8,125 matches
-
mecanicul prieten, beam holercă cu el, și peste noapte să-ntinzi arma să tragi în mine!... "Ce-i cu ăsta, bre? A căpiat?" "Ordin, zice unul Muși, nu-l cunoști tu... Așa au primit ordin. Las-o și tu-n pustie de pompă, că-i prăpăd." Pe urmă am auzit tot as-noapte c-a fugit Țurcanu. Și pe tine te credeam fugit. Toată noaptea te-au căutat jandarmii. Nemții au întărit paza. Să-i ia mama dracului! E cazul să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
străzile, străduțele și bulevardele lui largi și drepte tăiate geometric. Se mângâia cu amăgirea că-n adâncul acela de junglă împietrită o aștepta cineva și avea cu cine se-ntîlni, către cine-și grăbi pașii. Cât vedea cu ochii, pământul era pustiu, toropit, și cufundat, biruit de arșița de peste zi. Se aplecă îngenunchind în ierburile răscoapte sunând metalic și se ridică îmbătată de arome, cu florile calde, lipite de obraz. Așa se apropie, cu băgare de seamă, și se arătă lui Tudor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de ceva, sau dilatați de așteptare, de bucurie. Un freamăt ciudat trecu prin el, scurgându-i-se în brațe. Lăsându-se în jos, o cuprinse cu-o încordare bățoasă în tot trupul, uitând de durere. Străbătură piața prin orașul acela pustiu, sau care părea pustiu, și frica îi dispăru. Frică? De cine să mai aibă acum frică? Sângele îi zvâcnea cu putere în tâmple. Bătăile inimii se amestecau cu bătăile inimii ei și niciodată brațele și trupul lui tânăr, exultând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de așteptare, de bucurie. Un freamăt ciudat trecu prin el, scurgându-i-se în brațe. Lăsându-se în jos, o cuprinse cu-o încordare bățoasă în tot trupul, uitând de durere. Străbătură piața prin orașul acela pustiu, sau care părea pustiu, și frica îi dispăru. Frică? De cine să mai aibă acum frică? Sângele îi zvâcnea cu putere în tâmple. Bătăile inimii se amestecau cu bătăile inimii ei și niciodată brațele și trupul lui tânăr, exultând de energie, nu s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
am șters de ploaie cu un prosop pe care mi l a dat bunica, care m-a întrebat dacă nu mi-e frică de atâta întuneric și pustietate. Eu am răspuns că o să am grijă, că într-adevăr este cam pustiu pe drum, dar sper să nu se întâmple nimic. Eram destul de îngrijorată de întunericul greu și de pustietate. Dar am plecat la Maria. Mulțumesc! Într-o seară vine la mine Sfântul Vasile cel Mare și începe să-mi dea sfaturi
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
ore de odihnă. Prefer să rămân trează, rememorând clipele petrecute cu tine. Le întorc pe toate fețele și le ating, să le simt mirosul. O singură concluzie: mi-e dor. Infinit. Mă ridic și mă îndrept spre fereastră. Faleza e pustie. E prea devreme, să treacă cineva. Doar noi rătăcim, eu și tu, în gândurile mele. Simt și mirosul de cafea. Doamne, cât aș vrea să o bem acum, împreună, din ceșcuțele albastre, la măsuța aceea mică, râzând din orice. Simt
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
un subiect la altul. Tot eu sunt. Cu viața mea. Cu amintirile, cu gândurile și visele mele. Doar să ai răbdarea de a le citi pe toate... Închid ochii și ascult marea prin fereastra întredeschisă. E încă devreme. Faleza e pustie. Doar eu. Și tu, în gândurile mele. Dar tu, tu de când n-ai mai văzut marea? Maria III. 5 septembrie Trăim într-o lume în care majoritatea oamenilor se consideră normali. Pentru că duc vieți normale, cu reguli și limite bine
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
dar deocamdată, alții nu cunosc. Vorbeam despre credințe, la un moment dat, îți amintești? Știi în ce cred acum, cu tot sufletul? În dragostea noastră. P.S. Astăzi las în urma mea marea, nu știu pentru câtă vreme. Litoralul a devenit aproape pustiu, ici și colo mai zărești câte un turist întârziat. Am plecat de dimineață cu un sentiment ciudat. Mereu mi se întâmplă așa, când plec din locul cu care mă identific în totalitate. Închid ochii și încerc să-mi închipui că
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
