3,998 matches
-
Senatului american, Gordon Humphrey, i-a trimis o scrisoare de susținere ”cârtitei” Edward Snowden, în timp ce majoritatea membrilor Congresului cer judecarea și pedepsirea în consecință a fostului angajat al Agenției Naționale de Securitate. Corespondență a fost făcută publică de jurnalistul și publicistul britanic Glenn Greenwald, cel care a publicat primul articol despre Snowden, întreținând de la acel moment o veritabilă campanie de presă împotriva a ceea ce el consideră abuzuri ale SUA. ”Ai făcut ce trebuia când ai decis să deconspiri ceea ce eu cred
Un senator SUA uimește lumea cu mesajul său către Snowden by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/55744_a_57069]
-
capabile să priceapă că eu sunt analist, nu soldat credincios al unui partid sau al unui politician, și că, prin urmare, scriu pentru cei care vor să înțeleagă ce se întîmplă în jurul lor și nu pentru inși care vor de la publicist mugete de iubire sau de ură față de un partid sau de un politician. Contrarietatea își avea cauza în talibanismul postacilor la textele mele. Ce rost are să mă trudesc pentru a semna un editorial în fiecare zi cînd beneficiarii așteptau de la
OFICIAL: Cristoiu, decizie radicală cu privire la colaborarea cu EVZ by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/50610_a_51935]
-
la spleen expresiv. Intervine neîncrederea, apare blazarea.) Daniel Cristea-Enache însă rezistă bine. Pe el, publicistica nu l-a epuizat. Dimpotrivă. Fascinația paginii pline a rămas nealterată. De ce? Răspunsul se formulează de la sine. Pentru că, în chip esențial, Daniel Cristea-Enache e un publicist. Cronicile lui s-au impus nu atât prin justețea verdictelor sau prin rafinamentul demonstrațiilor, cât pentru că erau, majoritatea, scrise cu nerv. Cronici, deci, nu de contemplație, ci de acțiune. Vitale. Dintre toate calitățile stilului, aceasta e singura care nu poate
Pagina plină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5095_a_6420]
-
dintre articole, și recentul eseu dedicat lui Nichita Stănescu.) E un gen mai complicat, de care nu te poți apropia decât cu instrumente extrem de subtile. Imponderabile chiar. Iar franchețea (și numai franchețea) nu e de nici un folos. În Cinematograful gol, publicistul rămâne publicist. Nu mai face critică literară. Povestește și se povestește. Pe de-o parte, confesiunile de aici nu sunt lipsite de umor. Pe de alta, chiar și cele mai atașante dintre ele au un miez moral incandescent. Și nu
Pagina plină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5095_a_6420]
-
și recentul eseu dedicat lui Nichita Stănescu.) E un gen mai complicat, de care nu te poți apropia decât cu instrumente extrem de subtile. Imponderabile chiar. Iar franchețea (și numai franchețea) nu e de nici un folos. În Cinematograful gol, publicistul rămâne publicist. Nu mai face critică literară. Povestește și se povestește. Pe de-o parte, confesiunile de aici nu sunt lipsite de umor. Pe de alta, chiar și cele mai atașante dintre ele au un miez moral incandescent. Și nu e greu
Pagina plină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5095_a_6420]
-
de trădător. Opera, acum editată critic, o contrazice și, mai mult, ne obligă la o discuție lucidă despre realism și demagogie în politica românească, în deceniile premergătoare Marii Uniri. Dar, înainte de toate, se cade să facem o observație: opera de publicist politic a lui Ioan Slavici are dimensiuni impresionante. Cele 1427 de pagini editate aici însumează 356 de articole, multe dintre ele în mai multe episoade, răspândite în 17 publicații (fără să punem la socoteală reluările). La trei dintre acestea, și
Un nou Slavici apăru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5637_a_6962]
