3,728 matches
-
Teodor Vârgolici Celebrul dicton în limba latină, Vox clamantis in deserto, preluat din Sfânta Evanghelie după Matei (3, 3), referitor la predica Sfântului Ioan Botezătorul în pustiul Iudeei, a fost tradus în limba română în expresia de largă circulație . Ceea ce intenționez să spun în rândurile de mai jos poate însemna tot un strigăt în pustiu. Totuși, îndrăznesc să-l rostesc. Țin să precizez, de la început, că se
Strigăt în pustiu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/5821_a_7146]
-
Evanghelie după Matei (3, 3), referitor la predica Sfântului Ioan Botezătorul în pustiul Iudeei, a fost tradus în limba română în expresia de largă circulație . Ceea ce intenționez să spun în rândurile de mai jos poate însemna tot un strigăt în pustiu. Totuși, îndrăznesc să-l rostesc. Țin să precizez, de la început, că se scrie și se pronunță greșit prenumele lui G. Călinescu. Adevăratul prenume al lui Călinescu este Gheorghe, nu George. Așa s-a întâmplat și cu Eminescu. Decenii în șir
Strigăt în pustiu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/5821_a_7146]
-
publicistică s-a desfășurat sub semnătura G. Călinescu, acreditându-se ideea că prenumele său ar fi George. După părerea mea, ar trebui să se restabilească adevăratul său nume Gheorghe Călinescu. Dar poate că părerea mea să fie un strigăt în pustiu.
Strigăt în pustiu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/5821_a_7146]
-
frumusețea fără critică în poezia lui Macedonski. Binecunoscută, pentru reveria deșertului în care inspirația se ivește ca o oază e Noaptea de decembrie. Un vis de putere, al cărei deținător fără egal rămâne sultanul și, deopotrivă, visul unei vânători în pustiu. Acel „ori spuză, ori flori” aduce înapoi contrastele din Bolintineanu, dând seamă de firea repede schimbătoare a lucrurilor. Mai egale cu sine, mai aproape de felul lor adevărat în Orient, decât în Occidentul riguros. Un soi de codru și salon, în
Orientalism by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5079_a_6404]
-
de rândunele; într-o bostănărie un bătrân era înhămat și învârtea roata de la fântână; începea ziua. Nici traistă, nici toiag, nici sandale; și drumul era lung. Să treacă prin Cana, Tiberiada, Magdala, Capernaum, să ocolească lacul Ghenizaret, să intre în pustiu... Auzise despre o mănăstire de-acolo, despre oameni virtuoși și simpli, îmbrăcați în veșminte albe ca neaua. Nu mâncau carne, nu beau vin, nu atingeau femeie; se rugau numai lui Dumnezeu și știau ierburile și vindecau bolile trupului; știau tainice
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
să lase casă și părinți, să arunce piatră în urma lui, să scape de amărăciunile mamei, de mugetele tatălui și umilințele, care mănâncă sufletul, de grijile zilnice! Să scuture praful oamenilor de pe picioarele lui și să plece, să se adăpostească în pustiu. Iar astăzi, în sfârșit, dădu una, le-aruncă pe toate înapoia lui, ieși din roata oamenilor, fu răpit întreg de roata lui Dumnezeu, se slobozi! Fața palidă și amărâtă străluci o clipă; poate cârligele lui Dumnezeu îl agățau de-atâția
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
clipa în care se oprea și întindea mâna să rupă frunza, o nădușeală rece îi scăldă trupul; cele două tălpi care alergau în urma lui se opriră și ele. Părul i se ridică; cu brațul încă ridicat, își trecu privirea împrejur; pustiu, numai Dumnezeu; ogoare umede, frunzele picurau, un fluture, în scorbura unei stânci, se căznea să-și deschidă aripile ude, să plece. - O să strig, se hotărî, o să strig, să mă ușurez! Când rămânea singur pe munte sau la amiază pe câmpul
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
mie de ori sărutată, și-avea ascunse la pieptul ei, în dreapta soarele, în stânga luna, și urcau și coborau, înapoia veștmântului străveziu, ziua și noaptea... - Lasă-mă! Lasă-mă! M-am rânduit lui Dumnezeu și mă duc să-l întâlnesc în pustiu! strigă și porni la drum. Trecu de plop, se întinse înaintea lui Cana - case joase văruite, terase pătrate, aurite de grânele întinse la uscat și dovlecii mari. Cu picioarele goale atârnând, copilele treceau printr-o ață de bumbac ardeii aprinși
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
să prinzi putere, să înduri. Îi rupse încă un colț de pâine, îi dădu încă două măsline; își legă în grabă basmaua care îi alunecase de pe cap și-i dezvelise fruntea jupuită. - Încotro cu bine, flăcăul meu?, întrebă ea. - În pustiu. - Unde?, vorbește deslușit! - În pustiu. Bătrâna încreți gura știrbă, privirea ei se-ncruntă. - La mănăstire?, strigă cu mânie neașteptată. De ce? Ce cauți acolo înăuntru? Nu ți-e milă de tinerețea ta? Tânărul tăcea; bătrâna clătină capul ei jumulit; șuieră ca
