1,221 matches
-
un ochi atât de noroios m-a oprit. Ar fi fost o blasfemie gestul meu, nu o umilință. Pe urmă, reacția mea a fost și mai stupidă. Mă simțeam stingherit și supravegheat de acel ochi uriaș. Mă privea fix. Numai pupila mișca încet, ca o omidă. În rest, ochiul părea înghețat, ațintit asupra mea ca un reflector rece. Iar imobilitatea lui devenea și mai înfricoșătoare din pricina mișcărilor pupilei, transformîndu-mă în fir de praf, în gânganie, în gunoi. Mi s-a făcut
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Mă simțeam stingherit și supravegheat de acel ochi uriaș. Mă privea fix. Numai pupila mișca încet, ca o omidă. În rest, ochiul părea înghețat, ațintit asupra mea ca un reflector rece. Iar imobilitatea lui devenea și mai înfricoșătoare din pricina mișcărilor pupilei, transformîndu-mă în fir de praf, în gânganie, în gunoi. Mi s-a făcut frig. O frică irațională a pus stăpânire pe mine când am văzut o broască tîrîndu-se, ca un punct negru, pe luciul acelui ochi imens care nu clipea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
legătură au toate acestea cu spiritul clasic? Probabil, nici una. Dar mă grăbesc să întreb: ce legătură au statuile grecești, cum le vedem noi azi, albe, de o desăvârșită simplitate, cu aspectul lor inițial (obraji fardați cu roșu, gene artificiale și pupile de cuarț)? Nici templele nu-și întîmpinau credincioșii, în antichitate, cu acea simplitate ascetică pe care azi o socotim atât de grecească. Erau colorate și pline de podoabe. Grecii se călăuzeau după alte gusturi decât cele pe care li le
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Pe cască erau sculptați un sfinx și grifoni. Pe piept, un cap de Meduză. La picioare, se afla un berbec, la capătul lancei un șarpe, iar un basorelief descria, la baza statuii, nașterea Pandorei. Cu ochii săi de email, cu pupile negre, încrustată, cum era, cu pietre prețioase și supraîncărcată de ornamente, decorată din cap la picioare cu scene eroice și mitologice, Athena Parthenos reprezenta un fel de muzeu baroc pe care numai în glumă l-am putea pune sub semnul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
tango funebru. Satan ne vrea la noapte pentru cină Mie și ție, inima pe rug aprinsă. Om iubi, om muri și-om iubi iar, ca Rege și Regină peste umbrele din Tartar. Genunea o vom trece prin melodii, Abisele din pupile ne vor iar îndrăgosti. Sângele scurs ne lasă carnea cenușie. Mormintele ni-s de acum goale pe vecie. Morți, răstigniți pe cruci îmbrățișate Sărutăm darul vieții de după moarte. Asini în veșminte ne-nveselesc în piei de om, Gheare din scoarțe
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93426]
-
casă la o temperatură constantă și să admiri feeria iernii devenită insistent stăruitoare pe meleagurile noastre și ale altora. Pe la prânz își face apariția și soarele strălucitor, lumina se intensifică și este simțită ca o prezență aproape fizică ce izbește pupilele mărite de atâta alb!... Cu cât astrul zilei urcă pe calea lui, se încălzește și nu-mi rămâne decât să admir cum ramurile împovărate de zăpadă se eliberează de acea feerică povară albă, revenind la poziția lor normală. Dacă ieri
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
are mult și-o să cadă pe jos. Se prăbușea văzînd cu ochii, o amintire, Încă un whisky, Încercînd să Întunece și mai mult atmosfera aceea pe care și-o crease, dar culorile barului, cămașa, cravata, continuau să pătrundă pînă la pupilele ochilor lui aproape orbi și nu-i Îngăduiau să Întunece totul; voia să Închidă atmosfera aceea tristă, să intre, să se Închidă Înăuntru, să stea singur În ea cîtva timp, dar muzica din bar și cîteva hohote de rîs prostești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de pe fundul mărilor. Nu poți face nimic ca să ai stil. Pentru că stilul nu îl ai, ci îl ești. E engramat acolo, în ingineria ver tebrelor din coloana ta vertebrală, în dinamica flui delor corpului tău, în spotul de lumină de pe pupila ta catifelată. În înțelepciunea minții tale, care îna intează când universul înaintează și se retrage când uni versul se retrage. Pentru D., vingt ans après Când am cunoscut-o pe D. (pe care într-una din povestirile mele am numit
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