-
al politicii răsăritene, în general, pune chestiunea românității în ecuația de putere existentă atunci. El nu exclude niciodată explicit ideea unității politice a românilor, dar o consideră îndepărtată și ipotetică, și aceasta nu numai din teama de cenzura maghiară. Prudent, publicistul susține că baza existenței românilor este Vechiul Regat, iar pericolul, pentru acesta, vine dinspre Rusia, a cărei politică asimilaționistă din Basarabia îi trădează intențiile față de români. Ca atare, România trebuie să își caute un sprijin, iar acesta, din cauza debilității sau
Un nou Slavici apăru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5637_a_6962]
-
putea- o deschide la întâmplare, dacă dorește s-o deschidă”, mărturiseș te Eugen Negrici într-o notă introductivă la Simulacrele normalității, cel mai recent volum. Și e, într-adevăr, destul de curios să constați că, deși a avut întotdeauna vână de publicist, Eugen Negrici s-a păstrat pe cât posibil departe de genurile fragmentare. O motivație asupra căreia criticul intervine constant e apropierea publicisticii literare din timpul comunismului de jocurile de putere. Lui Negrici îi repugnă aproape instinctiv ierarhizările, intențiile canonizatoare, valorizările emfatice
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
mai toate volumele de studii ale lui Eugen Negrici sunt trase, printr- un ciudat proces de compensație, în tușe eseistice. Asocierile libere, exemplele ingenioase, încercarea de reabilitare cu orice preț a marginalului, spiritul polemic, fac din studiile lui opera unui publicist refulat. Simulacrele normalității e o carte unică, însă deloc lipsită de reprezentativitate în ce privește stilul criticului. Ea adună articolele publicate în România literară la jumătatea anilor ’90 sub rubrica cu același nume. Merită constatat de la început că absența unei tematici consecvente
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
dar procurorii au depus recurs. Denunțătorii au contestat decizia Parchetului General prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale a premierului. În decembrie 2013, Curtea de Apel București a pronunțat pentru prima dată în România o condamnare penală, pentru plagiat. Publicistul Georghe Stanca a primit un an de închisoare cu suspendare. Citește și: ÎCCJ decide, luni, dacă premierul Ponta va fi urmărit penal. Ce implicații politice are dosarul Plagiatul
Decizia în cazul plagiatului lui Victor Ponta s-a amânat () [Corola-journal/Journalistic/32930_a_34255]
-
august 2012, soluția de neîncepere a urmăririi penale primită de Victor Ponta. ÎCCJ este ultima cale de atac față de rezoluția procurorilor. În decembrie 2013, Curtea de Apel București a pronunțat pentru prima dată în România o condamnare penală, pentru plagiat. Publicistul Gheorghe Stanca a primit un an de închisoare cu suspendare. Ce decizie poate lua instanța și ce efecte ar putea avea 1. În cazul în care se decide invalidarea NUP-ului, dosarul se întoarce la Parchet, care va relua cercetările
ÎCCJ decide, luni, dacă premierul Ponta va fi urmărit penal () [Corola-journal/Journalistic/32949_a_34274]
-
recenzii, microeseuri, note și necroloage. 5. În revista „Luminătorul” i se publică patru poezii. 6. Grigore Patriciu (1893-1938) jurnalist și prozator. Redactor la ziarul „Curentul”. Autor a două cărți: Baloane de săpun și Ochii lui Atila (1937). 7. Nicolae Roșu, publicist, critic literar și atent comentator al fenomenului literar și cultural românesc. Polemist redutabil. 8. I se publică poeziile - Rugăciunea mea. La patronul Liceului Militar în Luminătorul, 67, nr. 4, aprilie 1934, p. 242-243 și Psalm în „Luminătorul”, 67, nr. 5
