1,293 matches
-
celălalt al curții. I se păru că vede un cap lăsându-se În jos la etajul al doilea, dar nu era sigură. ― De ce mereu cânți În fața la geam? ― Mă Înfierbânt. ― Cum adică te Înfierbânți? Îl Întrebă alarmată. ― De la cântat. Desdemona pufni pe nas. ― Hai. Gaia ți-a adus prăjiturele. De ceva vreme Încoace bunica mea bănuia că relația dintre Milton și Tessie devenise mai intimă. Observase atenția pe care Milton i-o acorda lui Tessie ori de câte ori fata venea la masă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu mai erau ceva unitar. ― Acum Își dau arama pe față, spuse Jimmy Fioretos. Turcii au vrut Întotdeauna să invadeze. Prostiile alea despre „protejarea Constituției“ au fost doar un pretext. ― Ne-au lovit... sssss... pe la spate, croncăni Gus Panos. Milton pufni: ― Cum adică „ne“? Unde te-ai născut, Gus? În Cipru? ― Știi la ce... sssss... mă refer. ― America i-a trădat pe greci! flutură Jimmy Fioretos un deget În aer. E Împuțitul ăla cu două fețe de Kissinger! Îți strânge mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
momentul respectiv. ― Am fugit. ― De ce? ― Aveau de gând să mă taie. Simțeam cum mă privește cu ochi sticloși, care mascau activitatea lui mentală considerabilă. ― E cam ciudat pentru mine, Îmi spuse. ― Și pentru mine e ciudat. O clipă mai târziu pufni În râs. ― Uau! Ciudat! Al dracu’ de ciudat, futu-i! Dădeam și eu din cap, cu o disperare amuzată. ― Așa e. Frățioare. Confruntați cu imposibilul, n-aveam altă soluție decât să Îl considerăm drept ceva normal. Nu dispuneam de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
yemeniții din Dearborn. Dar toate acestea Încă nu se Întâmplaseră. Pe strada Monroe am trecut pe lângă Grecian Gardens, unde ținuserăm makaria lui Lefty. ― Facem și pentru tata makaria? am Întrebat. ― Da. Cu tot tacâmul. ― Unde? La Grecian Gardens? Capitolul Unsprezece pufni În râs. ― Glumești? Nimeni n-a vrut să vină aici. ― Mie-mi place aici, am spus. Îmi place Detroitul. ― Da? Ei, bine-ai venit acasă. O luase din nou pe Jefferson, ca să parcurgă lungul drum prin părăginitul cartier de est
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
alta și a exclamat bucuroasă: „Ce mă făceam cu tine dacă te nimeream?“. M-am blocat! Nu se prea speriase de eventuala gafă... mă mai și tutuia... Colegele ei, două, cu rucsăcelele în spate, în blugi cu prohabul deraiat, au pufnit în râs. Cred că am îmbătrânit nasol de tot, mi-am zis, și-am trecut surdo-mut mai departe... Ce-ar mai fi de adăugat? 1Ă Cum nu încui cutiuța poștală, cum mi se fură ziarul! Mai ales sâmbăta, când am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
Nu ți-e teamă...? De mine, chiar nu ai frică...? Dacă Într’o zi te voi ștrangula...? Te crezi, te dai mare dar, În realitate ești o muscă neputincioasă...! Îți spun sincer. Atunci când nu ești Îmbrăcat În uniformă, efectiv, mă pufnește râsul...! În multe ocazii ai fost confundat cu Charley Chaplin. Fii omule rezonabil, nu mai trimete oamenii la pușcărie...!” Lct.Col.Tudose Ion se sdrădui să fie calm. „Acest schimb de cuvinte a Întărit imaginea valorii tale care deja Încep
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
spațiu Între corpurile omenești era eliminat! Deci, arestații timorați la maximum ca să se poată Îmbrăca trebuia să se miște să se aplece să facă mișcări și astfel Începură să se Îmbrâncească, lovindu-se Într-o hărmălaie În care Întradevăr te pufnea râsul...! Același Liber, ordonă. „Drepți. Nimeni nu mai mișcă....! Încă nu sunteți gata...? Zbieră. Mă nenorociților, asta-i Pușcărie, nu sală de antrenament: vreți să pun bătaia pe voi...!!” Mai trânti câțiva pumni pe unde nimeri, răgnind. „Ordon, desechipareaaa...!” Într-
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
forță, arestații fură dirijați Într-o altă Încăpere mai friguroasă decât cele -20 grade Celsius de afară, suficient de mică pentru numărul persoanelor introduse Înăuntru unde li se ordonă să se dezbrace la pielea goală Într-o Înghesuială ce te pufnea râsul, unde urma să-și Împacheteze zdrențele scriindu-și numele, după care un alt Liber le orânduia Într-un raft. Se ordonă Încolonarea În flanc câte unul. Urmau să treacă Într-o altă Încăpere la fel de friguroasă prin fața unei comisii de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
