1,831 matches
-
ițindu-se dintre rafturi. Le pierdusem numărul. De fiecare dată când exploram magazinele, Maria ieșea cu un pulover. Era ca un viciu, o hoție asumată, un tic nervos. Pentru a-și satisface permanent mania, ticluise până și-un nou concept vestimentar: puloverul de vară. Teroarea se dovedea de neimaginat. Dacă un bandit ne-ar fi forțat dulapul din dormitor, mormane de pulovere ar fi sărit direct peste el, acoperindu-l din cap până-n picioare: scurte, trei sferturi, trei sferturi și-un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
viciu, o hoție asumată, un tic nervos. Pentru a-și satisface permanent mania, ticluise până și-un nou concept vestimentar: puloverul de vară. Teroarea se dovedea de neimaginat. Dacă un bandit ne-ar fi forțat dulapul din dormitor, mormane de pulovere ar fi sărit direct peste el, acoperindu-l din cap până-n picioare: scurte, trei sferturi, trei sferturi și-un pic sau lungi; roșii, bleu, maro, bej, kaki, negre, fucsia, mov, albe sau vișinii; en cœur, drepte sau col-roulé; cu nasturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în parfum sau legături de levănțică. Invadatorii din dulap călătoreau însoțiți de eșarfe asortate, simple sau cu fire aurite brodate în țesătură. Maria le combina delicios, toamna, cel puțin, era o onoare să ies cu ea la braț: îi admiram puloverul maro, de mătase cu ochiuri, strâns discret pe talie, fusta lungă cu volane vernil-aurii și pantofii de catifea, cu toc scurt și botul rotunjit, cum se purta pe vremuri. Mă simțeam ca-n romanele lui Camil, însoțit de eleganța discretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
culori, sărutându-ne cu spuma alb-cafenie de lapte. Când ajungea pe la mijlocul straturilor italienești, Maria pleca să se rujeze sau să-și îndrepte sprâncenele. Venea înapoi cu sfârcurile întărite, le zăream înțepând tricoul alb sau rotunjindu-se prin țesătura mulată a puloverului. Nu eram singurul: odată cu mine, trei sferturi din bărbații din cafenea întorceau capul după ele. N-am vrut niciodată să știu de ce lucrurile se desfășurau așa: să caut sursa disfuncției sau să întrerup jocul înainte ca rolurile să se termine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
romane.“ „De unde știi că nu scrie?“, am continuat să-l sâcâi. „De unde știu că nu scrii tu unul acum, cât vorbești cu mine?“ M-am uitat cu atenție la Mihnea. Era îmbrăcat normal, în blugi, cu cămașă cadrilată și-un pulover de lână maro. Nu ghiceai ce-i trece prin mintea aia a lui semi-cuantică. „Hai, termină odată de citit. Vreau un nume și-o adresă.“ „Da’ de unde! Ăsta nu-i prost, ne face din vorbe. O să fie greu să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și-un geamantan gol. În sacoșă, îndesasem actele și niște țoale de schimb, nu multe, să nu atragă atenția vameșilor. Cât despre geamantan, mă inspiram din experiențele trecutului: se întorcea ticsit de haine, ca o burtă de gravidă umplută cu pulovere și cardigane (era o diferență între ele, îmi explicase Maria). „Unde sunt locurile?“, s-a interesat Maria. Era îmbrăcată în blugi, cu niște botine negre în picioare, cu toc mic. Eu la fel, mai puțin ghetele: le înlocuisem cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a interesat Maria. Era îmbrăcată în blugi, cu niște botine negre în picioare, cu toc mic. Eu la fel, mai puțin ghetele: le înlocuisem cu o pereche de bocanci, să-mi țină de cald. Mihnea venise și el regulamentar, în pulover pe gât și pantaloni reiați, de velur grena. Când întrebai la CFR de condițiile de călătorie, ți se recomanda să nu porți șapcă, ochelari de soare și, mai ales, trening; riscai să-ți răscolească vameșii toate bagajele sau, mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
probabil era Sacher. M-am apropiat de vitrina cu prăjituri, prefăcându-mă că-mi aleg ceva. Cu vederea periferică, studiam pe sub pleoape ultimele mese. Nu rămăsese decât o singură persoană acolo, un tip îmbrăcat într-un sacou maro, cu un pulover pe gât, tot maro. Am coborât discret privirea spre pantaloni: stofă groasă, de-aceeași culoare; nici nu trebuia să-i mai studiez pantofii. Mi-am făcut repede un calcul. Dacă Grosescu se-afla aici, trebuia să-mi dea un semnal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