Însemnări despre tânărul Const. Virgil Gheorghiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5795_a_7120]
-
de metodă, de înțelegere) pe care istoria literară are a le face. De altfel, conferința inaugurală a profesorului Martin („Literatură, istorie, istorie literară”) a circumscris cu subtilitate datele problemei. Subiectul e, desigur, pe cât de riscant, pe atât de pasionant (pentru publiciști și universitari deopotrivă). Cu atât mai lăudabil devine, prin urmare, nivelul de excelență atins de cele mai multe dintre comunicări. Ipotezele teoretice și studiile de caz au alternat în chip fericit. Diversitatea temelor și a abordărilor e greu de cuprins întro consemnare
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3437_a_4762]
-
al relațiilor româno-maghiare și, totodată, unul dintre cei mai competenți istorici ai Transilvaniei. Am să încep cu prima. Slavici nu este, ca alți scriitori din epocă, un gazetar întâmplător, de nevoie sau - ca Vlahuță - pentru promovarea propriei imagini. Este un publicist profesionist, care „atacă” numai teme pe care le stăpânește, urmă- rindu-le (un monstru de consecvență și temeinicie, în lumea noastră alunecoasă și superficială) câteva zeci de ani la rând. Nu e un stilist, deși are un stil personal lesne recognoscibil
Noi revelații despre Publicistica lui Slavici by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3447_a_4772]
-
să revizuim câteva dintre afirmațiile cu care operăm atunci când discutăm despre Slavici. Una dintre ele privește tocmai imaginea negativă a omului Slavici, pe care, în ciuda unor monografii care au temperat portretul negativ călinescian, continuăm să o perpetuăm. Slavici este, ca publicist, un ins lipsit de vanitățile pe care i le atribuie galeria: vorbește rar despre sine, iar când o face, e complet lipsit de pretenții. Preopinenților care îl atacă, adesea, sălbatic le răspunde urban și cu o admirabilă stăpânire de sine
Noi revelații despre Publicistica lui Slavici by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3447_a_4772]
-
sale, dar în această postură el nu devine arogant sau agresiv. E, dimpotrivă, înțelegător cu slăbiciunile umane și mai degrabă ironic cu neputințele adversarilor. Modul în care își susține ideile poate părea încăpățânat, mai ales că nu este genul de publicist care să scrie despre faptul divers, ci exclusiv despre gravele probleme politice și sociale naționale. Însă se face o confuzie între încăpățânare și consecvență: la Slavici nu este vorba de repetarea mecanică a acelorași idei și afirmații, în ciuda realității care
Noi revelații despre Publicistica lui Slavici by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3447_a_4772]
-
propriile interese îi vor determina pe maghiari să renunțe la deznaționalizarea românilor (scriitorul spune mai plastic: a „jignirii” lor în dezvoltarea națională). Împrejurările Memorandumului îl conving că această concordie nu este, din păcate, posibilă. Culmea este că tocmai politicienii și publiciștii bucureșteni care i-au creat reputația de filomaghiar au comis, în perioada 1890-1895, o mulțime de erori care au servit politicii maghiare și au îngreunat activitatea Partidului Național Român din Transilvania. Seria de articole publicate de Ioan Slavici în Corespondența
Noi revelații despre Publicistica lui Slavici by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3447_a_4772]
-
ni le restituie pentru prima dată integral. Mai există mici erori de lecțiune, ca și fatalele greșeli de tipar, dar singura scădere cu adevărat demnă de a fi semnalată vizează insuficienta amendare în note a celor câteva ieșiri antisemite ale publicistului. Cu atât mai mult cu cât antisemitismul lui Slavici e demult cunoscut.
