764 matches
-
erau atât de pregnante încât aproape că înecau lucrurile minore. De exemplu, aroma schimbătoare unui băiețel de doisprezece ani, care nu mai mirosea acum a zahăr, ci a sudoare. Foșnitul fiului care se instalează liniștit în sacul de dormit, în mijlocul pustietății. Sigur că sunt, a concluzionat Mike. Jina s-a dus la el, a încercat să-l ia în brațe. Zach, a spus ea. Zach s-a smucit însă și s-a afundat așa de tare printre copaci, încât Jinei i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
împietrită a celorlalți. Pe măsură ce timpul trecea, devenea tot mai clar că inamicul se abținea de la orice nouă inițiativa - sau poate că scutul îi respingea toate atacurile. Oricum, nu mai avu loc nici un incident. Sorii de la marginea galaxiei păreau de o pustietate dezolantă. Primul dintre ei răsări ca un uriaș bulgar de lumină, arzând în noaptea spațiului. Lester și oamenii lui localizară cinci planete îndeajuns de apropiate de acest soare, pentru a merita să fie studiate. Una dintre ele părea locuită: o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
al orașului, cu izvoare În latina medievală. Rivulus Dominarum, adică RÎulețul Doamnelor... CÎnd a fost Întemeiat orașul, În secolul al XIII lea, pentru minerii germani aduși la scos aur și argint, mă mir ce fel de doamne or fi bîntuit pustietățile locului... Judecător absolut fusese ochiul onomastului. Să fi văzut el În trăsăturile femeilor care or fi spălat rufe la rîu atîta distincție, Încît nu s-a putut opri să nu le numească „stăpîne“ ca pe niște contese? Poate că da
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ales dacă ești obosit. În ultima seară, am zis hai să luăm autobuzul până la hotel, deși era doar la vreo 10 minute de mers pe jos. După jumătate de oră, eram îngroziți, într-un loc inexistent pe hartă, într-o pustietate de neimaginat, blestemând momentul în care am avut geniala idee de a urca în autobuz. WC. Obligatoriu să știi unde sunt, câte sunt și cât costă. Unele sunt gratuite, altele închid în timpul nopții, altele sunt de negăsit, iar la altele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
În broboade negre, În căutarea bărbaților lor. Vestea victoriei se răspândise repede, dar, odată cu ea, se răspândiseră și veștile triste. Rămâneau multe văduve, rămâneau mulți orfani. Erina nu Îndrăznise să privească pe fereastră. Era prea multă tristețe și prea multă pustietate În acest sfârșit de bătălie. Era prea multă Înfrângere În această biruință. Se Întorsese singură de la Vaslui, căci Alexandru rămăsese alături de tatăl său. La Suceava se Închinase Doamnei țării, frumoasa Maria de Mangop, a doua soție a voievodului. Nici una, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
răsucită, se Întoarse spre ceilalți și strigă: - În genunchi, fraților, că aista-i măria sa Ștefan! Întreaga adunare Îngenunchie, iar cei care aveau cușme sau căciuli pe cap și le scoaseră. - Cine sunteți, oameni buni? Întrebă voievodul. Și ce faceți În pustietățile astea? - Iaca, măria ta, răspunse bătrânul, am auzit porunca de luptă. Și ne-am gândirăm că n-ar fi rău să alungăm păgânii acolo unde le-o fi locul. - Cum te cheamă, moșule? - Atudoriței mă cheamă, măria ta! Și Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
n avea cum să le Înțeleagă, erau cartiere scăldate În lumini multicolore și mahalale cufundate În Întuneric. Uneori străzile erau pline de mici vagabonzi și de milionari, alteori erau deșarte. Imaginația dădea viață acestui oraș, care părea mai tangibil decât pustietatea În care trăia. Era limpede că trebuie să plece. Era limpede că trebuie să dea peste acest oraș Îndepărtat. Vasul nu era atât de mare pe cât se așteptase și erau mulți care voiau să urce. Drumul cu autobuzul luat din
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
adormea și se trezea, nu reușea să rămână treaz. Într-o noapte, târziu, devenise atât de fierbinte, Încât Johan s-a dat jos din pat ca să-l lase să se mai răcorească. Stătea pe marginea patu lui, privea pe fereastră pustietatea Întunecată a câmpurilor cu mără cini, când Adam l-a strigat: Johan, ești aici? Iar Johan i-a răspuns: Da, nu-ți fie teamă, nu te părăsesc. Promiți? Sigur că-ți promit. Te rog, Johan, să nu mă lași niciodată
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