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
Îi rupse încă un colț de pâine, îi dădu încă două măsline; își legă în grabă basmaua care îi alunecase de pe cap și-i dezvelise fruntea jupuită. - Încotro cu bine, flăcăul meu?, întrebă ea. - În pustiu. - Unde?, vorbește deslușit! - În pustiu. Bătrâna încreți gura știrbă, privirea ei se-ncruntă. - La mănăstire?, strigă cu mânie neașteptată. De ce? Ce cauți acolo înăuntru? Nu ți-e milă de tinerețea ta? Tânărul tăcea; bătrâna clătină capul ei jumulit; șuieră ca un șarpe: - Ca să găsești pe
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
vorbea, se aprindea; vorbi, piui, își vărsă năduful, se liniști; atinse umărul tânărului: - Să mă ierți, flăcăul meu, spuse ea, dar am avut un fiu, zdravăn ca și tine, într-o dimineață înnebuni, deschise ușa, plecă, merse la mănăstirea din pustiu, la Vindecători, rău timp să aibă și să nu se vindece ei niciodată!, și l-am pierdut. Iar acum bag pâine în cuptor, scot pâine din cuptor, pe cine să hrănesc?, copiii mei, adică?, nepoții mei?, am rămas singură cuc
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
glas tunător, și s-a închis iarăși cerul; iar de-atunci n-am mai strigat. Fiul Mariei se ridică, se plecă să-și ia rămas bun de la bătrână; dar ea își trase înapoi mâna; începu iarăși să șuiere ca șarpele: - Pustiu, așadar, pustiu ai râvnit și dumneata? Dar nu ai ochi, flăcăul meu? Nu vezi soarele, viile, femeile? Haide, îți zic, la Magdala, să-ți vezi sănătatea! Nu ai citit niciodată Scripturile? Eu nu vreau, spune Dumnezeu, nu vreau rugăciuni și
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
să văd oameni, murmură el, nu vreau; iar pâinea pe care ți-o dau ei e venin. Unul singur era drumul lui Dumnezeu, cel pe care l-am luat astăzi; trece printre oameni, nu-i atinge și se duce în pustiu. Ah, când o s-ajung! Gândul încă dura, și un râs izbucni în urma lui; se întoarse speriat; un râs fără gură învolbura văzduhul, șuierător, răuvoitor, potrivnic. Traducere din neogreacă de Ion Diaconescu (În curs de apariție la Editura Humanitas Fiction, în
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
Mircea Mihăieș Lipsa unui program de sâmbătă seara bine conturat, apropierea ploii și afișul unui film franțuzesc - Prințesa de Montpensier - ne-au făcut să nu ezităm o clipă: am intrat în holul - pustiu - al cinematografului, am întrebat dacă filmul rulează cu adevărat ori dacă, fiind prea puțini spectatori, proiecția se suspendă. Zâmbind resemnată, femeia de la casa de bilete ne-a răspuns, totuși, plină de bunăvoință: „Chiar dacă veniți doar dumneavoastră doi, proiectăm filmul!” La
Spectacol pentru doi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5482_a_6807]
-
conținută în spațiul funciar claustrofobic al unei nave trasformate într-un mortal labirint intestin, iar unghiurile camerei erau limitate inevitabil de arhitectura de claustru, acum Ridley Scott adaptează totul la o scară monumentală și deschide ochiul camerei către panoramarea unor pustiuri de o înfricoșătoare frumusețe stearpă. Nu întâmplător pe afiș se află un imens cap de bărbat, o figură impunătoare și cu ceva virtual punitiv, cu acea răceală a idolilor, un cap marcat atât de cicatricile unor eroziuni, cât și de
Prometeu și jocul cu focul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4533_a_5858]
-
aflat în derivă, un extravagant pe care nici nu l-au exclus, dar nici nu l-au încurajat, înconjurîndu-l mai curînd cu un cordon de precauție. Celibidache, nelăsîndu-se mai prejos, a răspuns cu vehemență: în ochii lui, Parisul era „un pustiu muzical“ și modul modern de prezentare a concertelor, o profanare comercială: „Am ascultat ieri Mozart la televizor: o adevărată insultă adusă bunului simț.“ (p. 118) Pentru Celibidache rutina e principala cauză a imitației de sine, acea blazare în virtutea căreia îți
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
sau întâmplarea. Căci tot ceea ce începe ca o comedie poate sfârși în fel și chip: ca tragedie, ca tragicomedie, într-un exercițiu criptografic, într-un film de groază, într-un marș triumfal, în mister, în rugăciuni pentru veșnica pomenire în pustiu, ca monolog comic, când nimeni nu mai râde. Confesiunile îi surprind pe Belano și Lima în ipostaze neașteptate, asumându-și destinul misterios. Poate chiar ei dau titlul romanului, înfățișând poeții în ipostaza detectivilor sălbătici aflați mereu în căutarea unui precursor
Nebuni întru Poezie by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3429_a_4754]
-
