29,239 matches
-
de trandafiri înfloriți mama atât de rău s-a speriat că i-a țâșnit din gură un roșu trandafir care a despicat satul în două deîndată oameni trăsniți de mirare au început să își plimbe pe trupul meu privirile eu râdeam apoi mi s-a făcut milă de ei și am vrut să le spun asta dar gura mea gura mea încet încet se veștejea Razî de soare pe care nimeni nu o poate clinti Pe această hârtie aș fi putut
Poezii by Rodian Drăgoi () [Corola-journal/Imaginative/9628_a_10953]
-
puțin, măsura în care le antipatizează. De unde și umanitatea lor. Ele pot fi (și sunt) șarjate, fără să fie marionete; fac schime, dar schematice nu sunt. Ele se poartă foarte natural, fără teamă că, din stal sau de la lojă, se râde în exces de ele. În interiorul lumii lor, acestea nu prea au nimic rizibil. Râsul este de natură exogenă, după cum însăși ironia are, așa-zicând, statut ierarhic și se exercită de sus în jos. Critici literari, ca și regizori de cea
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
că,-n toiul perestroikăi, am scris, pe-un capăt de hârtie, un mic, așa-zicând, "oracol", rămas, cu alte mai-nimicuri, într-un mic coș de pe mașina de spălat. Luându-mă după "șchimbărili" lui Gorby (și ca s-o fac să râdă pe Maria), ignoram că, din nefericire, fusesem mult prea optimist. "Oracolul" era acesta: "N-o să facă poc,/ o să facă fâs;/ vom muri de râs,/ nemurind deloc!" Adevărat: noi n-am murit, - însă atâția alții, da. - Putem constata că ironia, șarja
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
ne dă de înțeles că Luceafărul datează. E vorba cumva de o demonie națională sau de o atracție generic-omenească spre spectacolul "răului", precum spre un fel de sado-masochism? O celebră replică a lui Gogol, din Revizorul, sună așa: "De cine râdeți? De voi înșivă râdeți..." - Nu sentimentele în sine sunt caduce, cât maniera/stilul sentimentalității. Aceasta e pretabilă, cu vremea, la un soi de parodie tandră, din care au ieșit Les Fętes galantes, ca și, în genere, diverse mode retro. Sentimentele
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
că Luceafărul datează. E vorba cumva de o demonie națională sau de o atracție generic-omenească spre spectacolul "răului", precum spre un fel de sado-masochism? O celebră replică a lui Gogol, din Revizorul, sună așa: "De cine râdeți? De voi înșivă râdeți..." - Nu sentimentele în sine sunt caduce, cât maniera/stilul sentimentalității. Aceasta e pretabilă, cu vremea, la un soi de parodie tandră, din care au ieșit Les Fętes galantes, ca și, în genere, diverse mode retro. Sentimentele, apoi, sunt luate-n
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
și, în genere, diverse mode retro. Sentimentele, apoi, sunt luate-n zeflemea de cinismul adolescentin, - un poet ca Geo Dumitrescu rămânând cam licean o viață. Buna-credință, pe de altă parte, e confundată cu naivitatea, iar de naivi, de obicei, se râde. E anevoie ca eminescianul "O o(a)ră să fi fost amici..." (s.m.) să (mai) reziste după nostimul discredit caragialesc al lui amic, amică, amiciție... Ceea ce nu înseamnă că "toți elegiacii sunt niște canalii", cum va fi crezut Leconte de
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
chose de libérateur ș...ț, mais encore quelque chose de sublime et d'élevé." (S. a.) E drept că autorul unei Anthologie de l'Humour noir, umorul căruia e, uneori, absent, are, mereu, un râs hautain; sau, ca filosoful baudelairian, nu râde decât "en tremblant". - M-a impresionat următoarea maximă a lui La Bruyčre: "Il faut rire avant d'ętre heureux, de peur de mourir sans avoir ri". Deci o nonrelație între râs și fericire și o condiționare a morții prin râs
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
Baltag, acum doi ani, mă umpluse de mândrie, căci A.P. este cel mai mare și mai fertil traducător din limba română în cea franceză! Născuți în același an și aceeași lună, eu sunt mai bătrân cu... o săptămână! Adeseori am râs de această "înrudire astrologică". Alain e foarte prins cu nenumăratele sale tălmăciri (pe ușa studioului său din Bagneux, cu ani în urmă, era lipit un mic afiș: la machine a traduire...). Mi-a vorbit de surâsul meu "gentil", de "humorul
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
