1,929 matches
-
căruță, vorbea cu boul, îl trăgea într-o parte și apoi înainte. Eu n-aveam voie să mă dau jos, ca să nu-mi murdăresc costumul. Pentru costumul acela, tata îl plătise pe croitorul din sat cu o găină și un purcel și ceva bani pe deasupra. Ședeam pe un ziar desfăcut și mă străduiam să nu fac mișcări de prisos, ca să nu stârnesc praful. Așa e la țară, acolo se stârnește doar praful. În schimb, la oraș se stârnesc tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
satul nostru. Deci m-am dus înapoi acasă. Tata i-a poftit pe notarul din comună și pe secretarul de partid, cu tot cu neveste, la noi acasă și mama i-a ospătat cum nu se poate mai bine. Supă de găină, purcel fript cu fasole și cartofi fierți alături, iar la sfârșit turtă dulce. La sosirea mea, tata zisese doar atât: « Se rezolvă» și plecase să-l caute pe tovarășul secretar de partid. Acela fusese înainte bețivul satului și mai târziu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
L LVI Sala restaurantului fusese eliberată, iar în centrul ei era aranjată o masă lungă, capabilă să ridice moralul a o sută de burți. Pe platouri lungi erau frumos dispuse aperitivele. Aveam și lumânări și două feluri de șampanie. Ciorba, purceii de lapte, sarmalele și tortul supraetajat se aflau în frigidere, urmând a fi puse în valoare după sosirea invitaților. La cinci metri de masa nupțială, pe un soclu, se găsea orchestra compusă din șase țigani: acordeon, țambal, tobe, flașnetă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a intonat câteva acorduri vesele. Am pus-o la masă, i-am umplut farfuria cu salam, cașcaval, ciorbă, sarmale. La nouă și un sfert a aterizat și bunica Sabinei, cu o broboadă pe cap. Orchestra a vibrat, am scos și purcelul de lapte. Bătrâna ne iertase pentru nehotărâre, se rugase pentru noi și uite că necuratul își pusese coada pe spinare și dus a fost. Au mai venit vreo două familii și am ajuns să fim treisprezece persoane. O vreme am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
doi colțișori minunați, de crotal, care îi crestaseră buzița superioară, până-n carne! Frumos, copilu'...! Tare...! Marfă...! guiță, în schimb, Big Sile, satisfăcut și reîntremat. Scumpetea din coș, trebe' că și-a băgat în răcori, până și Ursitoarele! Parcă-i un purcel...! Ce purcel? Parcă-i El Chupacabra! De pe unde mama dracilor ați cules voi, tembelilor, așa o comoară de..., de pruncușor? De la Coco, achiesează Fratele, ofuscat. Nu mai drăcui! Și mai multe nu vrei să afli, crede-mă! Câtuși de puțin
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
minunați, de crotal, care îi crestaseră buzița superioară, până-n carne! Frumos, copilu'...! Tare...! Marfă...! guiță, în schimb, Big Sile, satisfăcut și reîntremat. Scumpetea din coș, trebe' că și-a băgat în răcori, până și Ursitoarele! Parcă-i un purcel...! Ce purcel? Parcă-i El Chupacabra! De pe unde mama dracilor ați cules voi, tembelilor, așa o comoară de..., de pruncușor? De la Coco, achiesează Fratele, ofuscat. Nu mai drăcui! Și mai multe nu vrei să afli, crede-mă! Câtuși de puțin! S-au
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
turbatul din mânuțe și din piciorușe, contorsionându-și spinarea rahitică și înțepenindu-se în defensivă, pe fundul coșului, ca lovit de tetanos. Pas de-l apucă! Plus că mai și guiță, deznădăjduit și amplu, cu disperarea unui întreg padoc de purcei, condamnați la cea mai cruntă exterminare posibilă! Astupă-i gura turbulentului, pune-i botniță, că ne trezim cu Popa Prostu' peste noi! țistuiește Dănuț. Agață-l, naibii, odată, nășește-l, doftorește-l, altoiește-l, astâmpără-l, ce-i faci, că
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în ajunul Crăciunului când tăiau părinții porcul. Atunci când îl pârleau ne învârteam în jurul lui în așteptarea șoricului. Căram paie și puneam peste el, iar în timp ce oamenii mai mari mai cinsteau câte un pahar cu vin noi, copii furam șoric de pe purcel. După ce terminau cu tăiatul porcului, gospodinele pregăteau bucatele, umpleau chișca, făceau sarmale și cârnați pentru ziua de Crăciun. În ajun se mânca doar turte, fără drojdie, coapte pe plită și unse cu jolfă făcută din sămânță de cânepă și floarea
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA FEREŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Găină Emilia () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2058]
