107,135 matches
-
lui Urmuz" - (cum recent bine constata Nicolae Balotă*). Vitregia timpurilor și o foarte amară experiență din Franța îl vor determina pe Lucian Boz (precum și pe Ștefan Baciu - care a fugit tocmai în Honolulu) să se refugieze în Australia - unde a purtat o amplă corespondență între anii 1958 și 1977 inclusiv cu Ștefan Baciu pe nedrept uitat în țara lui de baștină. În 1981, Lucian Boz - nostalgic - a avut totuși timp să-și adune într-un volum de aproape 300 de pagini
Amintirea lui Lucian Boz by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/13763_a_15088]
-
Năzuința lui Hașdeu e cea de-a cuprinde mereu totalitatea: "Setea ( ...) timpurie de a ști tot, si de a ști direct de la sursă este înnobilata la Hașdeu de pasiunea lui romantică pentru sinteză, pentru cunoașterea totală a realității. Romantismul hasdeean poartă amprenta unei temerare capacități asociative, cu un fundal magic: Este o uriașă sete romantică de sinteză și enciclopedie, de apropieri curajoase între fapte mult depărtate între ele. Distanțele se pierd în viziunea această romantică, viziune ce concentrează spațiul, creînd un
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
tipul ăsta mi-a mîncat sufletul. M-a lăsat nevasta..., m-am îmbolnăvit de ficat... m-a adus în ultimul hal..., mi-am pus în cui toate treburile, treaba mea e să-l urmăresc pe reacționarul ăsta, și’mnealui mă poartă toată ziua numai prin restaurante. M-a nenorocit...»" Nu-i așa că v-ar interesa Terfelogul? l Cartea de Convorbiri cu Ileana Mălăncioiu a lui Daniel Cristea-Enache din care au fost publicate ample extrase în "Apostrof" și "Adevărul literar și artistic
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13728_a_15053]
-
--- Luni 30 iunie a.c. a avut loc ședința Consiliului Uniunii Scriitorilor. O informare asupra activității Uniunii de la ultima ședință de Consiliu a prezentat Eugen Uricaru. Consiliul a purtat discuții pe marginea rapoartelor prezentate de Ioan Floră, președintele Comisiei de validare, si Dan Tărchilă, președintele Comisiei sociale. A fost aprobată propunerea de a se înființa o reprezentantă a Uniunii Scriitorilor în orașul Deva. În urmă aprobării propunerilor prezentate de
Consiliul Uniunii Scriitorilor () [Corola-journal/Journalistic/13782_a_15107]
-
last look at this Sacred Heart before it blows. And everybody knows. Oră închiderii Bem, dansăm fara-ncetare Căci jazz-band-ul sună tare Johnny Walker ni se suie drept la cap, Doamna mea și-a inserării Este Îngerul Iertării Jartiera-i poartă lumea drept ciorap Cei ce beau, cei ce dansează Din priviri o desenează Și viorile străfulgera în sală, Dame bluzele-si sfîșie Polka e o nebunie Partenerii se tot schimba Raiu-n iad ți se preschimba E oră închiderii, ora finală
Leonard Cohen in traducerea lui Mircea Cartarescu by Mircea Cărtărescu () [Corola-journal/Journalistic/13754_a_15079]
-
-noata dezbrăcată Noaptea-i dulce, parfumata Sigur vei avea o aventură. Deci vîrtej și roată iară Jos la șerpi și sus pe scara Sus în turnul orelor de gală, Totul brusc s-a petrecut: Un plîns, un geamăt, un sărut Poartă iubirii s-a crăpat Și-apoi nimic nu s-a-ntimplat Decît oră finală. Te-am iubit fiindcă erai frumoasă Și continuai să fii și mai frumoasă, Dar nu doar pentru asta te-am iubit. Te-am iubit și pentru corpul tău
Leonard Cohen in traducerea lui Mircea Cartarescu by Mircea Cărtărescu () [Corola-journal/Journalistic/13754_a_15079]
-
mai e nimic de retrăit. Îmi lipsești de cînd s-a dus Tot ce-a fost și-o fi de spus Nu îmi pasă că mi-e viața goală Azi par liber dar șunt mort Abia trupul mi-l mai port Spre oră finală. Bem, dansăm fara-ncetare E un cerc, e o stagnare Locu-i mort că Raiul și pustiu Doamna mea cea inserata A îmbătrînit deodată Dă-i fardata trist și fistichiu. Ridic paharul și închin Pentru secretul cel divin
Leonard Cohen in traducerea lui Mircea Cartarescu by Mircea Cărtărescu () [Corola-journal/Journalistic/13754_a_15079]
-
articolele publicistice propriu-zise ( cronici literare, considerații asupra vieții literare, reacții la realitatea politică și socială din anii tranziției, reflexii asupra politicii externe și a modului în care este promovată imaginea României în lume). ( Aproape) Nimic din aceste articole nu mai poartă semnele inconfundabile ale mărcii Mircea Cărtărescu. Metaforele și visul au dispărut, tonul este rațional, argumentația corectă. Judecățile sînt impecabile, dar oarecum la nivelul bunului simț. Ele se situează pe o linie de mijloc ( împăciuitoristă?) între tendințele contradictorii care au scindat
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
critica literară este scindată în funcție de interesele de grup literar, nu mai există critici de autoritate, capabili să lanseze nume noi pe piața de carte românească, așa cum au fost Nicolae Manolescu sau Ovid S. Crohmălniceanu, în lumea literară de azi se poartă o bătălie fratricidă între scriitorii care aparțin aceleiași familii spirituale și, teoretic, ar trebui să fie pe aceeași parte a baricadei "moderniști" vs. "neoliberali" în beneficiul exclusiv al profitorilor noului regim, actuala putere nu are vocația diversității și a dialogului
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
