2,010 matches
-
Îndurătoare Maică te chem în rugăciune Să-Ți spun ce mă apasă, ce-i rău în astă lume Aș vrea să tai necazul în două de se poate, Iar grijile mărunte să le dau la o parte! Când nopțile toride rânjesc în geamul meu Îmi dai în paza un Înger, nimic nu este greu... Și-aprinzi o lumânare cu inima de Mamă, Iar frica și păcatul în fire se destramă... Tu ești mereu de veghe și ne arăți și calea Cu
ÎNDURĂTOARE MAICĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343441_a_344770]
-
kalamesko. Pentru muzica fratelui ei Anda' o gilimos lakă phralesko când el a bătut tamburina, kana vo mardea e davuli, Si si-a pocnit picioarele, ceea ce i-a făcut Thai dea dab peske punrăn, buki șo kărdea-le pe muncitorii trecând rânjească le bukiarnen nakhindos te asan pras În timp ce fluierul lui a trecut la un Chireste șo lesko shol naklea ka'k dans deșuchiat dans bahic khelimos bi-lajamno Bahikano. „Peste dealuri și departe.” Asta și privirea lui „Pa'l phurina thai dur
ROMII ÎN LIRICA LUMII de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344145_a_345474]
-
la racheții moldoveni - și cumperi un AKM: te duci cu pușca automată sub braț - agale - pe rând - la fiecare acasă - la toți cei care ți-au trântit - data trecută ușa-n nas - plictisiți de avertismente și exasperări fără „play back” ...rânjind - privindu-l - pe primul drept în ochi - fără să ochești - tragi în plin - tragi până-ți frige-ntre degete țeava - urlându-i celui acum interesat - pe când se prăbușește - strângându-și între palme - spasmodic - pieptul bolborosind de sânge: „- ei - ai mai
SOLUTIA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344167_a_345496]
-
și pe sine ca să fii bine în lumea noastră nefastă celor ce nu știu să vândă destine!’’ Orașul acesta, ca o caracatiță neagră, un Triunghi al Bermudelor, înghite suflete, ucide idealuri... și numai viermii cei grași, conștienți de trupurile lor rânjesc într-un triumfător dispreț celor ce, încă, se încred în oameni. ’’E o chestiune de timp! E o chestiune de timp până vei înțelege, micule nimeni, că ești doar un nimeni un nimic prea mic să ne biruie și să
O LUME MINUNATĂ de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343153_a_344482]
-
Dl inginer se prezintă, dar la întrebarea “ce-i cu soțul meu, unde e?” Inginerul căscă gura parcă într-un rânjet ciudat neavenit “a murit!!!!”...” hm-hm, cum a murit, dimineață a plecat de acasă? Ce glumă proastă...” Parcă și mama rânjea, inginerul începea să explice accidentul de muncă, iar mie chiar mi s-a părut o comedie... mai ales faptul spus... cum de ar fi fost posibil... însă, îmi venea să-l iau la pumni pe... ce a făcut cu tatăl
TATĂL MEU... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343465_a_344794]
-
părut o comedie... mai ales faptul spus... cum de ar fi fost posibil... însă, îmi venea să-l iau la pumni pe... ce a făcut cu tatăl meu?”, ‘’ce vroia acum omul ăsta de la noi, să spulbere tot?” încep să rânjesc și eu “ce glumă...!” - gândeam, dar parcă începeam să miros adevărul când țipete, leșinuri, văitări din senin își făcuseră apariția... Când ‘mam’ începuse să se agite, să se manifeste exploziv, când să leșine... explozive erau pentru mine țipetele, că începeam
TATĂL MEU... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343465_a_344794]
-
care să facă lucruri grele.Foarte grele copile... -Fac orice tată! Orice! Clatină ușor din cap a deznădejde apoi zice la fel de încet: -Ești așa mic într-o lume așa mare!.Atâtea vâltori se arată la răscruci și prea mulți lupi rânjesc.. Prea mulți!... -Voi face orice! Orice tată! -Va fi nevoie copile, va fi nevoie deoarece voi muri curând.. Foarte curănd.Tu rămâi cap de familie aici, tu! -Dar.. -Nici un dar! Mai ții minte ce ți-am spus când am
AL TREILEA CERC..P2 FRAGMENT. de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343626_a_344955]
-
se străduia, nu putea rosti nici un cuvânt. Dorea să-l strige pe Mircea care îi apărea ca în ceață, dar nu era auzită de el. Se tot îndepărta. Parcă fugea de ea. Viorel o prinse cu funia de gât și rânjind țipa la ea sufocând-o: - Ești a mea... nu-mi mai scapi... în sfârșit te-am prins și fac ce vreau cu tine. Săndica se zbătea să scape din mâinile lui, însă forța brațelor lui puternice o țineau lipită cu
CAP. XVI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377214_a_378543]
-