căni, spre guri, cu mîna, Ca să mi se-nmoaie-n suflet Tristețea groasă cît rîma, Doamne, părăsește-mă Ca o ciutură fîntîna... Doamne, părăsește-mă Cum femeia păcătoasă, Luîndu-și coapsele și sînii, Iese pe furiș din casă Și le dă rîzînd oricuia O întinde pe mătasă, Doamne, părăsește-mă Ca femeia păcătoasă... Doamne, părăsește-mă, Lasă-mă-n lumina caldă Să plutesc prin vechea urbe Ca un fluture de baltă, Fără țintă, fără sprijin, Cînd lin malul umbra-și saltă, Doamne
Doamne, părăsește-mă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9769_a_11094]
-
mama fusese cetățeană franceză, iar eu... deținut anticomunist. La cererea mea de a mă Înscrie pentru a deveni ’Candidat În Științe”, o formă copiată după Sovietici premergătoare doctoratului, organizația de partid locală de care trebuia să fiu sprijinit mi-a râs În nas. In schimb, la Securitate mi s’a cerut să fiu informator, promițându-mi se un viitor strălucit deoarece puteam pătrunde În societatea Înaltă, adică acolo unde securistul obișnuit nu ar fi avut credibilitate. Am fost ades amenințat că
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
Lucy Tantamount, am fost victima unei foarte ciudate asociații de idei". E o însemnare din jurnalul lui Quarles, un citat fictiv dintr-un jurnal fictiv la puterea a doua. Lucy, femeie "modernă", bogată, frumoasă, cinică, egoistă, de o sexualitate capricioasă, rîde cu gura deschisă la o glumă a lui Quarles și cerul aproape alb al gurii ei îi reamintește brusc de albul din gurile lacom căscate ale crocodililor pe care-i văzuse în India, în grădina zoologică din Jaipur, cînd un
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
a cărei "victimă" e Quarles e de fapt o mușcătoare alegorie. Interesant, ideea de "victimă" trebuie luată în sensul cel mai literal, tocmai pentru a da naștere alegoriei. I-am sugerat lui Mircea să mediteze asupra ei și el a rîs. "Nu-i o carte mare, dar are pagini admirabile", mi-a spus el. "De exemplu, partea finală, în care e vorba de quartetul Heilige Dankgesang al lui Beethoven". Spre uimirea mea, Mircea îmi recită în nemțește indicația completă înscrisă de
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
METOPĂ I Domneșten aer liniște și pace. Case Împrejmuite-n spațiul dac Stau risipite-n șes ori pe coline. Știuleții râd la soare din cerdac. Între hambare, morile descântă Litanii monotone În colind, Afară stau În stoguri, prăvălite, Paiele galbene-n căpițe adormind. Pe undeva stau oamenii la umbră Sau poate e o zi de sărbătoare Căci nu se vede nici măcar
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
În clasă. Alți colegi, din vechea clasă, puțini, erau la clasele de mecanică. 15 septembrie. Toți, noi cei mici, eram Împrăștiați prin curtea liceului ca niște pui speriați. Fiecare stătea cu familia lui sau cu cei cunoscuți. Cei mai mari, râdeau, chicoteau, povesteau cu voce tare Întâmplările din vacanță. O voce puternică, cred că era Simniceanu de sport, ne indică unde să ne adunăm, pe terenul de sport. Am intrat În grupul care reprezenta IX A. Erau grupuri mici, cum se
La multi ani,prietene Mircea. In: Editura Destine Literare by Valentin Florin Luca () [Corola-journal/Science/76_a_322]
-
Cântec de leagăn Mama Dragostea ta mă alăptează și mă cheamă Copil, matur, bătrân, Încă mă iei în brațe și îmi dai copilăria toată, de la sân Mama, Când toată lumea va să râdă, vă să geamă, Tu, pas cu pas, Mă vei caută prin infinit, o veșnicie, și mă vei află doar dupa glas... Mama, Cu carnea ta mă aperi de întreaga lume, fără teama Și nu e vama În care să nu
Editura Destine Literare by Liviu Florian Jianu () [Corola-journal/Science/76_a_319]
-
neobosită... și are puterea să aștepte În veci. Și o aduci În clipa de azi. (i se aude respirația adâncă) Ce clar văd lucrul acesta. Să aduci piatra de acolo, din trecut, de la miliarde de ani, În clipa de față. (râde ușor, ca pentru el, cum râd bătrânii) Ar trebui să mă sperii și să mă Înfricoșez de puterea mea! (oarecum speriat) Dar nu m-a deformat ea, puterea aceasta ? (mică pauză, departe parcă se aud țipetele unor pescăruși, triste, pustii
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
În veci. Și o aduci În clipa de azi. (i se aude respirația adâncă) Ce clar văd lucrul acesta. Să aduci piatra de acolo, din trecut, de la miliarde de ani, În clipa de față. (râde ușor, ca pentru el, cum râd bătrânii) Ar trebui să mă sperii și să mă Înfricoșez de puterea mea! (oarecum speriat) Dar nu m-a deformat ea, puterea aceasta ? (mică pauză, departe parcă se aud țipetele unor pescăruși, triste, pustii) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: Câteodată o simt mai