zi la alta îi aud glasul pe timpul flămând de speranțe. De la o zi la alta, realitatea îmi întunecă sufletul ce sâgerează pe genele eclipsei unde rămân un element abstract de gânduri. Sfâșietor de sincer mă dezbrac de ispită și-n pustietatea căinței îi rostesc numele ce mi plouă prin săruturile stelelor îmbrățișându-mă cu lacrimile din adevărata-mi sărăcie iertată de noapte. TRUPUL OBOSIT DE ATÂTA IUBIRE DE LUME în amintirea prof. Iancică Dobriță Să înțelegi lumea și să o iubești
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
și ce pot să fac eu?" "Să te duci la nevastă-sa românca și să-i ceri niște bani împrut, nu se poate să nu te ajute, îți dai seama ce bine o să-i pară să audă românește aici în pustietatea asta?" Era nebun gagiul. "Cîte neveste are Bokassa ăsta?" întreb. Așa, să mă aflu în treabă. "Că doar n-o fi numărul unu la neveste, n-o fi a noastră cea mai tare?" În jumătate de oră mi-a aflat
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
loc mai bun. Fugi încolo! îl repezi Bărzăunul. Nu vezi că-i plin de rădăcini peste tot ? Vrei să mi s-agațe cîrligul în ele? Hai mai departe! Și mai merseră iar o postată destul de bună, pînă ajunseră într-o pustietate de necrezut. Peste tot se înălțau sălcii uriașe și fel de fel de arbuști curioși, alături de stînci negre și ascuțite, țîșnite ca niște semne de exclamare din adîncul întunecos al lacului. Nu-i bine nici aici, zise de data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
îl lăsă să se producă pînă la sfîrșit, apoi, privindu-1 peste umăr, îi spuse cu nemărginit dispreț: Tu ești bun de pus în cînepă, drept sperietoare, bă momîie cu glas de flașnetă!... Cine naiba m-a pus să vin în pustietatea asta tocmai cu tine? Mai bine stăteam de vorbă cu poarta! Bărzăunul părea total în afara problemei. Se făcea că nu aude și că nu vede nimic. La un moment dat se făcu că scoate un pistol imaginar de la brîu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Ca și cum cineva ar fi apăsat pe-un buton, în aceeași fracțiune de secundă din piepturile tuturor izbucni un hohot nesfîrșit de rîs, cu urcușuri și coborîșuri pe toate gamele posibile, cum nu se mai auzise de cînd lumea prin acele pustietăți. Pasăre fermecată e rîsul... și nimic nu poate da mai mult curaj, mai multă încredere, ca un hohot curat de rîs. Orice urmă de supărare s-a șters, iar hotărîrea Bărzăunului de a se întoarce în sat a fost uitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Dar mai bine să revenim la ale noastre, la acel Petrescu-Petre, profesorul de germană de la Voievodeasa, care mi s-a părut un caz ceva mai deosebit. * * * Măi Petre-tată! De ce n-ai învățat și tu mai bine ca să nu ajungi în pustietatea asta a codrilor? L-a dojenit directorul pe profesor. Și vezi că și organili s-au interesat ce hram poartă profesorașul de germană, l-a atenționat... Sper să nu fi fluierat în biserică ori să fi spart nuci cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
are în față decât imensitatea gri a întinderilor de nisip. Află astfel un labirint cum nu-și imaginase nimeni până atunci. După ce i-au dezlegat lanțurile, a fost părăsit acolo unde, imediat, devine parte neînsemnată și neștiută a unor vaste pustietăți. Aș remarca în legătură cu aceste două labirinturi din povestirea lui Borges că ele comportă ceva neomenesc. Cel care se trezește în fața lor nu mai are la îndemână nici o soluție omenească, se vede deodată în fața propriei morți. Iar ceea ce se petrece după
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
unei apariții din senin. În fond, deșertul are de partea sa fatalitatea însăși. Când pune la încercare viața unui muritor, nu îngăduie o lungă așteptare și nu lasă nici o urmă. Nu știm de fapt ce s-a întâmplat acolo, în pustietate. Scriitorul ne spune că regele părăsit ar fi murit de foame și de sete. Însă imediat suspendă orice reflecție de acest fel și adaugă ceva atemporal: „Gloria să fie cu Cel care nu moare.“ Când deasupra deșertului se simte suflul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
care s-a voit o vreme stăpân al lumii, fac până la urmă o experiență de acest gen. Ei ajung să întrevadă în chiar proximitatea lor - dacă nu cumva în ei înșiși - hăul ca atare. 5. În proximitatea miracolului: edificii și pustietăți După cum am văzut mai sus, cele trei labirinturi despre care vorbește Borges comportă ceva neomenesc. Faptul e valabil nu doar cu privire la pustiul în care e părăsit regele trufaș, ci și la edificiile ridicate de oameni. Neomenescul lor le aduce în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