vedenie ți-a apărut din umbrele nopții? - Lasă-mă! - țipă ridicându-se brusc și alergând pe alee. Ivanovici o ajunse din urmă, dar fata se smuci și pătrunse speriată în sala de dans. Narcisa avea impresia că chipuri hidoase îi rânjesc în batjocură. Se prăbuși pe un fotoliu. Dintr-un colț veni în grabă prietenul său. - Cristinel, nu mă simt bine, du-mă acasă te rog ! A doua zi, prințul rus sosi în vizită. Ea îl privi tristă și înțelese ce
XVI. CURTEZANII DIN MOSCOVA ŞI VIENA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377292_a_378621]
-
nebunul de Ion ? --Cum să dea el foc dacă a plecat de dimineață cu coasa pe câmp să mai taie plante? --Atunci, cine a dat foc? Dora s-a uitat la Tache cum stătea în mijlocul drumului cu mâinile în buzunare, rânjind și spunând la cei din jur care treceau pe lângă el: a înnebunit Mărășteanu ăsta! Și-a dat foc la casă. Dacă e nebun!.. Însă, cei care alergau cu găleți și scări nu-l luau în seamă la ce spunea. Numai
SRL AMARU-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377381_a_378710]
-
trec strada înrușinate de ele însele când ești singur devii o pradă ușoară în ghearele ascuțite ale gândului îți poți imagina lucruri înspământătoare precum că ți-au murit caiii de pildă parcă-i și vezi la marginea drumului cu dinții rânjiți cu tigvele descărnate cioclii n-au timp să strângă cadavrele cailor morți demonstrează pentru salaii decente în fața Guvernului Referință Bibliografică: Indignări / Aurel Conțu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2223, Anul VII, 31 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
INDIGNĂRI de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377431_a_378760]
-
oferi Solitarul să o ajute. -Mulțumesc, m-a dibuit el pe mine! zâmbi Miramoț, punând mâna pe baston. -Mergem în aceeași formație ca la urcuș, da?! tatonă Diplomatul grijuliu. -Evident, lăsați-mi plăcerea să mă mai cert puțin cu Papa, rânji Babacul. -Americanule, vezi să nu rămâi în urmă! strigă Patriarhul. Într-adevăr, camarazii începuseră coborârea, surprinzător de tăcuți, fiecare simțindu-se puțin vinovat de neînțelegerea timpului pierdut, dar jenat să ceară lămuriri celorlalți. Americanul își verifică ceasul reapărut pe mână
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
se mai întâmplă odată, vei avea mult de suferit, mai ales o anume prințesă mică pe care o ți la mămica ta. Uite poza ei!Am făcut-o astăzi când a ieșit de la școală, nu-i așa că e frumoasă? -Bărbatul rânjea în timp ce îi ținea poza în dreptul ochilor. Când a văzut cât sunt de puternici și de răi, Crinuța a fost gata să leșine. Puțină lume știa că are o fată de care se îngrijea mama ei într-un sătuc, izolat de
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377407_a_378736]
-
conștiinta-i trează. Din mii și mii de piepturi, talazuri se ridică Sunt voci care își cer un simplu drept la viață, Se vrea o lege justă, ca cel ce-i pus vlădică Să nu mai poată-n veci să ne rânjească-n față. Aș vrea ca prin minune să-nvie toți haiducii, ... Citește mai mult Este decembrie și iarna tristă-mi pareO, de-aș avea pe palme, din aur o tiară,S-o pun pe tricolor și să mă-nalț spre
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
frânte, însă conștiinta-i trează.Din mii și mii de piepturi, talazuri se ridicăSunt voci care își cer un simplu drept la viață,Se vrea o lege justă, ca cel ce-i pus vlădicăSă nu mai poată-n veci să ne rânjească-n față.Aș vrea ca prin minune să-nvie toți haiducii,... XX. AȘTEPT, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2165 din 04 decembrie 2016. Trecut-a multă vreme de când nu ți-am vorbit Și întrebări noian am strâns în
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
un gest omenesc dacă mă duce acasă. La ora aceea, zicea el, nici hoții nu mai bântuiau pe străzi, darămite prin preajma Aeroportului Băneasa! Am acceptat oferta. Tot drumul mi-a aplicat un tratament stupid: își zâmbea în oglinda propiului egou, rânjind: “Ca să vezi, pe unde-mi umbla craiul!” N-aveam replică. Mă salvase! Altfel, cât aș fi orbecăit... Odată ajuns acasă, am uitat pățania toridei zile de vară. M-am trezit a doua zi convins că suferisem o insolație, doar fuseseră
PREŢUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379812_a_381141]
-