disperarea celui care simte amenințarea morții, se ridică, sprijinindu-se de un buștean, parcă atunci răsărit lângă ea. În lumina lunii, își dădu seama cum arăta, din cap până în picioare. Rochia, mâinile, părul... nimic nu mai era curat! - Ajutor! Ajutor! Pustiu. Doar ecoul îi răspunse, batjocoritor: ...jutooor!!!! Izbucni într-un râs isteric. De fapt, la cine, după cine striga? Nimeni, dar absolut nimeni nu știa că se afla acolo, prinsă în mocirla aceea împuțită. Și-o făcuse cu mâna ei, abătându
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
gol, vidat de paiațe și de zgomote, de culori și de forme. Vidat de aplauze: Atunci, dominând acea tăcere asurzitoare, a vorbit un om înalt, cel mai înalt om din lume. Se furișase tiptil ca un motan încălțat. "Teatrul e pustiu", rosti. Aș putea semnala doar existența lui Barbă-Rară, figurantul care a uitat să plece acasă, el doar, într-un colț, sub clopot de alamă. Dar veghind peste atelierul acesta, Barbă-Rară, cu amnezia lui, a devenit un strigoi și jumătate. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
oglinzi, la ora cinci, am să cobor, În haine negre, cu ochii stinși, zâmbind ușor..." (Domnul Amărăciune) Tanatos-ul poate fi asimilat unui ceremonial mioritic. Sărbătoarea este perfidă, li-niștea aparentă: Dansați în cete un joc galant, cântați, lăute, arcușuri seci, viori pustii, de ce stați mute? Apar șoapte insidioase: Amărăciune, urând viața, mi-a spus în șoaptă: Să te ferești!" Totul ține de o anume regie a coborârii printre oglinzi, al cărei mobil real nu trebuie cunoscut: E gata ceaiul? Toți au venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
doi gemeni, aceștia au plecat la Brașov, la muncă, de la vreo șaisprezece ani și au învățat tinichigerie. S-au întors după Revoluție. Costache s-a însurat pe la Urșița și a făcut mulții copii, el avea boala copiilor, ducă-se pe pustii și când acoperea o biserică l-a găsit o criză și a căzut de sus prăpădindu-se. Mitică s-a însurat în sat și a trecut la sectarii de Ziua a Șaptea, că era bețiv nevoie mare. La logodnă și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
bătaia țevii. De la misiunea asta s-a ales Petruță cu un reumatism care l-a chinuit toată viața. După terminarea celui de al Doilea Război Mondial, ba chiar de la izbucnirea lui, boierii au fugit din țară și au rămas conacele pustii, că și slugile s-au împrăștiat. Așa a ajuns Cociocoaia să se mărite cu Sofronie de la Roșcoaia. Între timp Petruță a crescut doi boi de mai mare dragul, pe care i-a luat Cociocoaia la Roșcoaia, la Sofronie. Au fost
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cu cârja în mână, tot timpul gata de plecare. Cu o oră înainte de a muri i-a înmânat cârja lui Eugen, apoi s-a întins pe pat și și-a dat duhul. După înmormântarea creștinească, casa lui Pleșu a rămas pustie și nu a mai îngrijit-o nimeni, toată lumea o ocolea. Cei care au vrut să stea acolo s-au lăsat păgubași spunând că mai dau de la ei, că nu le trebuie lucru necurat. Spuneau că acolo-i casa necuratului, că
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
viu ca o lumânare, un chip de om cu duh de drac și un drac cu chip de om. Urmașii lui au murit, grăbindu-se să i-o ia înainte ca să i se șteargă numele de pe pământ, rămânându-le casele pustii, care mai apoi au fost dărîmate, de parcă n-ar fi fost urmă de așezare omenească pe acel teren. Petrache al Grapinei Grapina a avut mulți copii, printre care și pe Petrache. Rămas orfan de tată la vârsta de șapte ani
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
comunismul decât cu bâta, cu parul! Nu se poate face economie în comunism și de către comuniști. Ăștia nu-s în stare să conducă nici măcar o comună rurală. Încurcă apele, înfundă fântânile... Comunismul este un cancer social. Unde se instalează, rămâne pustiu. COMUNISM ȘI EGALITATE Atât extrema stângă cât și extrema dreaptă sunt falimentare. Comunismul, de pildă: premisa lui majoră e egalitatea reală, absolută, a oamenilor. În nici unul din regnurile cunoscute nu există egalitate — nici în regnul mineral, că aurul nu e
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
30 de ani nu ești de stânga, n-ai inimă, dacă după 30 de ani mai ești de stânga și nu ești conservator, ești cretin. Confundam în tinerețe comunismul cu comunitarismul. Stânga nu poate guverna. Când vine la putere, e pustiu. Toate formele de stânga violează cotidian ordinea naturală a lui Dumnezeu. ȘTEFAN CEL MARE Acum vor să-l sfințească pe Ștefan cel Mare... A fost cea mai mare personalitate politică și militară pe care au dat-o românii în istoria