au ceva altfel, și acest ceva altfel e un dar, e o povară, e o responsabilitate, e un blestem, poate să ne aducă bucurii foarte mari, poate să ne aducă suferințe îngrozitoare, e ca o graviditate monstruoasă pe care o purtăm. D.P.: Ai fost cea care ai ținut Laudatio pentru profesorul Nicolae Balotă, la primirea titlului de Doctor Honoris Causa al Universității "Babeș-Bolyai". La apariția ta în Aula Magna, s-a creat spontan o rumoare de simpatie, lumea a început să
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
chiar am șterpelit o halviță și apoi am avut remușcări. Când a murit, am suferit îngrozitor. Era un om inteligent, foarte umblat și cu o fină intuiție. Armenii, ca și evreii, au acea subțirime extraordinară. Și eu, la 10 ani, purtam cu el discuții intense. În fine, nea Garabet, prietenul meu greu, așa cum am mai scris, a fost primul care a prevăzut ceva. Probabil că eram un copil precoce. Pe urmă, au mai urmat două întâmplări care se înlănțuie cu aceasta
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
e, cred, una dintre cele mai radicale, dar și mai puțin înțelese schimbări aduse de realism. În acest context trebuie înțeleasă celebra afirmație a lui Stendhal din Roșu și negru, referitoare la vocația românului: Un roman e ca o oglindă purtată de-a lungul unui drum bătut de multă lume. El va răsfrînge în ochi cînd seninul cerului albastru, cînd noroiul mocirlelor din cale. Iar pe cel ce poartă povară oglinzii în spate îl veți învinovăți că e imoral Mai bine
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
și negru, referitoare la vocația românului: Un roman e ca o oglindă purtată de-a lungul unui drum bătut de multă lume. El va răsfrînge în ochi cînd seninul cerului albastru, cînd noroiul mocirlelor din cale. Iar pe cel ce poartă povară oglinzii în spate îl veți învinovăți că e imoral Mai bine ați învinui drumul pe care se află mocirla și, mai mult încă, pe inspectorul drumurilor, care îngăduie să zacă apă și să se formeze mocirla. 2 Între frumusețea
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
fie în fața calculatorului sau a sempler-ului se consumă în-tr-un fel de Tebaida arzătoare, în care practicarea ascetismului profan este la fel de aspră ca celebrarea ascetismului autentic, religios. Oamenii puternici nu se pleacă sub poverile grele, chiar dacă nu sunt obișnuiți să le poarte, pe când cei slabi nu se pot mișca sub ele chiar dacă menirea lor este căratul poverilor. Pe Călin Ioachimescu nu l-am auzit niciodată plângân-du-se de ceva că e mult sau greu. Are voluptatea sacrificiului și al risipirii întru deservirea celorlalți
Meseriașul by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13776_a_15101]
-
adevăratei înțelegeri? Peter îi răspunde ea. Jean Heap l-a sfătuit să pășească pe marea cale a anonimatului. Mai tarziu, doamna de Salzman o să preia misiunea și Brook îi face portretul un real model uman. Respectul pe care i-l poartă e profund: rebelul de pe vremuri devine, benevol, un discipol ascultător. Pe alt plan, Micheline Rozan va interveni pe parcursul sau parizian. Mărie Hélène Estienne este astăzi colaboratoarea lui, Nina Parry credincioasa lui asistență. Altădată o prietenă foarte dragă, în stadiul final
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
om. Devotamentul lui se află în proximitatea celui proclamat de Georges Duhamel drept "rezultatul unei cugetări care cântărește totul și alege". O consecință fermă și senină a unei dezbateri interioare, în urma căreia a ales Preludiu ca o taină ce a purtat-o, iată, timp de trei decenii, povestind crâmpeie sui generis ale vieți sale. Iar povestea ne spune că, firește, creșterea copilului se termină odată, dar grijile casei nu se isprăvesc niciodată. Voicu Enăchescu mai știe că dacă s-a făcut
Fraternitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13802_a_15127]
-
Olga, Stolz - își taie punțle cu lumea, se sinucide, încet dar sigur, în patul lui, în gîndul lui, în suferința lui. Nu vrea nimic. Nici patimi, nici frămîntări, nici schimbări, nici melancolie, nici lună, nici furtună. Spectacolul lui Tocilescu ne poartă, de altfel, pe drumul dulce-amar, tulburător al sinuciderii lente a lui Oblomov. Sîntem martorii acestei sinucideri la vedere. Poate că și asta se cheamă "oblomovism". Lenea ca abandon, în cele din urmă, în brațele morți. De cîte ori, oare, nu
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
dulăi comunitari, vaccinaț, dotaț cu zgărzi. Și tot astfel, într-o luminoasă zi de februarie, cu chiciură pe crengi și sclipitoare nea sub tălpi, Grădina Botanică din București își va redeschide porțle, pietonii supraviețuitori vor reintra, contra unei modice taxe, purtându-și poeticii pași pe aleile învirginate, prin nămeț vor sări numai mierloi și pisici hoinare, ori mai știi? câte o veveriță. În micuțul muzeu al Grădinii, pe lângă lupul împăiat va mai fi expus și un rarisim exemplar de tigru tasmanian
Sinuciderea din Grădina Botanică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13788_a_15113]
-
lui Nicolae Ceaușescu, întâiul tricou al lui Ion Iliescu". Mi-am luat și eu unul, dar nu-mi vine, e prea mic. Domnule Ion Barbu, folosesc acest prilej, ca să vă rog: faceți și numere mai mari Sau vreți să-l poarte numai Ion Iliescu?
