vremii. Compusul nu s-a păstrat, cel puțin ca formulă de desemnare a sabiei, din cauza ieșirii din uz a obiectului însuși. Argoul nu păstrează arhaisme decît dacă le
"Spală-varză" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13931_a_15256]
-
nici nu își clocește efuziunile, ci le aplică deodată, ca o parafă a imensei sale personalități. Vrând, ca orice mare artist, să atingă plenitudinea, simte că este copilul care se sprijină de valorile autentice, tânărul descins din speranțele și dragostea publicului, omul matur luptându-se cu devălmășia stilistică și atitudinală a muzicii actuale, pustnic în chilia gândurilor, învățat printre duhurile partiturilor, sărac în dorința de preamărire și bogat în spaima de a nu onora chemările capodoperelor. L-am ascultat în Schumann
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13936_a_15261]
-
deschise pentru oricare tip de manifestare artistică, în care orice proiect artistic valoros să poată beneficia de sprijin. Trăim însă o altă dictatură: aceea a repertoriului fix, dictatura teatralului, a Marii Culturi, a galelor, a artiștilor care gîdilă plăcut simțurile publicului, a festivismului și a ipocriziei. Există încă un tip de colhoz artistic foarte gustat la noi. Îmi înțeleg prietenii care îmi spun că se simt jigniți de calitatea multora dintre produsele artistice din România... Dacă abandonăm privirea generală, vedem fragmente
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
După Gustav Mahler care ironiza amar Frère Jacques / Bruder Martin în prima sa Simfonie, după experiența "Șostakovici" și cea a muzicii electronice, Cătălin Crețu înglobează astfel de sugestii în manieră personală, într-o "muzică nouă" care știe să revină spre public. Toți acești tineri și alături de ei Ana Iulia Giurgiu (doctorand, UNMB), cu Descântecdevrajășerpească, mai precis cantata sa ce esențializa sensibil un filon folcloric românesc, prezentată în afara concursului au beneficiat de burse din partea Uniunii Compozitorilor. De asemenea, de o interpretare exemplară
Săptămîna studențească by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13962_a_15287]
-
Christian Jaque, în 1952. În același an, filmul a și cucerit Premiul pentru regie la Cannes. Ediția 2003 a lui Fanfan la Tulipe îi datorează mult celebrului Luc Besson (coproducător și coscenarist), al cărui fler în materie de succes de public se va mai confirma, probabil, încă o dată. În rolurile jucate pe vremuri de Gerard Philipe și Gina Lollobrigida evoluează acum Vincent Perez și Penelope Cruz. Ediția a 56-a a festivalului se va plasa sub semnul lui Federico Fellini (10
Info-Cannes by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13961_a_15286]
-
lapidare, caracteristice unor formulări de dicționar, sînt totuși capabile să o sugereze: nenumărate încercări de publicare a unor reviste, multe cu o viață efemeră ca și resursele din care se hrăneau, organizații și grupări culturale care încearcă să suplinească lipsa publicului și a atmosferei firești unei activități literare, peregrinări ale scriitorilor prin mai multe țări, în căutarea unui loc mai primitor și mai propice activității lor de un idealism vecin cu nebunia. Primul merit important al acestei enciclopedii, care sare în
Diaspora culturală by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/13947_a_15272]
-
dar în general bogată (la Cioran, de pildă, referințele ocupă șase coloane cu literă mică pe trei pagini). Foarte numeroase sînt articolele în care Florin Manolescu produce detalii de biografie și de culise ale vieții literare, puțin sau deloc cunoscute publicului românesc, care explică atitudini cu ecou public ale cîte unei cărți, unui scandal literar, unui episod dramatic din viața unui scriitor, avînd de cele mai multe ori și consecințe directe pe un plan mai larg: Premiul Goncourt acordat și apoi retras lui