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
E pace-n cer și pe pământ/ Răsuflul cald al primăverii/ Adus-a zilele-nvierii// și cât e de frumos În sat !/ Creștinii vin tăcuți din vale/ și doi de se Întâlnesc În cale/ Își zic : Hristos a Înviat./ și râde atâta sărbătoare/ Din chipul lor cel ars de soare ..." Poezia "Hristos a Înviat", Alexandru Vlahuță surprinde pe stăpânii lumii, Înspăimântați : S-au cutremurat stăpânii lumii/ La glasul blândului Profet/ Și-un dușman au văzut În Fiul/ Dulgherului din Nazaret .../ El
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
crucificarea Domnului. "Iisus murea pe cruce, Sub arșița grozavă/ Pălea curata-i frunte ce-o sângerase spinii/ Pe stâncile Golgotei tot cerul Palestinei/ Părea că varsă lavă/ și chiar În clipa morții huliră cărturarii/ Cu fierea oțețită Îi adăpau străjerii./ Râdea În hohot gloata de spasmele durerii/ Și-L ocărau tâlharii .../ Zdrobită, la picioare-i zăcea plângând Maria/ Și-adânc zbugnea durerea din inima-i de mamă/ Alături Magdalena, În lunga ei maramă/ Țipa văzând urgia ..." Preotul basarabean Alexe Mateevici apoteozează
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
Fetița se trezi, se Întinse zâmbind, dezvelindu-se. Părul Îi era desfășurat pe perna imaculată, ca o pată de lumină. Vizitatorii o atinseră, de parcă ar fi vrut să se convingă de existenta ei. Atingerea lor o făcură pe fetiță să râdă și să se trezească. Se trezi râzând, privind cu ochii somnoroși la figurile ciudate, aplecate deasupra ei. I se păru că visează. Visul pe care-l trăia Încă nu pusese stăpânire pe Întreaga-i ființă. Întrebă ca În transă: Cine
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
-se. Părul Îi era desfășurat pe perna imaculată, ca o pată de lumină. Vizitatorii o atinseră, de parcă ar fi vrut să se convingă de existenta ei. Atingerea lor o făcură pe fetiță să râdă și să se trezească. Se trezi râzând, privind cu ochii somnoroși la figurile ciudate, aplecate deasupra ei. I se păru că visează. Visul pe care-l trăia Încă nu pusese stăpânire pe Întreaga-i ființă. Întrebă ca În transă: Cine sunteți voi? Străinii se priviră Între ei
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
indice că acolo ar fi avut loc ceva. Doar terenul ușor carbonizat, putea fi un semn de trecere a ceva ce nu putea fi Încă explicat. Domnul Georgescu se depărtă grăbit. Asemenea lucruri nu trebuiau cercetate prea mult. Ar fi râs lumea de el. Mai bine să-și Închipuie c-a visat.
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
a fost Radu Gyr. din creația căruia a publicat în acest volum 60 dintre poeziile compuse de el în detenție. Cu puțin timp înaintea trecerii lui în eternitate, Zahu Până a publicat o excepțională biografie a mentorului sau spiritual, poetul Râd Gyr, căruia i-a fost dat “să urce povară geniului sau spre cele mai grele trepte spre înălțare”, cum scrie el la începutul articolului. Pe acest poet care, “de la Eminescu încoace nici un altul n-a fost mai cunoscut și n-
Contributia Exilului Litear la Patrimoniul Cultural al Romaniei. In: Editura Destine Literare by george Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_304]
-
mișcă arborii 'n grădină. // Dar prin fereastra ta eu stau privind / Cum tu te uiți cu ochii În lumină. Ai obosit, cu mâna ta cea fină / În val de aur părul despletind. // L-ai aruncat pe umeri de ninsoare, / Desfaci râzând pieptarul de la sân, / Încet te-ardici și sufli 'n lumânare...// De-asupră-mi stele tremură prin ramuri, / În Întuneric ochii mei rămân, / Și-alături luna bate trist În geamuri. Sonetul este datat 1879 de către Perpessicius, după hârtie și scris iar datarea este
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
suferind etern pentru păcatele altora. Și mă Întrebi despre o ANIVERSARE... Dar ce este aceea? Se joacă cu vorbele Poetul. Este secretul lui. Știe, că nimeni altul să aprindă luceferi În silabe. El știe că este aniversarea lui. Ochii lui râd ștrengărește și inima tânără se pregătește de sărbătoare. Aș vrea să-i fac un dar Poetului. Și pentru că Încă nu vreau să se termine magia acestei clipe, Îl Întreb: Dacă ar exista minuni, și din punctul meu de vedere există
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]