simțit singur pe lume. Mi-a dat un sentiment de siguranță și - cum ar fi spus Gall - un puternic sentiment de adezivitate. M-am Îndrăgostit de Norman pe loc. Mi se pare că aud icnete de nerăbdare, foială În scaun, pufnit sugestiv. Acest tablou idilic al fericirii mele, bănuiesc, vă Îndeamnă să subliniați ceea ce este și așa dureros de evident și vă Întrebați cu voce tare dacă nu mi-a trecut niciodată prin cap că e posibil să nu mă Încadrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să umble preocupați în susul și-n josul holului, murmurîndu-și tot timpul câte ceva. Stăteam pe closet, în mijlocul lor, neajutorat, acoperit de rușine, neștiind ce să fac, cum sătnă ascund. Unii se opreau chiar lângă mine și mă priveau cu oroare sau pufneau în râs. Curând, spațiul acela nesfârșit gemea de lume, iar eu, roșu la față și gemând, stăteam mai departe dezgolit, venindu-le cu creștetul până la piept, acoperindu-mi cu palmele sexul care atârna în receptacolul de faianță murdară. Acum e
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
dulce la urechea câte unui adormit: "Pișșșe-te că pleacă trenul... pișșșș, pișșșș..." Mult mai eficientă era comanda: "Saltă capul, să-ți iau perna!", la care aproape toți reacționau automat, așa că Lulu își făcuse un 48 morman de perne în pat. Pufneau în râs pe înfundate când îl mângâiau pe câte unul, soptindu-i la ureche vorbe porcoase, cu glas subțire, ca din partea unei gagici... Doar când albastrul întunecat de pe fereastră a început ușor să se decoloreze s-au potolit și ei
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
autoritate. Comisia de evaluare a promovărilor dădu aprobatoare din capul ei multiplu pentru al cincilea an la rând. — Poate că îi lipsește motivația, dar e dedicat, spuse domnul Morris, abordând poziția lui conservatoare anuală de susținător al lui Wilt. — Dedicat? pufni șeful Catedrei de Catering. Dedicat cui? Avortului, marxismului sau promiscuității? Trebuie să fie vorba de una dintre astea trei! încă n-am dat peste vreun profesor-asistent de la Studii Liberale care să nu fie obsedat, pervers sau revoluționar roșu, iar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Pringsheim i-au ieșit din orbite. Draga mea, avea grăsanul ăla micuț o ditamai proiecție falică ! Ce vindea? Putea să vândă orice! Putea să-i vândă Centrul Rockefeller lui Rockefeller. Așa că bătrânul m-a acceptat. Bătrâna mami Pringsheim nu. A pufnit, a bombănit și-a mârâit, dar purcelușul meu a rămas pe poziții. Ge și cu mine ne-am întors în California, iar Ge și-a luat licența în plastic, iar de atunci am devenit amândoi biodegradabili. — Mă bucur că Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
încetul cu încetul, în ceață. Nu l-ai mai văzut niciodată, ca și pe soțul tău. Te întreb când ai făcut prima dată dragoste și te simt zâmbind în întunericul dens. Îți ating fața cu degetele și într-adevăr zâmbești. Pufnim în râs amândoi. Îmi spui că n-are absolut nici o importanță când și cu cine ai făcut asta prima oară. Dar, dacă am răbdare, mi-ai putea povesti ceva cu mult mai interesant, și anume când te-ai sărutat prima
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fie. Galbenul era singura culoare pe care n-o putea suferi. Totul părea să fie împotriva bietei mele prietene. Și ăsta a fost doar începutul. Garoafa a tras oranjul, culoare țigănească, fie vorba-ntre noi, ceea ce ne-a făcut să pufnim în râs. Dar mica sălbatică era încîntată: i se părea culoarea cea mai vie și mai strălucitoare. Cu o voce de parcă și-ar fi clătit gâtul cu gaz (lucru verosimil, căci mereu o vedeai la coadă la gaz, trăgând după
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de aripile invizibile. Egor era acasă, sus, în camera lui. Ne privea de pe geam și ne făcu și-un semn cu mâna. L-am salutat și noi, cele mai multe zîmbindu-i dulce, bineînțeles ironic. Gemenele îi făcură și o reverență și-apoi pufniră în râs. De la foișor până la magazie era destul loc bătătorit ca să ne putem juca în voie. Acum era acum. În câteva minute trebuia să născocesc un joc interesant. Toată răspunderea zilei acesteia îmi revenea mie. Îmi suceam și-mi răsuceam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