Diaspora culturală by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/13947_a_15272]
-
chiar despre o subproducție, fără să atingi omul direct în inimă. Ce să fac atunci? Să renunț cum am făcut-o mereu până acum? Desigur nu. Pentru respectul pe care îl port artei în general, artei românești în special, unui public românesc de bună credință dar naiv, trebuie în sfârșit să vorbesc pentru că de astă dată, povestea este prea gogonată. La limită, aproape că alăturarea numelui meu de acest fenomen devine jenantă. Da, fenomen, am spus bine, căci doctorul Dumitresco este
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
fi avut criterii să selectez doar unele nume, pentru exemplificare. Premiul Siemens a fost de altfel comparat cu Premiile Nobel ( de vreme ce nu există Premiul Nobel pentru muzică), grație magnetismului pe care figuri celebre ale sălilor de concert îl exercită asupra publicului și presei muzicale, dar și grație sumei de 250000 de mărci ( sau a echivalentului său actual în euro) care însoțește distincția. După 15 ani de existență, Fundația Siemens își reformulează statutul, adăugând alte numeroase premii unor instituții, ansambluri, indivizi, cu
Ernst von Siemens și tinerii compozitori români by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13987_a_15312]
-
anul 1985, la editura „Hamlyn” din SUA. Lucrarea este coordonată de Neil Wenborn și beneficiază de contribuțiile lui Helen Dore, Jake Douglas, Ian Jackman, Tony Kingsford, Aln McIntosh, Brian Murphy, Sonia Porter, Pat Pierce. Lucrarea se adresează deopotrivă specialiștilor și publicului larg, dorindu-se a fi o panoramă completă a vieții planetei pe parcursul secolului recent Încheiat. Din păcate, deși autorii ei doresc să surprindă și să consemneze absolute toate evenimentele definitorii ale perioadei supuse analizei, sunt foarte multe „pete albe” care
România secolului XX. In: Editura Destine Literare by Dan Budașcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_332]
-
autoironie dusă pînă în pînzele disperării, scenariul transformă în personaj principal tocmai the voice over, adică defectul major al unui scenariu ( conform "regulilor" de creație din manualele de scenaristică, inspirate, firește, nu din 8 și jumătate, ci din succesele de public ale industriei filmului; Nu spune industrie", îi spune fratele artist fratelui stupid, obsedat să se adapteze șabloanelor de succes, oricît de cretine, ale acelei industrii).Toată istoria Hollywood-ului încape în povestea și în condiția celor două direcții fraterne... Filonul cel
Gemeni hollywoodieni by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14019_a_15344]
-
place s-o afișați pentru a vă "salva" esența de fapt?! - Introducerea dvs. mi-a oferit extrem de multe intrări. Deci, voi încerca s-o aleg pe cea care mi se pare mai agreabilă. Așa încât voi începe prin a saluta călduros publicul românesc, care nu mă cunoaște, ca și pe muzicienii români remarcabili - creatori, interpreți, muzicologi -, pe care-i cunosc în parte, iar pe unii dintre ei îi văd la Paris, fapt ce-mi oferă întotdeauna o delectare... - Vă referiți probabil la
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
politic onest, s-a lăsat permanent șantajată de "Dana". Cînd turnătoarea a fost dată în vileag, Mona a făcut front comun cu ea, refuzîndu-și ultima șansă de a o trimite în trecut. Sau poate că "Dana" a ucis-o în public de Mona, în timp ce transpira și vorbea indignată, ca să nu se simtă cum o gîtuie pe femeia frumoasă și idealistă în care am crezut.