altă mașină, fie ea și a miliției?! Așa ceva nu se vede nici în filmele americane.“ „Ba da.“, l-am contrazis. „În Duel pe autostradă. Când scoate eroul capul pe geam, fugărit de camionul ruginit...“ Am vrut să spun „ruginit ca puloverul sau sacoul tău, inginere“, dar m-am oprit și, în loc de asta, am adăugat: „Iar filmul e din ’71.“ „Mă rog. Și asta nu-i nimic. Cea mai bizară e declarația martorului ocular: după unii, un om de pe margine, după alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
neagră și cleioasă. X. Epilog Ne-am așezat pe scaune, unul lângă altul, ca la teatru. În mijloc, tot pe-un scaun, dar legat fedeleș și cu fața acoperită, stătea un bărbat de-o vârstă cu mine. Purta cămașă, un pulover în V și pantaloni de blugi. În picioare îi tremura o pereche de ghetuțe de fetru: se sprijinea neîndemânatic cu ele de parchet, apăsând când pe-un vârf, când pe altul. „Ia te uită, ia te uită!“, s-a bucurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
după amiaza aceleiași zile la manifestația ce se va organiza În școală, cămin cultural sau primărie. Conf. adresei Prefecturei Vaslui nr. 4084 / 943, vă facem cunoscut că Domnul Mareșal Antonescu a ordonat ca sătencile să lucreze benevol pentru ostași flanele, pulovere, mănuși, ciorapi etc. din lână proprie. Luați Înțelegere cu organele Administrative și Întreprindeți o propagandă cât mai intensă, În rândurile sătenilor. Vă punem În vedere a da tot concursul la colectele ce se fac de către consiliul de Patronaj, la toate
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
o societate egalitară", scrie marele arhitect austriac Adolf Loos la întoarcerea din călătoria întreprinsă în America. Mă uit în jurul meu, pe stradă. Aici, în Occident, uneori mi-e sete de diferență. Aș vrea să văd un bătrân îmbrăcat cu un pulover de lână, tricotat manual. Imposibil. Ceea ce putea fi the perfect job s-a transformat într-o poveste foarte urâtă. Sau cum am descoperit eu faptul că adevăratul capitalism nu face cadouri. Am găsit la biroul de plasare al Universității un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pentru o banală declarație de impozit. Poate că-i cam mult spus, dar asum... Ador felul în care se prezintă colegul meu de serviciu, chelnerul Mamadou. Este mic, negru, dinții albi surâzători, merge legănat, poartă gulerul cămășii alb-gălbui pe deasupra unui pulover tip militar, uzat de atâta întrebuințare. Mitraliază cuvintele repede, cu un accent imposibil: "Je suis Mamado' et je viens de Guinée Conakry". Nu mai rezist și îl întreb odată ce este Conakry-ul ăsta, la care el îmi răspunde la fel de mitraliat ca
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
aceeași limbă, aveau același mod de a se îmbrăca, pașapoartele fuseseră oricum arse la frontieră. În acea vreme eram student la Institutul European și îmi aduc aminte cum pudica televiziune elvețiană se abătea de la norme arătând kossovari care-și ridicau puloverele în cap pentru a-și exhiba zgârieturile proaspete de pe abdomen, spunând că au fost torturați de sârbi. În fine, anii au trecut, mulți dintre foștii refugiați și-au făcut un rost, au devenit cetățeni elvețieni etc. Cartierul în care locuiesc
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
n-aveau cu ce... Avocatul era doar așa... ca să facă parte din joc, altfel n-avea nici o putere. Și am Întrebat: „Ce dovezi sunt?”. Și atunci au zis că sunt declarațiile. „Declarațiile sunt smulse cu forța”... Eram pregătit, aveam un pulover cu fermoar și cămașă, și atunci m-am desfăcut și am spus: „Uitați-vă, acesta e scheletul! Aveam 70 și ceva de kilograme când m-au arestat și acuma am 40 de kilograme. Așa s-au smuls declarațiile și oricare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
grade. Și Într-adevăr, atunci ne-o dus acolo jos, În cămăruțele alea, unde nu era nimic... Era un frig groaznic... N-am putut să stăm cinci minute, c-am fi Înghețat, cu toate că ne-am Îmbrăcat bine dinainte, cu multe pulovere pe noi... Dar v-a lăsat cu puloverele? Ne-o lăsat, da, cu zeghe deasupra. N-o văzut ei că ce-avem noi dedesupt... Dar totuși, stând acolo, n-ai avut unde să stai jos și o trebuit să stai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