acum. Își lăsă mâna jos, ca el să poată vedea. O infirmieră, care era la curent cu cea mai nouă satiră din New Yorker. Dar era o senzație împărtășită la cel mai firesc mod posibil. Ea își ridică privirea, cu pupilele ochilor ei căprui mari cât petele de camuflaj ale unei molii. Îl cunoșteau. Oamenii tot nu renunță la ordine, nu-i așa? Chiar și atunci când ierarhia e imaginară. Nu-i o competiție care să-mi stârnească cine știe ce interes. Ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un fel de podoabă urâtă pe cap care semăna a păr: un smoc de țepi se răsfira în creștet. Dar fața: o gură mică, aproape lipsită de buze, un nas ciudat, mic și deasupra, dominând, doi ochi mari, rotunzi, cu pupile negre, dar fără sprâncene. Păreau să aibă un fel de pliuri de piele deasupra și dedesubtul ochilor. Înainte de a mai observa și altceva, la dreapta sa se deschise o ușă și cinci Troog și o ființă umană intrară ducând niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
El o privea drept în ochi, își imagina cum ar fi să fie însurat cu ea, apoi se gîndea la Molly Tierney fără să simtă nici un fel de remușcare. Sînt ridicol, își zicea, și nu-și lua ochii de la ea; pupilele negre se limpezeau, iar fața și capul deveneau de un alb estompat, încadrat de o formă aurie. E ca marmura acoperită de miere, se gîndi el, și dădu formă cuvintelor lui cu buzele. Muzica se opri și trebui să danseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
el în acel moment era mult prea proaspăt pentru a avea un nume. Gura și mintea i se deschiseră larg și singurul gînd care-i mai rămăsese era întrebarea dacă el - o scamă dintr-o scamă care plutea dinaintea unei pupile gigantice - era văzut. Sforțîndu-se să se gîndească la altceva, privi spre stele, dar imediat se uită în jos și văzu că ochiul era mai aproape acum și vedea doar stelele reflectate în adîncuri. în ureche auzea un sunet ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Puțin după ce începuse, Prescott se rostogoli pe o parte pentru a-l privi în față. Dar Gosseyn se prefăcu că nu-l observă. Douăzeci de minute mai târziu, când termină, se așternu tăcere. În lumina vie care năvălea prin ferestre, pupilele ochilor lui Prescott îl fixau. ― Cred ― zise acesta ― că-ți dai seama de viciul de fond al poveștii dumitale. Bărbatul părea să fi uitat că până atunci tăcuse și Gosseyn acceptă fără nici o obiecție alăturarea lui la discuție. ― Povestea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Puțin după ce începuse, Prescott se rostogoli pe o parte pentru a-l privi în față. Dar Gosseyn se prefăcu că nu-l observă. Douăzeci de minute mai târziu, când termină, se așternu tăcere. În lumina vie care năvălea prin ferestre, pupilele ochilor lui Prescott îl fixau. ― Cred ― zise acesta ― că-ți dai seama de viciul de fond al poveștii dumitale. Bărbatul părea să fi uitat că până atunci tăcuse și Gosseyn acceptă fără nici o obiecție alăturarea lui la discuție. ― Povestea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Intraseră pe sub o boltă gătită cu buchete mari de verdeață și ieșiseră într-un ținut desfrunzit. Isabelle și Mémé crescuseră și plecaseră de sub aripa tatălui. Serafina, femeia în casă, ajunsese o bătrână posacă și temătoare. Credea în continuare că, prin pupilele de foc ale mâței Eleonor, o privea din când în când diavolul. De când i se umbriseră ochii, Omar presimțea înainte cu câteva ore furtunile, ploaia, zăpada și, câteodată, culcat în lan, auzea cum secara și rapița își trimiteau rădăcinile în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
tăciune. — Frumos animal, își dădu cu părerea proaspătul pasager. Omar nu mințise. Mâța părea croită din catifea și avea ochii trandafirii, înstelați cu doi stropi de miere. Se puse în spate când mașina porni și de- acolo îl săgeta cu pupilele ei ca fierea. — Cum o cheamă? Sau e un motan? continuă Omar să întrebe. Nu, e o fată, Eleonor, merge totdeauna cu mine... Eu mă duc înspre centru, unde vrei să te las? — Chiar în centru e bine... — Da’ de unde
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în mijlocul unei pagini. Și acum era sigur că pisica îl privise cu o uitătură răscolitoare, de femeie surprinsă când făcea baie. „Sunt de-a dreptul nebun!“, îi trecuse prin cap, dar felina se oprise din salturi și îl fixa cu pupilele ei de flacără, care pur și simplu îl năuceau. Chiar atunci, în mansardă zornăi soneria deșteptătorului pe care el îl pusese exact ca acasă, la capul patului, și Omar se trezi în alt timp, în cea dintâi zi din viața