Ha, Ha and Ha by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13824_a_15149]
-
poteca „agențiilor de pază și protecție". Care agenții sunt mai dese decât școlile și mai populate decât spitalele. Aproape nu-i stradă în marile orașe unde să nu te uimească forfota unor flăcăi bine făcuți, de obicei îmbrăcați în negru, purtând insigne, pistoale și bocanci „ca-n filme", gata să te ia de guler dacă zăbovești o clipă mai mult în fața vitrinei pe care-o au în grijă și neezitând să-ți aplice un baston peste cocoașă dacă te plângi c-
O nouă ideologie: „badigardismul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13810_a_15135]
-
ca un bolid, iuțesc pasul și, de la distanță, constat că obișnuiții mei companioni de voiaj sunt deja în stație: patru-cinci femei și patru-cinci bărbați de vârsta a treia. Am uitat să spun că mijlocul de transport în comun care ne poartă spre centul orașului donație a municipalității din Lyon, dacă nu mă înșel are o construcție neobișnuită pentru România: el conține vreo șaisprezece scaune dispuse normal, în direcția de deplasare a mașinii, și vreo opt așezate lateral, lipite unul de altul
Zeta-Jones are bilet circular by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13834_a_15159]
-
stilul fără a ne perverti ideile. Cred, așadar, că vom dialoga de la egal la egal cu lumea lui Andrei Makine. Restul e management și marketing editorial. În tot cazul, sper să nu luăm din noile mode tocmai «deprimismul» care se poartă la francezi, iar romancierii să nu repete prostia mimetică a dramaturgilor, de a prelua exclusiv (și chiar ostentativ) tot ce țne de terorismul minoritarist al corectitudinii politice, aducând în scenă cu precădere homosexuali, handicapaț, nimfomane, alcoolici ș.a.m.d. într-
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13808_a_15133]
-
oamenilor, doar superficial aburite de nostalgii sămănătoriste, în latura baladescă, aceasta este dureri înăbușite. Adică, nu întîmplător, titlul volumului lui Sadoveanu din 1904. Cel mai important monografist al lui Agârbiceanu a susținut ideea admirației pe care scriitorul ardelean ar fi purtat-o moldoveanului. Însă ideea lui M. Zaciu creează o problemă: cînd Agârbiceanu începe a-și publica povestirile ,,de la țară", cu nimic deosebite de cele care le urmează vreme de un deceniu și jumătate, Sadoveanu nu debutase. Nu se vede nici un
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]
-
devenit om de afaceri, rămas văduv și reîntors pentru scurt timp la Praga pentru a-și recupera cîteva relicve materiale și sentimentale ale trecutului, între altele, și un jurnal. Josef își venerează mai intens soția după ce aceasta a murit și poartă mereu cu el, ca semn al fidelității matrimoniale și dincolo de moarte, traducerea în daneză a Odisseei. Liantul care unește personajele, dispuse aproape simetric în structura intrigii romanești, este Erosul. Pe de altă parte, uzînd de potrivirile deloc întîmplătoare ale destinului
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
erorilor. (Iulian Nuță, București) * Cum vă cunoaștem de-acum necazurile și imensa încercare dureroasă prin care ați trecut și treceți încă, cum ați avut și gingășia de a ne aduce acele câteva flori parcă desprinse din doliul pe care-l purtați, am sperat din tot sufletul să vă fim și noi de folos după puterile noastre. Adică să vă citim și să ne placă, să fim bucuroși de reușitele dvs., să fim încântați, să nu avem ce vă reproșa. De fapt
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13855_a_15180]