723 matches
-
chiar de mâine, va începe să reamintească tuturor amănunte dintre cele mai dezavantajoase ale biografiei sale: fratele îmburghezit în Argentina, cumnata aristocrată teutonă, tatăl cosmopolit și exploatator, sora reintrată în Biblie, da da, chiar și asta. — Te-am întrebat ceva, puișor. Te întrebasem ceva, gâsculiță. Te întrebasem ce zi e azi. Ce zi e azi, puișor? Deci, martie. Perfect! Sfârșit de martie, zodia berbecului nărăvaș. Perfect! Tolea își îndreptă gulerul cămășii negre, dunga pantalonilor negri. Dacă nu poți ce voiești, voiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sale: fratele îmburghezit în Argentina, cumnata aristocrată teutonă, tatăl cosmopolit și exploatator, sora reintrată în Biblie, da da, chiar și asta. — Te-am întrebat ceva, puișor. Te întrebasem ceva, gâsculiță. Te întrebasem ce zi e azi. Ce zi e azi, puișor? Deci, martie. Perfect! Sfârșit de martie, zodia berbecului nărăvaș. Perfect! Tolea își îndreptă gulerul cămășii negre, dunga pantalonilor negri. Dacă nu poți ce voiești, voiește ce poți, spunea Terențiu. Ai auzit de Terențiu, doña Gina? Colega Gina zâmbea, era obișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
prin vis. Visul, calea spre inconștient și expresia inconștientului, poate fi utilizat ca o forță de inducție. Pentru consolidarea și dirijarea grupării. Adică, respectarea secretului, încrederea în țel, îndeplinirea comenzii, solidaritatea în acțiune.“ Un instructaj parapsihologic? Frater Vancea și dulcissima Puișor păreau a se pregăti pentru întâlniri cosmice sau subterane, invizibile profanilor. Gata să învețe regulile de conlucrare într-o organizație a viitorului... Nu prea se ferea domnul Vancea de primejdii, se pare, deși primejdiile erau peste tot. Nu-i păsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
amănunte despre tot ce i se întâmpla în zilele când nu se vedeau. Istorisea, vivace, poznele hazlii și vinovate petrecute la hotelul TRANZIT, explica felul cum împărțea vecinul Gafton cotele de întreținere și lumina între locatarii apartamentului, povestea despre Gina Puișor și temperamentul ei periculos, aducea ultimele glume despre prețiosul Bâlbâit și despre suverana sa nevastă, se lansa în subtile comentarii despre viteza exponențială cu care zvonurile, glumele, bârfa străbat teritoriul unei țări, informația neoficială are o viteză de penetrație uluitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nici să descoperi ce ești, nici să înțelegi ce ești. Nici să afirmi ceea ce ești, să nu mai pomenim de asta... Umanismul lor! Egalizarea, atât. Demagogie și egalitate! Unii mai egali decât alții, doar știm. Ei bine, nu. Suntem diferiți, puișor, vom rămâne așa. Avem un ce, fiecare. Un centru, un cerebel, ceva, acolo... Ca străină voiau să mă ardă pasionații, nevricoșii ăia. Înțelegi, puișor? Pronunțase „puișor“ cu buzele țuguiate a sărut și avea privirea aprinsă, mare, victorioasă, gata-gata de cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
atât. Demagogie și egalitate! Unii mai egali decât alții, doar știm. Ei bine, nu. Suntem diferiți, puișor, vom rămâne așa. Avem un ce, fiecare. Un centru, un cerebel, ceva, acolo... Ca străină voiau să mă ardă pasionații, nevricoșii ăia. Înțelegi, puișor? Pronunțase „puișor“ cu buzele țuguiate a sărut și avea privirea aprinsă, mare, victorioasă, gata-gata de cine știe ce noi dovezi incontestabile. Detectivul se ghemuise peste geanta pe care o strângea în brațe. Vezi, dumneata, domnule Vancea, fragilul Tavi, bolnavul, vicleanul, întortocheatul Tavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și egalitate! Unii mai egali decât alții, doar știm. Ei bine, nu. Suntem diferiți, puișor, vom rămâne așa. Avem un ce, fiecare. Un centru, un cerebel, ceva, acolo... Ca străină voiau să mă ardă pasionații, nevricoșii ăia. Înțelegi, puișor? Pronunțase „puișor“ cu buzele țuguiate a sărut și avea privirea aprinsă, mare, victorioasă, gata-gata de cine știe ce noi dovezi incontestabile. Detectivul se ghemuise peste geanta pe care o strângea în brațe. Vezi, dumneata, domnule Vancea, fragilul Tavi, bolnavul, vicleanul, întortocheatul Tavi... Câinele Tavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