acolo jos, În cămăruțele alea, unde nu era nimic... Era un frig groaznic... N-am putut să stăm cinci minute, c-am fi Înghețat, cu toate că ne-am Îmbrăcat bine dinainte, cu multe pulovere pe noi... Dar v-a lăsat cu puloverele? Ne-o lăsat, da, cu zeghe deasupra. N-o văzut ei că ce-avem noi dedesupt... Dar totuși, stând acolo, n-ai avut unde să stai jos și o trebuit să stai tot timpul În picioare sau așa guguț... Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fost el vinovat că taică-său o fost plutonier? Asta nu Înțeleg! Și zice Într-o zi cătră mine: „Mă, eu la bagaj mai am un cojoc și ăla ți-l dau ție”. Eu n-aveam cojoc, aveam numa’ un pulover, că era primăvară, da’ În orice caz sănătatea era baza. Că de la răceală pornește totul... Și nu mă prinde mirarea că oare de ce am acum spondiloză cervicală, că am lombosciatică, că am câte toate... Cât ați stat la Gherla? O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să faci cererea cât mai repede posibil. Jurnalista suedeză de care ți-am vorbit, Kerstin M.Lundberg, îți va aduce de asemenea câteva discuri și Philémon, pe care sper că Preda îl va publica. Poți să-i dai lui Kerstin puloverul pe care-l tricotezi pentru mine, pentru că e foarte frig! Numai munca mâinilor tale ar putea să mă încălzească! Vreau de asemenea să-ți spun că voi părăsi definitiv casa de aici, în câteva zile. Am găsit, în fine, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
impas, îndoindu-mă că vreodată va sosi vreo veste bună în realitate, dar mereu vești bune din irealitate. Stockholm, 5 noiembrie 1974 Mon amour, mon doux, mon tendre, mon merveilleux amour! Mulțumesc pentru tot! Mulțumesc pentru scrisoarea ta. Mulțumesc pentru puloverul minunat pe care-l port ca pe o mănușă, cu mândrie și convingere. E adevărat ce spui: sunt un soldat din frontul de nord al bătăliei pentru o literatură umană. Pentru o clipă sunt în tranșee, și obuzele și gazul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
au nici un efect asupra tancurilor al căror blindaj mă fascinează, făcându-mă invidios. Singurul mijloc de a combate victorios tancurile e de a săpa găuri atât de profunde, încât să nu mai poată ieși, dar timpul trece și ele avansează... Puloverul tău îmi încălzește inima, și certitudinea de a fi iubit de tine îmi dă o mare liniște în suflet. Merçi, mon cœur, merçi că exiști și pentru că îmi dai curaj: am nevoie, căci frica mă urmărește, amenințându-mă. Mon Dieu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ca întotdeauna, René. Stockholm, luni, 30 decembrie 1974 Gavréa, mon cœur, mon lion: mon cœur de lion! Aici, la Stockholm, a nins mult și e foarte, foarte frig. Ce fericire pentru mine că pot să mă plimb cu acest minunat pulover care mă încălzește și protejează împotriva a tot felul de intemperii. Binecuvântate să fie mâinile tale care gândesc - și care nu încetează să gândească! Binecuvântată să fie inima ta care bate - care nu încetează să bată! Binecuvântați să fie ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
întunecă și simt cum toată vlaga mi se scurge prin vârful degetelor. În ultima vreme, ploaia mohorâtă a căzut neîncetat. Tot ce întreprind mă deprimă. Astăzi am scos un scaun de răchită pe verandă cu intenția de a lucra la puloverul pe care l-am început în primăvară. Lâna e de un roz pal și o combin cu un fir de bleu-cobalt. Lâna cea roz o am de la un fular pe care mi l-a împletit mama cu douăzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
inima. Mie însă mi-a fost rușine să-l port. L-am băgat într-un sertar și acolo a zăcut ani de zile. Am dat peste el în primăvară și l-am deșirat. M-am hotărât să-mi fac un pulover cu intenția de a reînnoi un obiect vechi ce-mi aparținea. Deoarece nu-mi prea plăceau culorile deschise, l-am pus iar deoparte. Astăzi, neavând ce face, l-am scos sub impulsul momentului și am început să tricotez. Abia când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
neplăcute, oribile chiar. Gândul acesta a pus tot mai mult stăpânire pe mine și m-a cuprins așa o teamă, încât simțeam că n-o să mai pot continua să trăiesc. Puterea mi-a părăsit degetele și am scăpat, în poală, puloverul pe care-l tricotam. Am oftat adânc. Ținând ochii închiși, am ridicat capul și, înainte de a-mi da seama ce fac, m-am trezit strigând: — Mamă! — Da?! răspunse ea, șovăind parcă. Stătea la o măsuță în colțul camerei și citea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]