747 matches
-
locul, speriată când ajungea în dreptul unui scrin sau fotoliu sau dulap sau a unei măsuțe, ca niște munți de spaimă neagră ghiciți în întunericul albăstrui, însă temându-se și mai mult să aprindă vreo lumină care alunga umbrele, dar sporea pustietatea casei, nelăsând-o să arate așa cum era, obișnuită, dacă nu chiar mică, ci dându-i impresia că e gata oricând să se lungească și să se lățească, de parcă s-ar afla sub o vrajă, ajungând să semene cu un transatlantic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a întors ochii de la acel Rumpelstilzchen blând, neiertător și numai memorie și privea pe fereastra largă răsăritul de soare și acoperișurile caselor mici dezvelindu-se din aburii zdrențuiți ai dimineții... Partea a treia Primul cerîc) Erau singuri în toată acea pustietate și aerul adia cu o răcoare gravă. Ședeau pe banca de lemn cu stinghiile lustruite de foița de gheață, înghesuiți unul în altul, el în paltonul cadrilat ros la mâneci, cu mâinile înmănușate întinse pe pulpele picioarelor, cu capul descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
oriunde“, îi zisese, „hai la Snagov“. Străzile erau aproape goale, șoseaua pustie, oamenii dormeau încă sau rămăseseră pe la casele lor după noaptea Anului Nou. Conducea încet, nu temătoare de oglinda de gheață a șoselei, ci doar obosită și bucuroasă de pustietate, își întorcea tot timpul capul spre el, zâmbitoare, fără să-i vorbească. O singură dată îl întrebase cum se simte, apoi nu se auzeau decât torsul egal al motorului și alunecarea roților pe astalt, ca o sfâșiere interminabilă de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dar, pentru că știa că până la urmă va afla ce nu voia să afle, își impunea să nu se gândească și să privească jocurile de iarnă înainte ca ele să se închidă din nou în pânzele și gravurile vechi, în acea pustietate care era mult prea vie și în care erau singuri și aerul adia cu o răcoare gravă. Al doilea cerîc) O vreme, ceea ce simțea putea foarte bine fi numit mulțumire sufletească. Dar asta ar fi spus-o numai mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
temea de momentul când visul va lua sfârșit: când se va trezi ultima oară și se va pomeni singur în pat sau când îl va cuprinde un somn și mai adânc și se va cufunda într-un nou vis de pustietate și rătăcire. Dar nu s-a întâmplat. Dragostea lor a durat mult, a fost lentă și adormită și deși uneori nu făceau altceva decât să stea întinși, moțăind încolăciți, aceste pauze de nemișcare ghemuită făceau parte dintr-un singur moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care mi-ai răspuns. Nu vreau să mai caut! Port un nume simplu! Sunt obosit... sunt bătrân și tânăr... sunt flancat de iubiri. Avem Giga biți nenumărați, milioane de nano și mai multe miliarde de pico! Ți-e teamă de pustietate? Și mie, dar împreună vom surprinde înterg universul! Îmi lipsește îmbrățișarea ta de la ora 4, am devenit dependent de tine! Voi pândi să se aprindă plicul*! Oare îmi vei răspunde? Tu... Eu!
C?ut?tori ?n dragoste pe Internet by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83918_a_85243]
-
În călătoriile de explorare) a privit natura neîmblânzită la fel cum a privit și marea - ca un deșert uriaș și fundamental ostil, un fel de rău necesar. Comerțul, profitul personal, guvernul, stabilitatea socială și multe alte lucruri reclamau traversarea acelei pustietăți, pe atunci În mare măsură Împădurită, care se Întindea Între orașe și târguri; dar această traversare nu le aducea nici o altă plăcere În afara celei de a sosi la celălalt capăt teferi și nevătămați... sau poate Îi desfăta vânătoarea; Însă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
probabil că persoana care bătuse ușor la ușa camerei lui Vladimir nu percepu permisiunea de a intra. Lui nu îi era indiferent să știe cine îi face onoarea de a-l vizita la ora aceea și mai ales în această pustietate stingheritoare: se îndreptă agale către ușă, întrebându-se dacă nu cumva revenise cunoștința lui de la vagonul-restaurant, taximetristul clandestin. Tresări când, în cadrul ușii înalte cioplită din lemn de stejar, apăru Melanie. Era leită dama de caro din cărțile de joc! Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ați vinde pielea cât mai scump. Unul dintre ei își aprinde o țigară și începe să se scarpine îndârjit după ceafă. A' naibii păduchi! De unde dracu au apărut? Fă-ți o spălătură cu gaz și scapi sigur. Păi, de unde în pustietatea asta? Aici, singurul gaz vine de la pârțurile mele da' și alea's cam anemice, că dacă nu ai umplutură de mațe, după ce să le tragi? Chipurile celor din jur se strâmbă în grimasa unor zâmbete chinuite, când, undeva în preajma lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ambulanți din parcul Tăbăcărie, până la bucătarii din Cazino: nu descopereai același gust. Se prăjeau în soare, ca niște degete descărnate. Turiștii își cumpărau cornete întregi, pătate pe margini cu grăsime. Parcă avusese loc o crimă, într-un ungher dosnic al pustietății... Am terminat de mâncat, am plătit, după care ne-am refugiat afară, în frigul isteric. Cerul plimba pe sub nori o culoare neutră și reconfortantă, ca viața mea. „Ne învârtim prin oraș?“, am întrebat-o pe Maria. „Nu.“ Am ieșit oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scris că fapta reprezentată prin statuă se petrecuse cu multe sute de ani înainte. - Dar eu sunt acela, zise el. Nu țineți voi minte că acum cinci sute de ani mă chema Dragomir și mă pusese Mircea Vodă singur în pustietatea aceasta plină de păduri, în mica cetățuie a Dâmboviței, de țineam piept tătarilor pe Ialomița? Și acuma găsesc aci un oraș de două sute de mii de oameni? Dar cine să crează că el e geniul neamului românesc, pururea având în
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
unguresc, 3500 de pași dincoace de graniță. Dispozițiile ulterioare ale ministerului sunt cunoscute. "Nemere " zice că încălcarea de teritoriu nu s-a putut întîmpla decât din neștiința organelor române respective. Locul pe care s-a construit pichetul e îndealtmintrelea o pustietate în care arareori se rătăcește vreun om. {EminescuOpXII 292} "Pesther Lloyd" primește din București informațiunea că în privirea aceasta guvernul nostru s-a arătat foarte prevenitor cătră cel unguresc. Corespondentul foii din Pesta află că însărcinatul cu afaceri al Austriei
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
lucrează ca fotograf, să se concentreze asupra conceperii și finalizării romanului care avea să îl definească în termeni artistici, Invisible Man. Ellison, care fusese un admirator al poemului modernist al lui T.S. Eliot The Waste Land (țara pustie sau a pustietății), încearcă să folosească procedee similare în romanul său, presărându-l cu referințe la povestiri tradiționale afro-americane și bucăți muzicale din aceeași cultură, devenite deja mai vizibile și audibile decât protagonistul. Personajul principal, un tânăr afro- american educat, este conștient de
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
fără nici o supraveghere. În Marea Britanie, panourile solare furnizează energie electrică pentru faruri portuare, fără personal. Pentru a genera curent fotocelulele necesită lumină, nu căldură, din acest motiv poate funcționa farul de 360 kW al unei piste de aterizare în mijlocul unei pustietăți înghețate din Alaska. Încă din anii 60 sateliții artificiali de telecomunicații sunt alimentați cu ajutorul unor panouri solare enorme. Varianta cea mai avansată este stația spațială Freedom, care a fost lansata în jurul Pământului, a fost echipata cu opt panouri solare, asemănătoare
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
Iarnă. Noapte lucie pe o lume ca din povești: copaci de zahăr, câmp de cristal, iaz de oglindă. Și-n cuprinsul larg, uriașul policandru al cerului își aprinde, una câte una, luminile, ca într-o nemăsurată sală de dans. Viețuitoarele pustietății sunt îmbătate de farmecul acesta: păsările zbor ca ziua; lupul poposește pe labe, în hățișuri, și privește nemișcat; vulpea stă lângă vizuină și nu se-ndură să meargă la vânat; veverița pleacă creangă lângă creangă și hoinărește, ca o deșucheată
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
6. Găsește cuvinte cu sens opus pentru: noapte, uriaș,prieten ; 7. Explică expresiile date: „noapte lucie” , „ copaci de zahăr”, „câmp de cristal”, „iaz de oglindă”, „ și-n cuprinsul larg”, „uriașul policandru al cerului”, „ într-o nemăsurată sală de dans”, „ viețuitoarele pustietății sunt îmbătate de farmecul acesta”; 8. Scoate comparațiile din text și motivați rolul acestora. 9. Argumentează faptul că în textul dat, E. Gârleanu îmbină narațiunea cu descrierea. 10. Analizează gramatical primele trei substantive însoțite de adjective din text. 11. Găsește
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
era ca un ghimpe în coastă. Și era în anula acela o iarnă goală. Din porunca lui Vodă, poporul se trăsese din calea turcilor spre munte, pârjolind totul în calea lui și otrăvind fântânile. Caii turcilor trecuseră ca prin- tr-o pustietate de la Dunăre până la Vaslui și slăbiseră foarte. Turcii șiau așezat tabăra lângă Podul Înalt. La câteva zile după Anul Nou, era o negură, s-o tai cu cuțitul.Ștefan Vodă, bizuindu-se pe mintea lui și pe vrednicia ostașilor, a