eroii nu vom fi noi, nenorociții. Nici vecinii noștri, nenorociții. Se vor inventa noi eroi. Domnul Cușa, să zicem! Un perfect înlocuitor, crede-mă. Fotograful cazanului nostru, ruginit și găurit și puturos. Dar și al fantomelor după care alergi dumneata, puișor! Să nu uităm asta, nimbul ăsta, să nu uităm. Iartă-mă, ești un adolescent în criză, inteligent și sensibil, nu vreau să te indispun. Vino, să-ți arăt opera lui. Să vezi ce a clocit mutulache. Porumbelul meu țicnit, lepra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tiptil, în vestibul, avansă, se ghemui. Ușa spre sufragerie era întredeschisă, vorbele se repetau, începea, treptat, să înțeleagă. Liberi? Mai liberi? Suntem mai liberi? Mai liberi decât bănuim? Mai liberi decât credem, mutulache? Mai liberi decât credem. Răspunde, javră, răspunde... puișor. Vorbea rar, se oprea după fiecare cuvânt. Se auzea și un plescăit, parcă, o sorbitură, un plescăit. Tolea mai avansase, crispat, încă un sfert de pas. Prin dunga ușii se vedea acum o fâșie de oglindă, buzele roșii ale Venerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Am construit împreună un cuib și am depus în el câteva ouă, în curând mă voi așeza să le clocesc și nu voi mai putea veni pe la tine. Atunci, haideți să vă dau huța! Iar când îți vei fi învățat puișorii să zboare, să-i aduci și pe ei. Vrăbiuțele s-au așezat pe crenguță, ca o pereche de îndrăgostiți, ciripind voioase, iar crenguța își porni legănarea, scuturându-și petalele florilor de emoția revederii și de dragul vrăbiuței. Spre seară, vrăbiuțele plecară
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
din rămurică în rămurică, din frunză în frunză, până ajunse aproape de tulpină unde găsi un cuib de viermișori. Deci asta era, își spuse vrăbiuța în sinea ei. Crenguțo, acum trebuie să plec, e aproape seară și trebuie să ajung la puișori, dar mâine voi veni din nou la tine. A doua zi în zori, vrăbiuța sosi împreună cu perechea sa și cu cei trei puișori ai lor care abia învățaseră să zboare și începură să ciugulească pe rând viermișorii de la rădăcina crenguței
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
vrăbiuța în sinea ei. Crenguțo, acum trebuie să plec, e aproape seară și trebuie să ajung la puișori, dar mâine voi veni din nou la tine. A doua zi în zori, vrăbiuța sosi împreună cu perechea sa și cu cei trei puișori ai lor care abia învățaseră să zboare și începură să ciugulească pe rând viermișorii de la rădăcina crenguței. Timp de o săptămână au muncit asigurându-și astfel și hrana zilnică, iar crenguța se înviora din zi în zi tot mai mult
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
o lovi peste bot ca un fulger. Pisica tot încerca să prindă pasărea, dar aceasta nu renunța ușor. Se lovea de pisică încercând să o alunge și scotea un sunet groaznic. \ Într-un sfârșit lupta se termină. Pisica câștigă iar puișorii neajutorați rămaseră singuri. Urcă în pom și îi mâncă unul câte unul. Sătulă, se așeză la soare. Deodată începu să plouă și fulgere ieșeau din cer. Parcă toată natura era supărată de fapta rea a pisicii. După o săptămână de
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
Deodată începu să plouă și fulgere ieșeau din cer. Parcă toată natura era supărată de fapta rea a pisicii. După o săptămână de ploaie soarele, ieși de după nori și frumosul curcubeu își revărsă culorile peste oraș. Copacul în care bieții puișori muriră era acum plin de omizi. Nu mai erau păsărelele care să le mănânce. Copacul, care era odată plin de fructe roșii și coapte, acum nu mai rodea. Familia din căsuță se uita cu tristețe la copacul care atâta timp
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
păsările călătoare. Pe cerul albastru care se oglindea în apele limpezi venea un stol uriaș de rândunele, care umbrea pământul și acoperea seninul cer. Stolul se opri într-o poieniță. În timp ce păsările obosite făcură un popas să se odihnească, un puișor zglobiu și obraznic cerceta locurile. Prin iarba umedă zări un ghiocel plăpând. Sări în jurul lui și îl întrebă mirat: Ce ești tu ? Ce cauți aici ? Ce vrei ? Eu sunt un ghiocel. Aici, în poieniță, m-a lasat cea mai mare
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
îl întrebă mirat: Ce ești tu ? Ce cauți aici ? Ce vrei ? Eu sunt un ghiocel. Aici, în poieniță, m-a lasat cea mai mare fiică, a anului, iarna și vreau să vestesc venirea primăverii, cel mai tânăr dintre toate anotimpurile. Puișorul sărea într-o parte și în alta și îl urmărea foarte atent, îi era atât de drag micuțul ghiocel încât ar fi vrut să îl ia cu el. Se apropie și cu ciocul încercă să îl scoată din pământ. Lasă
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