toți înțeleg că o doare stomacul și că trebuie să meargă la toaletă. Zâmbind și arătând cu acest zâmbet că nu o respectă pe această bătrână jalnică îndeajuns pentru a rămâne serios, dar că demnitatea lui nu-i permite să pufnească în râs, lacheul îi arată toaleta cu mâna lui în mănușă albă. Mama se ridică, sprijinindu-se greoi de masă. Acum toți se uită la ea și râd. Râd cu toții. Râd oaspeții, râd lacheii, râde Sonia, râd și eu, disprețuindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mă urc din nou pe motocicletă cu speranța că n-o să-mi rup gâtul. Dacă o să ajung la Cairo între primii cinci, mă vor plăti ca să continui să alerg, dacă nu, va trebui să mă spetesc din nou în atelier - pufni. Restul nu mă interesează și te rog un singur lucru: să nu mă bagi în povestea asta. — N-am să te bag. Pe cuvântul meu. Hans Scholt încă se mai gândea la un mod în care să-l abordeze responsabilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cu apă pe jumătate gol și o luă la fugă, pierzându-se printre umbre înainte să poată reacționa cineva. Jumătate de oră mai târziu, în plină noapte și simțindu-se în siguranță, protejat de un mic amfiteatru de piatră, Serafian pufni din rărunchi, extrem de obosit, luă o gură de apă cu care-și clăti gâtul uscat și întrebă: — De unde mă-sa a ieșit porcu’ ăsta? — Din nisip - îi răspunseră. Probabil că am trecut la trei metri de locul unde stătea îngropat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
vieții. Dacă are probleme de tip „frigi“ (frigider sau frigiditateă, să evite cartea. Nu ar pricepe nimic. O carte recomandată de Dan Lungu „E o carte plină de umor și inteligență. Citind-o, inevitabil din când în când vă va pufni râsul. Pericolul este că, amintindu-vă anumite scene, vi se poate întâmpla același lucru când intrați în bucătărie sau mergeți la piață. Și știți bine, nu e sănătos să râzi de unul singur. Mai ales în spațiile publice.“ (Dan Lunguă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2214_a_3539]
-
supărarea, să considerăm dispariția pipei drept cel mai important eveniment al zilei. Era insuportabil. — La ce bun să fi pus cineva mâna pe pipă? se întreba el. La ce-ar fi folosit? Își închidea și-și deschidea pumnii, clipind des, pufnind, purtându-se ca un consumator de droguri cu un sindrom de izolare, deși pipa lui fusese întotdeauna goală. — Vă rog să-mi spuneți, insistă el, ce interes ar avea cineva să-mi ia pipa? — Habar n-am, George, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
începu să vină chiar în G. Călinescu timpul mesei și să-l tragă cu insistență pe la sfârșitul ei. Când, într-o astfel de manevră, Felix făcu o încercare de rezistență, agățîndu-se cu privirile de Otilia, care era de față, Otilia, pufnind discret de râs, agravă situația. - Du-te, Felix, n-o refuza, Aurelia este tare în prăjituri. - Te rog foarte mult, insinuă tenacea Aurică lui Felix, să nu vii niciodată prin față, ci numai pe portiță. Știi, reputația, dumneata ești cavaler
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se cere să cânte la vizite, doctorul răspunse hotărît: - Se-nțelege, se-nțelege! - Ce spui, Vasiliad, de verișoara mea Otilia, zise Stănică, arătând spre fată, nu-i așa că-i strașnică? Vasiliad păru a aproba, dar întrebă judecătorește: - Sunteți căsătorită? - Aș, pufni Stănică, ce căsătorită! Nici n-o sfătuiesc să secăsătorească. Azi, o fată frumoasă și inteligentă face carieră strălucită, dacă n-are prejudecăți. Ce să se mărite? Cântă admirabil la pian, vorbește două limbi străine, i-ar trebui o protecție mare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aici material interesant, ai laborator? Și crezi că maestrul o să te felicite? Nu cunoști oamenii, monșer! Poți să cazi jos de oboseală, și nu-ți recunoaște nimic. - Dar eu nu mă gândesc să câștig recunoștința maestrului. Vreau să public! Internul pufni în râs. - Ce să faci? Să publici? Cu ce? Ai bani? Și așa crezidumneata că se face un studiu? Stai, domnule, nu te grăbi, să-nveți carte întîi, să-ți iasă tuleiele, ce-o iei la goană? - Nu vreau decât
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
greu ca cu băieții. Știu asta din familie. - N-o silesc să se mărite! Dacă are noroc, mărite-se, dacănu, e bine și așa! - Perfect, zise Weissmann, va practica iubirea liberă, pentru plăcerea proprie. În afară de Georgeta, Felix și generalul, care pufniră de râs, ceilalți priviră uimiți la Weissmann. Olimpia îndeosebi îl contemplă ca pe un monstru. - Cum, țipă aproape Stănică, să ții fata nemăritată? E o crimă dublă împotriva vigoarei nației și a economiei. Cum, să stea fata sterilă, să piară
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]