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
lozincardă („secol nou”, „marea cotitură către soare”), peisajele apar dinamizate de noile realități industriale („Sar sălbăticiunile din vizuine/la lumina frunților roșii de uzine”), iar pastelurilor le ia locul evocarea entuziastă a marilor șantiere socialiste: „În vuietul betonului/se prăbușesc pustietățile/ca zidurile Ierihonului./ E ora când se pun în mișcare/uriașe ceasornice de motoare,/ca niște cataracte simfonice de bătăi/în ureche străvechilor văi” (Cornul de vânătoare). O încercare de istorisire a genezei neamului românesc se află în Poemele trashumanței
VRANCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
de dragoste/iubire și de pasiune. Acest roman ne prezintă iubirea dintre Tristan și Isolda, o iubire împărtășită cu multe greutăți. Acest roman este un roman de iubire și pasiune bazat pe paricid și incest“. „Tristan și Isolda trăiesc în pustietate până își dau seama că nu-și oferă condiții și o aduce regelui, dar tot se întâlnesc noaptea sub un copac în grădină. În final cei 2 se despart și mor“. Vreți să aflați de ce n-am făcut stop cardiac
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
Îl Întreabă unde merge. - Cobor la oameni, Îi răspunde Zarathustra. Eu iubesc oamenii și am să cobor la ei. - Biet călător, Îi răspunde bătrânul pustnic, dar de ce crezi Tu că am fugit și m-am ascuns aici, În păduri, În pustietate? Tocmai pentru că Îi iubesc, pentru că iubesc oamenii!... Într-adevăr, adeseori, În existență, trebuie să-i ferim „pe oameni” de propria-ne prezență, dându-ne, poate, nouă Înșine, impresia că fugim „de ei”. Dar, dincolo de aceasta, eu cred că una dintre
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de potop. Pămîntul, cît vedeai cu ochii spre Ghireni-Coțușca, spre Prut și Pădurile Lipcanilor din Basarabia sau spre pădurea Crasnaleuca, era pustiu și cuprins de semiîntunericul acela deprimant. Nici măcar vreo jivină, vreun animal, nu se arăta la vedere în toată pustietatea aceea. Cîțiva corbi croncăneau niște limbi doar de ei știute. Parcă erau scoși din smoală și aceste lighioane păreau că sînt mulțumite doar cu existența lor, atît de puțin utilă cuiva. La un moment dat, Costică se oprește, pune desaga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și dealuri molcome, nu era nimic aflat în mișcare, nu depistai nimic ce ar putea respira, nu îndrăznea nici vîntul să facă un efort inutil care să dea impresia de "eppur si muove". Două puncte, greu de remarcat în imensa pustietate, se odihneau puțin înainte de a intra în contrast cu natura aceea moartă. Dar nu mai pot merge, mor de foame, se adresează un băiețel de 12 ani, poate cerului, poate pustiului sau poate tatălui său. Cu o voce blîndă, tatăl încearcă un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
scăpau din hățuri vehicule primitive, scăpate în înspăimîntătoarea vale. Cu fețișoara marcată de suferință, copilul încearcă o soluție care îl uluiește pe tatăl său: Să cerem ceva de la un om... Marcat de jalnica perspectivă, tatăl, cu ochii în lacrimi, întreabă pustietatea aceea inertă, mută: Să cerșim? Copilul, Mihăiță, cum îl strigau părinții, își dă seama că a spus ceva îngrozitor și încearcă argumente noi, nemaiauzite pînă atunci. Dar este foamete, tataie. Toți cer acum. La noi, la liceu, doar cîțiva nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ziditoriul cel dintâi acestii mănăstiri” (Frumoasa). E drept că el este printre cei care, împreună cu Movileștii, au terminat de zidit prima biserică, cea pornită de Melentie Balica. - Apoi Grigorie Ghica vodă mai spune că „rămâind această mănăstire de totu la pustietate, cum și domniia mea am aflat-o di totu pustie, până ce de iznoavă am zidit-o.” - Aici vine cronicarul Ion Neculce, care îi micșorează puțin meritele lui vodă: „Iar în al treile an a domniei lui Grigorie vodă s-au
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
acest punct de vedere, cât și pentru obiectivitatea ei, cartea se va constitui, în îndepărtatele vremi viitoare, când istoria se va obiectiva, într-un important reper bibliografic. Autorul a înțeles perfect rolul mesianic ce l-a avut poezia închisorilor în pustietatea absolută, organizată de împilatori. Nu a putut prezenta șirul nesfârșit de poeți mucenici mărturisitori. I-a citat pe cei mai reprezentativi. Dar rezultă clar că pentru confrați au însemnat izbăvire și alinare, iar pentru viitorime vor fi plânsul veacului prin
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]