Noi revelații despre Publicistica lui Slavici by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3447_a_4772]
-
și, eventual, volumul promis, o trimiteți pe adresa: Părintelui Valeriu Anania, Student, Academia Teologică, Str[ada] Mitropoliei, Sibiu. Note Originalele celor două scrisori, inedite, se află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din București. 1. Radu Pătrășcanu (1922 -1988), poet și publicist. Autor a patru cărți de poezie. Ultima, Tunelul albastru. Poezii (1988), conține o substanțială prefață ce-i aparține lui Valeriu Anania. 2. Nu avem, încă, informații privitoare la această operă de tinerețe a poetului Valeriu Anania. 3. Editura Tradiția, proprietatea
Noi contribuții la bibliografia lui Valeriu Anania by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5710_a_7035]
-
pe lista scurtă a Premiului Nobel. Nu sunt primele și nu vor fi, cu siguranță, nici ultimele distincții care îl onorează pe cel mai mare scriitor român actual. La 57 de ani, împliniți la 1 iunie, poetul, prozatorul, eseistul și publicistul Mircea Cărtărescu este la zenitul carierei lui literare. Deși e departe de a-și fi spus ultimul cuvânt, o ciudată resemnare își face simțită prezența în intervențiile lui publice din ultima vreme. Într-un interviu din revista 22 de acum
Mircea Cărtărescu, un exilat de bună voie? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3454_a_4779]
-
a băgat uneori singur în gura lupului. A exprima un punct de vedere care nu convine unora sau altora (există totdeauna unii și alții!) implică riscuri nu neapărat ușor de asumat. Atacurile l-au luat mai des la țintă pe publicist decât pe poet sau pe prozator. Avanscenă a vieții publice, articolul de ziar se află la răscrucea unor interese și pasiuni de care, mai ales după 1989, literatura propriu- zisă e cruțată. (Aș preciza: din păcate!) În presă, nu în
Mircea Cărtărescu, un exilat de bună voie? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3454_a_4779]
-
unitate combatantă pe frontul din Crimeea. Altfel au decurs evenimentele în ce-l privește pe G.Ivașcu. La vârsta de 30 de ani, în iunie 1941 este concentrat,11 însă nu este încadrat într-o unitate combatantă, pentru front, deoarece publicistul de la „Vremea” este considerat, probabil, util, primind ordin să continue colaborarea, cu foiletoane despre război, la revista lui Al.Donescu. Concentrat la „Vremea”, el publică un foileton în tonul patriotic dominant în publicațiile românești. Salută „dreptatea românească”: unități militare românești
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) (continuare din numărul anterior al revistei) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3671_a_4996]
-
sovietic și din insulele și apele Pacificului, exprimând convingerea fermă că „al doilea front în Europa... se lasă încă așteptat... ” Între timp, sovieticii pierd „spații imense, iar germanii și aliații lor înaintează spre Caucaz”, spre bazinul petrolifer. Singura certitudine pentru publicistul filo-franco-englez este „... încăpățânata înverșunare cu care rușii continuă să lupte...”, cât și „rezistența” uimitoare, după uriașele pierderi suferite de americani în Pacific. Lectura sutelor de pagini despre război scrise de George Ivașcu dezvăluie adesea îngrijorare, comunicarea devine tensionată, dar autorul
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) (continuare din numărul anterior al revistei) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3671_a_4996]
-
Patrioților, redacția neavând legături politice cu PCR. Mai târziu, imediat după 23 august 1944, ziarul trece sub conducerea efectivă a comuniștilor. Cooptarea lui G.Ivașcu în redacția „România liberă” a reprezentat aprecierea liderilor PCdR și PSD a activității lui ca publicist de stânga, consecvent, care atunci când a fost arestat și anchetat nu a trădat. După mărturisirile lui Ivașcu, în 1955, el a fost confirmat membru PCdR în prima parte a anului 1944, în timp ce era secretar de redacție la „Vremea” și redactor
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) (continuare din numărul anterior al revistei) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3671_a_4996]
-
imprevizibil, onorată de numele unor scriitori și cărturari de prestigiu național din partide de centrustânga, democrat-liberale, cu orientare antihitleristă și, în opoziție, moderat pro-sovietică, anglo-francofilă. G.Ivașcu se dovedise a fi un maestru în atragerea și alcătuirea corpului de colaboratori publiciști! Din motive necunoscute, el schimbă din nou, la 17 octombrie 1943, titlul rubricii de politică externă: „7 zile de Război”, semnată Paul Ștefan, fapt ce întărește convingerea că pseudonimul Analist aparținea tot lui Ivașcu. În ultimele luni ale anului 1943
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) (continuare din numărul anterior al revistei) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3671_a_4996]