-
jos de acolo, măi băiete, că-mi dărâmi portița, fire-ai al dracului! strigă baba Ioana, bosumflată ca totdeauna, către copilul lui Vasile Zidaru, care se legăna, cățărat pe ulucile portiței, lălăind cât îl țineau plămânii. Ioana dădea de mâncare purcelului mai în fundul ogrăzii, care era una cu grădina. Îi ținea ceaunul cu lături și-l îndemna: "Mănîncă, băiețelul mamei, hai mănîncă!" Porcul însă își scoase deodată râtul din zeama de tărâțe și trecu la celălalt ceaun gol, scormonind după rămășițe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
jucăuș. Când văzu baba Ioana că porcul, în loc să soarbă, mai mult se hîlborește, îi luă ceaunul, mormăind: ― Văd că te-ai săturat și-ți arde de joacă, nebunule, și mă ții aplecată de mă dor vinele de la picioare!" Drept răspuns, purcelul grohăi mulțumit și începu să caute pe jos dacă n-o fi căzut vreo bucată mai bună. Negăsind nimic, vru să plece după stăpîna-sa, dar legat cu sfoară de un pociumb, trebui să-și oprească avântul. Câinii însă se țineau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
boi. Ea singură l-a lipit cu lut pe dinafară și pe dinăuntru, l-a văruit. Un om i-a cârpit coperișul și i-a făcut o vatră cu o închipuire de horn, un coteț pentru galițe și altul pentru purcel. Un vecin i-a dăruit două ferestruici care nu-i mai trebuiau. Numai trei ochiuri aveau sticlă: celelalte le-a astupat cu hârtie de la popa... Florica, după ce a văzut cum s-a așezat maică-sa, s-a supărat că o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sărută, murmurând drăgălaș: ― Cine-i mai dulce și mai adorabil ca tăicuțul nostru? Gogu profită să se plângă iarăși de peripețiile călătoriei. Au avut trei pane de cauciuc și două la motor. Au omorât nenumărate gâște, rațe, găini și un purcel. Erau să calce nu se știe câți oameni și să se ciocnească cu diverse care și căruțe. Și asta se cheamă, pentru Nadina, plăcere. De vină însă e numai Grigore, fiindcă i-a permis să-și cumpere automobil când în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că voi nu-mi cumpărați altele și m-ați lăsa să umblu desculț... Așa, Ignate, să vii curînd-curînd, că altfel vine porcul la mine și nici nu se mai întoarce! Atunci femeia izbucni amărîtă: ― Aoleo, doar n-o să ne iei purcelul, domnule, să-mi rămâie copiii flămânzi, că atâta avem și-am rupt de la gura noastră să-l cresc, că vite nu putem ținea dacă nu-i nutreț și porumbul... Bîrzotescu, parcă nici n-ar fi luat notă de existența ei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lăsați câinii în pace, c-o să vă muște!... Costică, fire-ai al dracului, nu-mi hâșăi găinile, că se sperie și nu se mai strâng acasă!... Băiete, nebunit-ai ori nu mai ai mult? Cum te sui tu călare pe purcel, să mi-l deșeli, bată-te Dumnezeu! Mai târziu, Costică ieși în uliță, unde avea mai mult loc pentru a arăta lui Nicu alte năzdrăvănii. El, fiind mai mare, se socotea obligat să întreție admirația tovarășului de joacă prin toate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
copilul?... Că doar nu le-a mâncat averea! Iar Ignat Cercel se burzului: ― Acu nu le mai ajunge că ne schingiuiesc pe noi, încep să ne oropsească și copilașii. Pe ai mei i-au lăsat flămânzi, că le-au luat purcelul... Bine stăm, n-am ce zice! Alții se amestecară: ― Apoi să lase-n pace copiii!... Ce-au și cu bieții copii!... Nici de dânșii nu mai încap?... Of, Doamne, rău ne-ai mai pedepsit!... Dacă suntem și noi molâi și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zăngăniră geamurile: ― Ajutor!... Ajutor!... Aoleu!... Tată, nu mă lăsa! În vreme ce vaietele lui de durere se îngroșau și răgușeau și se transformau în grohăituri și apoi în gemete cu sughițuri, Chirilă Păun tăia și vorbea liniștit, parc-ar fi operat un purcel: ― Taci, cocoșelul tatii, taci, că ți-ai bătut joc destul de muierile noastre, de-acu să mai stai și cuminte... Ehei, cum m-a usturat inima pe mine toată iarna, și m-am plâns, și m-am zbătut pe la toți oamenii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
