KorAP: Find »[drukola/base=pufni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...23 24 25 ...51 >

1,270 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618

o asemenea persoană. —Ai fi mai bună decât puștii ăia de la biroul meu, care se prefac că verifică informațiile În timp ce-și aduc la zi profilurile de pe nerve.com, cu fotografii seducătoare și texte de agațament grotesc de neoriginale. Pufni. Scutește-mă! Apreciez lipsa totală a eticii muncii, să știi. Cum altfel aș putea scrie asemenea porcării zilnic? Își termină martini-ul cu o Înghițitură apreciativă și se ridică de pe divanul din piele. E doar o chestie la care să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
atrăgătoare de vârsta ta stă acasă singură joi noaptea, mestecând batoane cu carne și vorbind cu un câine de două kilograme jumate, dar asta n-are nici o legătură. Mi-a venit o idee absolut genială. Ai un minut liber? Am pufnit amândoi. În mod evident, toate minutele mele erau libere. —N-ai Înțeles nimic. Vorbesc cu un câine de două kilograme. —Bette, ascultă-mă. Nu știu de ce nu mi-a venit mai devreme ideea asta, sunt un imbecil notoriu pentru că n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
la yoga. Mă mișcam cu stângăcie de treizeci de minute la primul meu curs când profesoara ne-a explicat că treizeci de secunde În poziția actuală - poziția semilunii, mai exact - erau echivalentul unei nopți de somn de opt ore. Am pufnit fără să vreau și m-a Întrebat dacă am vreo problemă. Din fericire, am reușit să mă abțin să Întreb ceea ce Îmi trecea prin minte și anume: de ce nu ne deschisese nimeni ochii până atunci În privința miracolului poziției semilunii? De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
nu mai puțin de trei minute ca să-și vină În fire și de Încă două ca să-și aducă aminte că noi eram Încă acolo. —Robinson, am spus, pe un ton În mod evident mai iritat. R-O-B-I... — Știu cum se scrie, pufni el, cu un lătrat În toată regula. Da, din fericire pentru tine, te am pe listă. Altfel, În seara asta nu intră nimeni. —Mmm, a fost tot ce am reușit să Îngaim ca replică la această fascinantă informație. Puse mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
câștigat, admise tata. Maică-ta a făcut pariu cu mine că o să anuleze În ultima clipă și că o să dea vina pe Simon. Sincer, sunt Încântat că a trecut În sfârșit peste scuza aia obosită cu termenul de predare. Amândoi pufniră În râs. —Ei, eu ar trebui să plec, anunță mama. M-am dus azi la târgul fermierilor și am cumpărat toate specialitățile de iarnă. —Pot să te ajut? Întrebă Sammy. Cel puțin atâta pot face și eu, după ce v-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
am hotărât că În afara Manhattanului excesul de carbon era permis și le-am luat pe amândouă. Sammy a comandat o cafea simplă. Una dintre chelnerițele mele preferate, cea cu firele cele mai lungi de păr crescute din negul de lângă buză, pufnise când ceruse lapte degresat și nu frișcă și acum intraseră amândoi Într-un fel de concurs de priviri tăioase. Ne-am sorbit cafeaua, am sporovăit și am ciugulit din mâncare. N-ai spus până acum că faci brunch-ul la Gramercy