sprijină orice fel de performanță, din orice domeniu cu putință. De la cercetarea cea mai sofisticată și măiestria unor mari muzicieni, pînă la iscusința cu care se repară o mașină. După 1990, învățămîntul din România este lăsat să se ducă în pustiu. Continuu, coerent și sistematic. Astăzi, aproape îmi vine să spun că, indiferent de culorile polititce, dacă cu adevărat sînt mai multe, s-a structurat, în fapt, o strategie de punere a învățămîntului pe butuci. Au fost cîteva strigăte în deșert
Despre susținere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3467_a_4792]
-
plimbări cu șalupa, postările paralele pe Facebook identifică mâna și sutienul rezumat al doamnei cu pricina, viitor șef de stat și de guvern”. Utilizează perfect plecările neinspirate ale lui Ponta și Antonescu „Băsescu, lăsat liber să joace tontoroiul pe un pustiu politic, utilizând perfect neinspiratele plecări ale Titulescului Mic și Crinului Mare, cândva regal, lăsat să urle și să latre, face ce trebuie - urlă și latră. Punctează. Nu are dreptul la concediu Ponta? Are. Nu are, în schimb, dreptul la dezertare
Apel violent la Ponta și Antonescu, al lui Lucian Avramescu by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/35944_a_37269]
-
nu e suficientă. Voi da un exemplu în care variantele sunt ușor de comparat: Haec est igitur via trium dierum în solitudine Hariga: „Aceasta este așadar calea celor trei zile în singurătate” Vlăduțescu: „Aceasta este „calea celor trei zile în Pustiu” (Exodul, 3). Variantă mai veche aduce, cum se vede, mai putin exactitate, dar e mai lămuritoare. Desigur, mai apropiat de original pare să spui: „Rugăciunea este mamă și originea acțiunii urcătoare” (Hariga), în timp ce „Rugăciunea este mamă și izvorul îndreptării noastre
Cum traducem textele medievale? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3796_a_5121]
-
ceea ce contravine vieții, ceea ce îi pune în primejdie corporalitatea. Mai curînd o neguroasă ritualitate tribală.” Am mai citit rubricile fixe susținute de Adrian Popescu, Nicolae Prelipceanu și Nichita Danilov, proza lui Gheorghe Schwartz, eseul lui Ion Militaru intitulat „Psihologia infinitului pustiu”, versurile lui George Vulturescu, precum și însemnările lui Andrei Zanca despre Georg Cristoph Lichtenberg. „Poezia e rugăciune“ În APOSTROF (nr.2, 273), sunt publicate trei scrisori inedite trimise de N. Steinhardt lui I. Negoițescu. Sunt texte splendide și merită să le
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3803_a_5128]
-
că vor trebui să înfrunte numaidecât focul dușman. Dar îmi amintesc cu toată puterea că goarna răgușită a satului din Argeș, unde am trăit acest moment de piatră, a sunat "adunarea" soldățească, în plin miezul nopții: neverosimil, straniu, consternant. în pustiul nopții timbrul metalic era groaznic: îl auzeam, dar îl și vedeam. L-ași putea și acum desemna printr-o dâră luminoasă pe fond negru, frământată în zig-zaguri mărunte și, ca în reclamele electrice, intermitentă. Atunci am avut prilejul să văd
Vladimir Streinu - Analist politic by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Memoirs/9659_a_10984]
-
Spiritul meditației aforistice a autorului ține organic, cu o desăvârșită autenticitate de expresie, de acela al vechilor cărți populare de înțelepciune, are o gravitate esențială. În notații fulgurante, grupate într-un fel de versete, starea de restriște, cu jalea și pustiul pe care le implică, ne apar sugerate în funcție de o femeie anonimă din câmpia dunăreană, în care găsim potențându-se niște mari virtuți ale spiritualității țărănești. Reprezentarea stilizat enigmatică a lucrurilor, cu reminiscențe de eres folcloric în concepție, într-o formulare
Noi contribuții la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6244_a_7569]
-
căldură elastică adaptabilă/ pentru-a ilustra Absolutul”. Va poposi în ograda cu nuci nurlii, pepeni cutezători și galeșe femei, va celebra Lumea, în această existență în care ”viața și moartea abia se ating/ cum degetele îndrăgostiților”. Mai ales va cerceta pustiul oglinzilor, „Scârțâitor de zăpadă” (acest cum mai degrabă al alternativelor decât al comparațiilor), va rătăci în zona „oglinzilor care fug din odăi/ se ascund în ceruri“, oglinzi în care se intră ca în apele unui râu când rece, când cald
De Opera omnia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3117_a_4442]
-
ei au spus că sunt nebun/ și mi-au șters numele din anale. Atunci am trecut Alpii de unul singur pe elefantul meu” (Dincolo de Alpi). Dimensiunile temporale cu care înțelege a opera sunt cele milenare. Ecoul strigătului d-sale (în pustiu) „se stinge în ploaia care cade necontenit de o mie de ani/ peste salcîmul din fața blocului cenușiu (ah, blocuri, de ce nu aveți voi sfîrșit!)” (Umbra trestiei pe cer). Despărțindu-se cu superbie de „haită, trib, turmă, gloată, cortegiu”, declară solemn
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]