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
lasă să intre cenușa de oseminte. Scâncește ca o fiară lumina de afară, se apleacă de spinare în ușă la intrare. O! Fragedă făptură oricât ai fi de pură în prag o să rămâi la râsul dintâi... Vechea împărăție topită în pustie și putredă și mută rămâne nefăcută. * * * A fost un popas în timp cu iubiri și tinerețea adusă în memoria care a rămas cu geamurile înghețate în zidul de acasă. Târziu privirea a descoperit că totul a împietrit. A coborât seceta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
și mă îmbrac urgent. Începem să căutăm ajutor. Sunăm la 112 - pauză. Sun la pensiune cu insistență, nu răspunde nimeni. Ce să fac?! Cobor în stradă să găsesc pe cineva - nimeni. Mă uit după un polițist care să mă ajute. Pustiu. Mă întorc și jos în ușă dau de un băiat care împărțea ziarele. Îl întreb de un număr de urgență și el îmi spune că Austria are alt număr decât 112. Urc în cameră și mă gândesc între timp ce
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
am șters de ploaie cu un prosop pe care mi l-a dat bunica, care m-a întrebat dacă nu mi-e frică de atâta întuneric și pustietate. Eu am răspuns că o să am grijă, că într-adevăr este cam pustiu pe drum, dar sper să nu se întâmple nimic. Eram destul de îngrijorată de întunericul greu și de pustietate. Dar am plecat spre Maria Dina. Mulțumesc! Într-o seară vine la mine Sfântul Vasile cel Mare și începe să-mi dea
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
sale, este excepțional zugravită în capitolul trei, “Strada”: “Din când în când Manuela pleca din liniștea posacă a orașului de provincie”. Dar ea nu vedea nimic din spațiul fizic în care se manifestă, căci ea “strămuta melancolia îngândurată a sufletului pustiu...și oglinda reflexurilor interioare, în decorul zgomotos și indiferent al capitalei”. Ea se substituie planului real evadând în planul imaginarului spre a se lăsa purtată de fabulos. Trăirea în lumea ideilor Ăintenția exagerată și puternic subliniată de autoare în lucrările
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
în inima mea un călăreț cu cal cu tot și inima mea și-a născut un copil de dragoste...Fiindcă inima mea e o biserică frumoasă cu candele și cu icoane, cu mirodenii și cu psaltiri, și așteptă de mult, pustie, pe călărețul zvelt care nu știu de unde sosea în ceasul când s-a oprit la un prag și a descălecat ușor ca pană, cu o singură mișcare... Frumusețea acestui fragment constă în renunțarea la explicații tip ”balastru literar”, care aglomerează
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
copilărie de pierderea mamei sale, autoarea va încerca să refacă din întâmplări și gesturi rămase în amintire chipul mamei, într-un tablou plin de lumină și de dureroasă sensibilitate: „Afară este înnourat, nu se aude niciun sunet. Tot satul e pustiu, parcă nu ar mai exista nimeni pe fața pământului. Ploaia așteaptă să cadă peste noi, să-i simțim mângâierea ei rece. Ce poate să aducă un timp atât de trist ca acesta? Unora, bucuria unei posibile odihne. Alții înțeleg bucuria
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
cu atât mai mult îmi părea că sufletul meu se ușurează. Am termiant de scris ceea ce se poate numi o scrisoare de suflet! Mi-e dor de tine, mamă! Afară este înnourat, nu se aude niciun sunet. Tot satul e pustiu, parcă nu ar mai exista nimeni pe fața pământului. Ploaia așteaptă să cadă peste noi, să-i simțim mângâierea ei rece. Ce poate să aducă un timp atât de trist ca acesta? Unora, bucuria unei posibile odihne. Alții înțeleg bucuria
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
mult mai multe. Și atunci, care-i hotărârea noastră? Ne facem orbi și trăim în speranță și în așteptarea acelor surprize plăcute care, la început, erau mult mai multe, apoi au început să dispară rând pe rând. Ele lasă cerul pustiu... nu pustiu de tot, căci sunt soarele și luna, care au fost de la începutul în care s-a format dorința ta de a cunoaște și, desigur, să nu uităm de amintirile plăcute... Dar oare este de ajuns ceea ce a fost
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]