vrut să îl ia cu el. Se apropie și cu ciocul încercă să îl scoată din pământ. Lasă-mă să îmi îndeplinesc misiunea care mi-a fost dată, spuse ghiocelul Trebuie să vestesc sosirea primăverii, nu pot merge cu tine. Puișorul nu înțelegea, se tot apropia de ghiocel până când glasul mamei se auzi în toată pădurea. Veni lângă el și îl ciupi de căpșor. Puiul se dădu înapoi rușinat de fapta sa. Gingașul ghiocel rămase acolo. Seara, puii se adunau în jurul
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
florile, câmpul. Cu bagheta fermecată a făcut albinele să zboare și gâzele să umble. Din depărtări se aude tânguirea ostenită a cocorilor. Se vor odihni și apoi vor începe să-și facă cuibul. Vor cloci ouțele mici și vor scoate puișori. Iarba a prins colț fraged și nou. Livezile s-au împodobit cu flori albe. E o adevărată sărbătoare a lor. Toate vietățile, trezite dintr-un somn lung își încep o viață nouiă. Primăvară îți mulțumesc că exiști! IARNA Este iarnă
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
doar să-l văd pe Cornel-mire”.Cornel a zărit-o și a rămas perplex. Musafirii necunoscuți au plecat grăbiți. Mai târziu am primit o frumoasă carte poștală plină de urări de bine pentru tânăra noastra familie.Era semnată sugestiv: „Dolores Puișor,fostă doamna Capră”... Iși aduse aminte de definiția dată de Colette: Un soț este o ființă lîngă care te refugiezi cînd ai necazuri,pe care nu le-ai fi avut dacă nu l-ai fi luat de soț”... „Pentru-a
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
treacă prin troienele adunate din belșug - a vorbit un artilerist din celălalt capăt al vagonului. ― Problema n-ar fi troienele, ci dacă locomotiva are un plug în față și dacă îi va ajunge mangalul, pentru că s-a lăsat și un puișor de ger ca la Bobotează - a intervenit un alt artilerist, de lângă Dumitru. ― Uite că ne-am luat cu vorba și nimeni nu s-a dus să-și ia apă. Nu vă bazați pe rachiul sau pe vinul din traistă, fiindcă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
două anotimpuri extreme: anotimpul meu preferat, În care m-am născut- primăvara- când aud mugurii plesnind și iarba crescând, când văd mieii zburdând pe câmpia Înverzită, primele brândușe, berzele statornice care se Întorc la cuiburile lor de ani și ani, puișorii ieșiți din găoace, de la găina-cloșcă, cu puful lor galben, clătinându-se la primii pași (ca un bebe când Începe să meargă) și anotimpul toamna când merg să culeg roadele pe care pământul meu natal mi le-a dăruit de-a
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
ou. Într-o zi senină și caldă, s a auzit primul piuit. În două sau trei zile, cred că din fiecare ou a ieșit câte un pui. Cloșca avea grijă să arunce cojile de ouă. Probabil ca să nu se taie puișorii în ele, ori să nu se sufoce în cuib. Curând, ea se plimba țanțoșă cu puii prin curte. Clo, clo, clo! îi striga ea când găsea ceva de mâncare. Clo, clo, clo! îi poftea să le arate cum se bea
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
faptului, dar numele acela îmi rămăsese tipărit în minte. Dacă ar fi fost un nume obișnuit l-aș fi uitat poate de atunci.) Ba îmi amintesc că am vrut chiar s-o întreb în glumă: "Cine-i acest Nenișor? Vreun puișor?" Ea îmi luă vorba din gură și după aceea am uitat de Nenișor și cartea de vizită. Am găsit însă ocazia potrivită ca s-o descos despre o chestiune care mă rodea mai de mult, dar nu îndrăzneam de teamă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în bucata arătoasă de pământ dinspre miazăzi, la câțiva becuteci adâncime, perechea ta de sandale zburătoare, pe care le încalți o secundă și privești de deasupra ținutului patul tău de lemn vechi, uns cu ulei de nuci, și, în fine, puișorul de tigru alb, ghemotoc nevoie mare. mai multe furnici albe apar imediat să adulmece lucrurile noi ajunse prin aceste ținuturi. șase în al cincilea loc: explorezi proprietățile din jurul grădinii tale, te îngrijorează doar caracterul vecinului de dedesubt, pe pământul căruia
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
deslușirile (căci am adormit acasă imediat). - De la hotel i-am trimes o carte de vizită. A venit imediat sin-gură. A venit la mine și m-a sărutat. (Nu se cunoșteau decât din vedere.) E foarte dulce și prietenoasă. Părea un puișor de găină plouat. Prima întrebare i-a fost: "Unde e Sandu?" Nu pricepea cum erai întors și n-ai venit s-o vezi. Parcă nu-și da seama de tot ce i se întîmplase și de obligațiile ei noi. Mi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]