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
aproape treizeci de proprietari de cluburi din tot Istanbulul și caută pe cineva care să le promoveze viața de noapte activă a orașului. Și ne-au ales pe noi. Nu știam că oamenii se duc În Turcia să se distreze, pufni Elisa. Adică... nu e tocmai Ibiza, nu-i așa? Ei bine, tocmai de aceea au nevoie de ajutorul nostru, spuse Kelly. Din câte Înțeleg, Istanbulul e un oraș cosmopolit, chiar foarte șic și n-au nici o problemă să atragă tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
Apogeu. Curva aia m-a urmărit peste tot și a scris toate chestiile alea sub un nume fals. Am auzit cum respiră scurt. —Abby e În spatele Întregii chestii? Ești sigură? Cum o să acționezi? Trebuie s-o reduci la tăcere. Am pufnit. —Mie-mi spui! Kelly mi-a zis acum câteva săptămâni, dar am jurat să păstrez secretul! M-a tot obsedat, dar Întotdeauna suntem așa pe fugă Încât am uitat să-ți spun. Nu e așa că e o nebunie? Niciodată n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
doi copii Înainte să se Însoare cu J.Lo. Deci asta e cea mai elementară informație posibilă, dar poți să-mi spui unde se afla tribunalul la care a cerut divorțul? urlă de-a dreptul Alessandra la Monica. —Ei laaasă, pufni ea. Glumești. Dacă citești vreodată ceva la viața ta, știi că l-a cerut În Republica Dominicană, să accelereze lucrurile. Ceea ce probabil că nu știi - pentru că nu prea e la Îndemâna maselor, În foițele alea publicate la două zile - e numele bărcii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
cana dintr-o Înghițitură. —Philip? am Încercat să râd cu naturalețe, dar semăna mai degrabă cu un horcăit. O, doarme, cred. Nu știu de ce m-am trezit așa devreme. Trebuie să fie diferența de fus orar. Diferența de fus orar? pufni ea. Dacă asta e problema ta, ia și tu un Xanax. Mă simt ca dracu’. Uite, mănâncă ceva. Pari să ai nevoie de mâncare. Încă un fornăit. — Brioșa aia echivalează În grăsimi și carbohidrați cu cel puțin doi Big Mac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
zilnic În campus, dar asta n-a făcut decât să-i dea mai multă libertate să stea În oraș până târziu. A cunoscut un grup nou de prieteni, așa că probabil e bine. Îți place de vreuna dintre iubitele lor? Ea pufni. —Care iubite? Toate sunt niște puștoaice de douăzeci și doi de ani, de-abia ieșite din școală. El se poartă de parcă ar fi Nașul, iar ceilalți sunt acoliții lui. E puțin cam neplăcut, dar cum aș putea să-i spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
nu contează. Nu e o mare aniversare. Am deja de făcut ritualul clubului literar, ceea ce e mai mult decât suficient. Nu știu de ce insiști că trebuie să facem ceva - aș prefera să uit de ziua asta. — Da, cum să nu, pufni ea. Toată lumea spune că nu contează și pentru toată lumea contează foarte mult. Ce-ar fi să organizez o mică cină sâmbătă noaptea? Tu, eu, Michael și câțiva oameni de la UBS? Poate și câteva fete de la clubul tău literar? Sună bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280

provocând cascade de râs într-o clasă plină la refuz cu polițiști în timpul liber. Știa că va trebui să verifice scrotul și măciulia, îl văzu pe Ralph Carter urmărindu-l, și le cercetă fără să mai descopere alte mutilări. Carter pufni: „Belit ca o alună”; Danny îi spuse: „Gura!” Carter dădu din umeri și se întoarse la postul său de pază. Danny întoarse cadavrul pe burtă și rămase cu gura căscată. Tăieturi adânci, de bisturiu ascuțit, cu zecile, zigzagau spatele și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
canapea și întinzând mâna spre unul din radiourile furate, doar ca să se țină de ceva. Avea fața roșie ca sfecla și rimelul îi șiroia pe amândoi obrajii. — Sigur că da. Nici lui Mickey nu-i place de domnul Sifakis? Audrey pufni în râs. — Mickey știe să recunoască un gunoi când îl vede. Asta-i sigur. Cum te cheamă? — Turner Meeks. — Buzz Meeks? — Exact. Domnișoară Anders, n-ai un loc unde să o duci pe domnișoara Whitehall, ca să... — Ba da. Dar... — Mickey

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
se trezi, crezând că era sirena mașinii. Apoi văzu stucatura tavanului din dormitorul apartamentului său și își dădu seama că suna telefonul. Ridică receptorul. — Șefu’? — Mda, spuse căpitanul Al Dietrich. De unde știai că sunt eu? Altcineva nu mă sună. Dietrich pufni. — Ți-a spus cineva vreodată că ești un ascet? — Mda, tu. Dietrich hohoti. — Îmi place bafta ta. O noapte ca locțiitor de comandant și ești asaltat: două accidente mortale și o crimă. Mă pui și pe mine la curent? Danny

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
de întreaga audiență. — Sunt de la Șerif. E vorba de Marty Goines. Toboșarul îi răspunse: — Marty e curat. Tocmai a fost la dezintoxicare. O idee: era posibil ca un fost pușcăriaș să-și apere tovarășul. — Nu știam că se droghează. Saxofonistul pufni: — Doar câțiva ani, da’ s-a dezintoxicat. — Unde? — La Lex. Lexington State Hospital, în Kentucky. Are vreo legătură cu eliberarea lui condiționată? Danny făcu un pas înapoi, ca să-i poată cuprinde pe toți trei dintr-o singură privire. Marty a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
supus. Era nerăbdător să treacă la fapte. — Howard, ies ceva bani din toată chestia asta periculos de nasoală? Iar dacă-mi ceri să sparg câteva capete de sindicaliști, mai gândește-te, că-s deja prea bătrân și prea gras. Hughes pufni în râs. — Solly Gelfman n-ar fi de acord cu așa ceva. — Solly Gelfman e mult prea drăguț. Howard, spune-mi ce vrei? Hughes își întinse picioarele sale lungi pe biroul lui Herman Gerstein. — Care-i părerea ta despre comunism, Buzz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
de Viață American în Cinematografie și vrem să ajutăm municipalitatea să scape de ei. Am contribuit la strângerea de fonduri. Și eu, și Herman. Ne-am gândit că ți-ar plăcea și ție să dai o mână de ajutor. Buzz pufni în râs. — Cu o contribuție? Din salariul meu de nimic? Hughes îi imită râsul, adăugând, cu un accent sudist șarjat: — Știam că dacă facem apel la sentimentele tale patriotice, avem puține șanse de succes. — Howard, tu nu le ești loial