un vin nemaipomenit de bun, niște prăjituri grozave și un lichior care ar fi putut să rivalizeze cu cele mai rafinate produse similare fabricate de către cele mai renumite firme străine. Călătorul, foarte mirat că se găsesc astfel de delicatese în pustietatea în care se afla, întreabă cine i le-a procurat, la care gazda răspunse simplu, cum, dealtfel, trebuia să ne-așteptăm: "Cocotierii mei" ― și probabil îi arătă palmierii cu un gest larg! Și, ca să-l facă praf pe călătorul care
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
sens cu care se închide textul este o mise en abîme a unei fabule despre Vestul care și-a pierdut inocența. Călătoria către Gwendoline nu mai poate fi atât de simplă, de senină și de liniară. Drumul acestui pelerin al pustietății americane se întretaie cu viziunea morții și singurătății. Scrisoarea iubitei îndepărtate, citite și recitite de „omul de hârtie”, nu mai poate alunga gustul ruinei și al distrugerii. * L’homme des neiges (desenat de Milo Manara după un scenariu de Alfredo
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pentru Maria”. Am dat să ies din curte, dar m-am întors, m-am șters de ploaie cu un prosop pe care mi l a dat bunica, care m-a întrebat dacă nu mi-e frică de atâta întuneric și pustietate. Eu am răspuns că o să am grijă, că într-adevăr este cam pustiu pe drum, dar sper să nu se întâmple nimic. Eram destul de îngrijorată de întunericul greu și de pustietate. Dar am plecat la Maria. Mulțumesc! Într-o seară
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
dacă nu mi-e frică de atâta întuneric și pustietate. Eu am răspuns că o să am grijă, că într-adevăr este cam pustiu pe drum, dar sper să nu se întâmple nimic. Eram destul de îngrijorată de întunericul greu și de pustietate. Dar am plecat la Maria. Mulțumesc! Într-o seară vine la mine Sfântul Vasile cel Mare și începe să-mi dea sfaturi bune: acolo să nu mergi, să mergi dincolo; la acela să nu mergi, să mergi la celălalt; asta
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
lui de frunze un rod îmbelșugat, Atunci, intrând în simpla, obșteasca armonie Cu tot ce-l limitează și-l leagă, împăcat, În toamna lui, copacul se-nclină către glie. BANCHIZELE Din aspra contopire a gerului polar Cu verzi și stătătoare pustietăți lichide, Sinteze transparente, de străluciri avide, Zbucnesc din somnorosul noian originar. Mereu rătăcitoare, substratul lor închide Tot darul unui soare roșiatec și avar, Apoi, de-a lungul nopții tot aurul stelar Și toată înflorirea reflexelor fluide. Iar când, târziu, prin
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mai groasă; când a venit rândul falusului, am ridicat, fără să știu de ce, ochii și am văzut apropiindu-se, printre trestiile mai rărite în partea aceea, o tânără fată, n-avea cum să mă vadă, mă întrebam de unde răsărise în pustietatea noastră, ea s-a oprit în fața mea, pe mal, la nici douăzeci de pași, și s-a întins pe iarbă. „O să stea cât o să stea și o să plece“, mi-am spus, continuând să frec, liniștit, falusul acela de lut; atunci
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
probabil că persoana care bătuse ușor la ușa camerei lui Vladimir nu percepu permisiunea de a intra. Lui nu îi era indiferent să știe cine îi face onoarea de a-l vizita la ora aceea și mai ales în această pustietate stingheritoare: se îndreptă agale către ușă, întrebându-se dacă nu cumva revenise cunoștința lui de la vagonul-restaurant, taximetristul clandestin. Tresări când, în cadrul ușii înalte cioplită din lemn de stejar, apăru Melanie. Era leită dama de caro din cărțile de joc! Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din iarba uscată și mai ales de pe porțiunile de pământ gol dinspre pădure. Ceva mai târziu, răzbate dinspre mlaștini un sunet surd, probabil vuietul stufărișului. Fără cele două becuri, nopțile ar fi cu siguranță mult mai greu de suportat în pustietatea asta, unde nu pricep cum am ajuns și nici măcar unde mă aflu. Până și numele gării e o șaradă. El se reduce la trei litere, albe pe un fond albastru spălăcit, scrise pe o firmă atârnată deasupra intrării în sala
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]