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu tot. Un dar numai al ei era revărsarea pletelor negre, care îi încadrau fața cu nasul fin, dar cu arcade puternice, sub care ochii ardeau. Lui așa i se păruse atunci, stând în noapte, că ochii Veterinarei ardeau ca pupilele mâței Eleonor. În frigul tăios de afară, el se purtă totuși ca un străin care locuise douăzeci de ani în deșert. Tremura ușor, strângând pumnii, dar, pentru ca ea să nu știe, o întrebă primul: — Așa-i că ți-e rece
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dintele meu a-ncetat războiul, reuși să îi spună cu calm. Am să vin altă dată, când voi fi mai atent să ajung la timp. Te rog încă o dată să-mi accepți scuzele... Fusese umil și Max-felcerul atât aștepta. Își îngustase pupilele precum două linii în cap, dar nu apucă să-și răstoarne vorbele pe care le încălzise în gușă, că o făptură țâșni pe lângă Omar, înspre coridor. Era o femeie, îi simțise parfumul venind din urmă, apoi o auzise pășind pe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Serios? Chiar atât te-ai îmbogățit, Godo, cât eu am lipsit? Doi-trei râseră, uitându-se la femeie, doar Omar se uita la pisica nemișcată de pe pervaz, dar care se întorsese cu coada la fereastra prin care privise, ca să rămână cu pupilele fixe spre masa lor. Omar ar fi jurat că felina nu mai clipise de un minut. Dar tu ce faci, străine? îl trezise stomatologul. — Lucrez... Lucrez la garaj. După numai trei luni, fusese primul răspuns pe care îl dăduse în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ei doi. Despre cum el nu mai avusese o femeie de-atâta timp. Și, pentru ca hazul să fie întreg, Eleonor părăsi fereastra și sări în brațele lui. I se mângâie de cămașă și toarse, înfigându-i-se în ochi cu pupilele ei ca nectarul, până când Godun o chemă să îi dea o bucată de pește. — Vezi, vezi, Homare? Până și Eleonor a înțeles că ești bine venit între noi! Vorbise nesuferitul de Pablo, care îndruga verzi și uscate și care, între
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
următoarea, leneșă, cu o grijă încetinită, ca într-o imagine în reluare. Peștele mirosea ademenitor, îmbăiat în ulei și în mirodeniile care mai fuseseră în conservă. Îl privi ca hipnotizată, îi dădu un ocol, apoi se uită spre Omar cu pupilele ei ca arsenicul. Miorlăi și se întoarse încet, pășind înapoi, cum venise. Ca ziarist, semna Sebas Leclerc, dar îl chema Nasim Sehat și cu acest nume plecase din Yazd către Teheran și apoi în Franța, când avea douăzeci de ani
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
sau poate o viespe îi roi în jurul urechilor și i se proiectă drept în ochi, ca un vârf de săgeată. Omar însuși sări ca ars, dar calul abia schiță un freamăt al nărilor. Lăsă zburătoarea să îi alunece pe luciul pupilei, ca pe o pieliță de măslină, ca și cum era mort. Aștepta încordat și insecta prinse curaj, îi trecu spre buza de sus, care îi păru netedă, ademenitoare. Omar strânse pleoapele, să nu vadă armăsarul înnebunit de înțepătură, dar, fiindcă nu îi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
îl năpădiră și, pentru prima oară, se rătăci. După a treia zi petrecută în clinică, diagnosticul era clar: o degenerescență maculară ireversibilă, care avansa. Doctorița îl obligă să se uite într-un punct fix și, în același moment, îi străpunse pupila cu un ac fin. Omar se trezi că se-nvârte pe dinăuntrul propriului ochi, ca într-un tunel uzurpat. Că își caută drumul, așa cum făcuse, cu o după- amiază în urmă, în labirintul încins. — Călătoresc, îi transmise oftalmoloagei, fără să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nu l-ar fi auzit, ea îi spuse, cu o voce care îl liniștea: — Asta e o inserție intraviteană în maculă și nimic mai mult. O înțepătură cu avastin, ca să restricționăm vasele de sânge care au împânzit aici totul. Azi, pupila e dilatată, dar în două zile va trece. Însă ce constat nu îmi place: o degenerescență în formă umedă, care a afectat ochiul în proporție de treizeci la sută, dar care poate s-ajungă până la lezarea totală a câmpului vizual
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]