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
care se încolăci sătul, cu mușchii destinși, pregătindu-se să doarmă. — Localizate. Urme de dinți pe stomac, intestinele mușcate și supte. Trebuie să se fi întâmplat într-un spațiu închis, pentru că trupul era curat atunci când l-a găsit poliția. Conklin pufni: — Atunci elimină coioții și lupii. Ăia ar înnebuni și l-ar hali de tot. Și pe javrele alea nu prea poți să le ții închise în casă. Te gândeai la un pitbull? La câini? — Da, dacă e cazul. — Sunteți siguri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
meu e Considine, iar el e locotenentul Smith. Suntem de la Procuratura Districtuală și am vrea să vă punem câteva întrebări. Doar niște chestii de rutină, după care vă puteți întoarceți numaidecât la muncă. Juan Duarte zise: — Avem de ales? Dudley pufni. Mal îi puse o mână pe braț. — Da. Aici sau în arestul tribunalului. Lopez arătă cu bărbia spre ieșire. Benavides și Duarte îl urmară, își aprinseră țigările și ieșiră cu toții afară. Actorii și tehnicienii făcură ochi mari văzând migrația pieilor-roșii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
Meeks, 1906-1950. Răsuflă adânc, își supse slăninile, trecu prin ușile de la salon și începu să se dezbrace. Audrey intră și ea și, văzând cearșafurile roz de satin, cuvertura roz și garguii de broderie roz pe post de preșuri de picioare, pufni în râs. Se dezgoli cu un singur clic al închizătorii rochiei. Când sânii ei săltară liberi, Buzz simți că i se înmoaie genunchii. Audrey se apropie de el, îi scoase cravata, îi descheie nasturii de la cămașă și îi descheie cureaua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
fie cercetate din nou, la sânge. Breuning gemu. Niles deschise gura pentru prima oară: — Vrei cam multe, Upshaw. Știi asta? Danny se aplecă peste pupitru. — E un caz important și vei beneficia de recunoașterea cuvenită în momentul rezolvării lui. Niles pufni. — E un jeg de homo, n-o să-l prindem niciodată și chiar dacă-l prindem, ce importanță are? Îți pasă câți poponari o să mai taie? Mie nu. Danny clipi la auzul cuvintelor „homo” și „poponar”. Clipi din nou, fixându-l pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
acesta în nopțile de întâi, patru și paisprezece ianuarie? — Am fost aici. La ședințele comitetului executiv al AUFT. — Și ce s-a discutat la acele ședințe? — Claire mi-a spus că nu trebuie să discut despre asta cu voi. Buzz pufni: — Primești ordine de la o femeie? — Claire nu e o femeie oarecare. — Sigur că nu! O cățea comunistă bogată care și-o pune cu un poponar nu e în nici un caz o femeie obișnuită. Loftis oftă din nou. — Claire mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890

mai fac cu el, v-am mai spus? ― Să-l mănânci, să-l calci în picioare, orice, dar nu să-l arunci pe fereastră! Și, zicând așa, îi întinse lui Noica paltonul. Acesta îl luă, de-abia abținîndu-se să nu pufnească în râs în nasul lui Cioc, și-i spuse plin de falsă nevinovăție: ― Vă mulțumesc că mi l-ați adus!... Dar Cioc, dacă terminase cu Noica, nu terminase și cu clasa. Voia să-l afle pe autorul "masacrului" săvârșit asupra

Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860

A meritat să distrugeți mare parte din știința anterioară sau care încerca să se dezvolte simultan, pentru ca zeci de generații să nu știe cîte epistole sînt în noua scriere? Era vizibil încurcat... Clar, nici el nu știa unele răspunsuri! Am pufnit: - Fericiți și mulți! Două miliarde de impostori!... A dat-o la-ntors cum că astea sînt presupuneri diavolești! Mult mai important era că legile morale, sacrosancte, fuseseră inculcate și că viața în univers avea aceeași sursă, provenea din același germene... - ...Sigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]