au ales cu mai puțin, că ei întîi n-au îndrăznit și când au îndrăznit nu mai aveau ce alege. Ignat Cercel se făcu borș de cum deschise ochii, fiindcă muierea nu era mulțumită deloc că n-a luat și un purcel, ca să aibă și copilașii ei cu ce să-și mai îndulcească inima. În zadar îi amintea bărbatul că a adus trei saci de porumb, să le ajungă până-n miezul verii, de era să-și rupă spinarea, că toată noaptea l-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-și mai îndulcească inima. În zadar îi amintea bărbatul că a adus trei saci de porumb, să le ajungă până-n miezul verii, de era să-și rupă spinarea, că toată noaptea l-a durut mijlocul, ea o ținea lanț cu purcelul. ― Măi muierea dracului, dar cum era să aduc eu cogemite porcul? În spate? strigă Ignat. Că doar porcul nu merge ca omul ori ca boul, să-l mâi dinapoi! ― D-apoi alții cum au luat, bărbate?... Și încă oameni care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
împrejurimea conacului până la castelul lui Grigoriță și toată ograda argaților. Soarele coborâse spre asfințit în spatele caselor, adumbrind cerdacul și însîngerînd sutele de capete cu privirile strâmbate de puterea luminii. ― Văd că într-adevăr ați venit tot satul, cu cățel, cu purcel! zise Miron calm, cercetând fețele, parc-ar fi vrut să vadă cine lipsește. ― De, cucoane! răspunseră câteva glasuri nesigure, între care bătrânul Iuga recunoscu pe al lui Ignat Cercel, zărindu-i chiar mutra plângăreață undeva, fără să-l intereseze însă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un desen: un cerc deschis, având în interior sute de cărărui încrucișate, ca niște intestine. Până la culcare mi-am mai pierdut timpul pe lângă tanti Aura, care strângea scamele răspândite prin toată casa. Marcel se întorsese de la joacă murdar ca un purcel și n-o încasase numai pentru că eram și eu de față. După masă am luat câte o mențină, disc de ciocolată cu miezul alb, pufos și cu gust de izmă, iar apoi mătușa mi-a făcut patul. Am pus scoica
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din pământ. Norocul începuse să-mi surâdă și starea mea sufletească se înseninase și ea. De obicei, mahalaua mă deprimă prin sărăcia ei monotonă, astăzi însă, nu ! Chiar bojdeucile cu geamul de-o palmă, cu curți noroioase prin care mișunau purcei, câini, găini și copii mucoși, îmbrăcați ca vai de lume și la care striga acrită câte o femeie ofilită de treabă, cu părul adunat neglijent într-un conci soios, fluturându-și fustele în jurul pirostriilor pe care fierbea bulionul sau săpunul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
stare să discute cu nimeni, nu poate comunica în nici un fel cu rasa umană. E măreață ca o regină, m-am însurat cu o principesă. Și detest s-o văd plângând, e atât de nefiresc pentru ea, arată ca un purcel ud. Nu are nici un pic de căldură în făptura ei, nu poți afla un liman în ea sau puțină siguranță. Oh, Doamne, și ce frică mă cuprinde, de cât ajutor aș avea nevoia acum că vine el. De ce trebuie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aproape de muchea căzii. Când scoteai dopul, apa se menținea la un nivel uniform de vreo treizeci și cinci de centimetri, gâlgâind și împroșcând sub violența jeturilor robinetelor. Cu o noapte în urmă, John Robert visase că era urmărit de o droaie de purcei guițători, care se dovediră a fi de fapt prunci omenești, alergând foarte repede în patru labe. Mai târziu, văzu aceleași creaturi zăcând trântite pe jos, parcă adormite, numai că acum erau păpuși, iar el își spusese: „Deci erau numai niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
imaginației creatoare a unor eminenți profesori de educație fizică) , 3.dar mai ales, capul care poate lovi direct, dar care conduce jocul prin puterea minții, 4.important este animalul cu ajutorul căruia se practică concursul (cal, cocoș, taur, câini, cămile, lame, purcei...), adjuvant tratat ca un camarad, coechipier, 5.obiectul prin care se realizează jocul: minge, rachetă, plasă, aparat..., ori de vehiculul de deplasare (biciclete, sănii, schiuri, role, schiboard, planșe, schi nautic, wind surfing, wakeboardul), sportul depinde de mediul natural sau de
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
desprins din îmbrățișarea lor, s a dus spre prispă, s-a așezat cu gesturi și icnet bătrânești și, după ce i-a privit pe rând, a deschis vorba: Păi, cum să fie? Ca la orice examen... Lume multă - cu cățel cu purcel - agitată, plângăreață, disperată, nedormită, nemâncată... Ca în Iad. Și tu ce ai făcut? - a întrebat Maranda. Am făcut și eu ce a făcut toată lumea. Adică? - a întrebat nerăbdător de astă dată, Toaibă. Adică am dat lucrări scrise și pe urmă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]