Dana a ucis-o pe Mona by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10361_a_11686]
-
ajungă cât mai puțin la urechile participanților autohtoni, deși aceștia erau bine selecționați în baza vigilenței socialiste. De altminteri, singura ședință care a avut loc într-o sală demnă de o asemenea reuniune și s-a bucurat de prezența unui public numeros a fost la deschidere, când președintele parlamentului cubanez, un apropiat al fraților Castro - nu i-am reținut numele -, a rostit o importantă cuvântare pigmentată cu permanente insulte la adresa americanilor, insulte formulate într-un stil de o vulgaritate care să
Mentalitate socialistă by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10364_a_11689]
-
cu tinerii scriitori care publică lucruri cu care se prostituează. Noi, generația noastră, a fost la fel împinsă spre prostituție; primul meu roman, știind că eu am făcut un pariu enorm, am refuzat să public nuvele, și am vrut să public roman... atunci am făcut un pariu absurd, am făcut exact romanul la care se așteptau comuniștii de la un tânăr necunoscut; prietenul meu Matei Călinescu mi-a spus că o să fie sau o porcărie, sau n-o să apară. A apărut și
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
a asociat numele cu invitarea unor mari artiști. Fiecare s-a însoțit cu un mare regizor care a adus suflu nou, experiențe, modalități de a vedea lumea, viața și teatrul, polemici, dialog, tensiune. Fiecare a inventat forme de seducție a publicului. Fiecare își leagă numele și existența de spații, de locuri noi care au intrat în circuitul și conștiința festivalului. Fiecare dintre ei a dus povestea mai departe. Fiecare a știut să-și atragă fonduri, sponsori, politicieni, fani fără de care, probabil
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
ore în ploaie, mută de admirație. Am simțit, și mi-a încălzit orgoliul, că numai cineva din această Europă de Est poate lua o asemenea decizie, numai un suflet cald, sentimental, într-un fel, poate aduce, în felul acesta, omagiul publicului. Iar trupa extraordinară de dansatori l-a urmat exemplar, purtîndu-și pașii prin ploaie și prin lumea aventurii lor estetice. A urmat experiența Paso doble. Despre asta și despre reîntîlnirea mea cu Bartabas și teatrul său ecvestru, cu Battuta, adică Bătuta
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
că-mi denaturează cântul. Luciri rapide apăreau pe chipurile din sală. Ce se întâmplase? Pe prima mea notă, ca prin magie, se declanșase în văzduh o asemenea furtună, cu tunete și fulgere, de parcă natura ar fi răspuns apelului meu, ceea ce publicul, spre deosebire de mine, vedea prin zona lăsată liberă de acoperișul amovibil. Și, culmea, acea impresionantă descătușare celestă înceta opt minute mai târziu, pe ultima mea notă. Comentariul lui Elisabeth la acest episod salzburghez și la delirul pe care l-a declanșat
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
vedea prin zona lăsată liberă de acoperișul amovibil. Și, culmea, acea impresionantă descătușare celestă înceta opt minute mai târziu, pe ultima mea notă. Comentariul lui Elisabeth la acest episod salzburghez și la delirul pe care l-a declanșat în rândul publicului a fost cât se poate de simplu: - Nici nu mă așteptam la altceva! Eram la Milano, unde tocmai terminasem, într-o primăvară, o serie de spectacole la Teatrul alla Scala, când maestrul Wolfgang Sawallisch mă ruga într-o vineri să
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
Ion Grigorescu-, fie prezențe discrete, cu apariții în public foarte rare, dar cu o operă puternică și inconfundabilă, respectată chiar în absența unei cunoașteri extinse, cum ar fi Mihai Horea, Florin Mitroi și Ștefan Sevastre, fie personalități puțin cunoscute de către publicul mare, discrete pînă la fuga din lume și la solitudine, a căror operă este doar presupusă, ele participînd la expoziții cu multă parcimonie și doar în doze homeopatice, cazul lui Afane Teodoreanu, Gheorghe Berindei și Vasile Varga. Mircea Tohătan și
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
afirmație a autorului ei conform căreia "Eliade (este) o parte a culturii americane", nu a celei românești, dacă îi exceptăm "opera sa de tinerețe": "Aproape toate operele sale științifice au fost publicate fie în engleză, fie în franceză, pentru un public cu totul altul decît cel românesc. Nici subiectul lor nu este românesc." Desigur. Dar Eliade și-a scris exclusiv în românește opera literară, nu doar cea din țară (totuși, considerabilă cantitativ și aceasta, incluzînd romane, între care o capodoperă, și
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10402_a_11727]