bag în portbagaj, altfel. - Să crezi tu, dobitocule! Deschide! a țipat Amalia încercând zadarnic să deschidă portiera. A încercat cu cea din stânga. Niciun rezultat. Deschide, dobitocule, nu auzi? Când s-a întors către el, odată cu întrebarea, a rămas încremenită. El rânjea diabolic și ochii parcă-i scăpărau în cap. În mână avea un cuțit cu lamă lungă pe care-l răsucea în fața ei. Printr-o mișcare fulgerătoare, a îndreptat lama către bărbie și a lovit-o puternic cu pumnul în frunte
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
din interiorul craterului. Înotă cu repeziciune peste marginea abruptă, tocmai la timp să vadă un căluț de mare roșcovan prins în tentaculele unei caracatițe imense. - Oprește-te, strigă Anemona, dă-i drumul căluțului! Caracatița o privi cu un ochi și rânji spre ea batjocoritor: - N-am să renunț la prânzul meu, fii sigură! Prea puțin îmi pasă că ești fiica lui Algus, trebuie să mănânc și trebuie să o fac chiar acum! Anemona nu mai stătu pe gânduri. Apucă un mănunchi
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
apare în lumea muritorului și-și oferă serviciile oastei care luptă cu turcii: „Auzind acestea, Ursuz decise să le dea o mână de ajutor. Trecu prin perete desfășurându-și mantia neagră ca niște aripi uriașe, cu gheare lungi și ascuțite. Rânji arătându-și caninii lungi și îngălbeniți de atâta sânge și cu o voce răgușită rosti: - Dacă aveți nevoie de ajutor, apoi eu sunt cel pe care-l așteptați!” Ba, mai mult, își declină identitatea „ - Nu vă temeți de mine! Sunt
DE LIGYA DIACONESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382081_a_383410]
-
fără niciun chef de viață, Cu codița-ntre picioare, cap plecat, priviri de ghiață, Suspicios și arțăgos, mârâind nemulțumit, De îndată ce-a intrat în locașul amintit, Blana-i s-a zburlit pe spate, speriat de câinii care, Din oglinzi rânjeau perfid, răutăcioși, cu-nfiorare. Citește mai mult Auzind despre căsuța cu o mie de oglinzi, Un cățel, curios din fire, șugubăț, cu ochi rotunzi,S-a gândit s-o viziteze ca să vadă el pe viuCe mister poate ascunde. Tare i-a
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
fără niciun chef de viață,Cu codița-ntre picioare, cap plecat, priviri de ghiață,Suspicios și arțăgos, mârâind nemulțumit,De îndată ce-a intrat în locașul amintit,Blana-i s-a zburlit pe spate, speriat de câinii care,Din oglinzi rânjeau perfid, răutăcioși, cu-nfiorare.... XXIII. CER DREPTUL LA IUBIRE, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1532 din 12 martie 2015. Jucăm pe scena vieții controversate roluri, Sub măști, în ore mute, reinventăm povești. Ni se pretind, mereu, dobânzi pe
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Neamului în urcușul credinței sale spre cer, spre demnitate, spre moarte, spre înviere: „Iisuse, plâng ogoarele sărace/ Și toate visurile Țării plâng,/ De când în lanțuri Neamul nostru zace./ Și-a ridicat urgia brațul stâng/ Și-și strânge pumnul lângă scăfârlie/ Rânjind când închisorile ne frâng...”[Aiud, 6 Martie 1949](Pr. Ilie Imbrescu, Căință pentru neamul meu- Poezii din Închisoare.Ed. Bonifaciu, București, 2000) Lacrimile Suferințelor au înflorit în poeme, în colinde, sub biciul cumplit al groazei, pe pânza sufletului, smulsă de
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
toate biciuirile, toate precauțiile, toate sudălmile, toate înfometările, toate amenințările, toate izolările, toate frângerile, toate torturile diabolice au fost însă în zadar, căci Lumina Nașterii a venit, peste zdrențele trupurilor lor și peste mireasma sufletelor lor: La geam, grilajul des/ Rânjește guri de fier/ În semn că pot să ies/ Cu sufletul spre cer.// C-am fost făcut să n-am/ Pe-acest pământ nimic,/ Ca pasărea pe ram/ Cobor și mă ridic.”[Aiud, 7 Mai, 19949] (Nichifor Crainic, Cântec de după
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
cu fală, Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale, Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide, Secunde amorțite de crivățul macabru, În strigătul naturii, lumina se divide, Tronează peste lume-al zăpezii candelabru. Aproape istovită pe-a clipei noptieră, Mi-adun singurătatea din leagănu-i emfatic, Troiene
ÎN PAȘI DE IARNĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381175_a_382504]
-
cu fală, Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale, Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide, Secunde amorțite de crivățul macabru, În strigătul naturii, lumina se divide, Tronează peste lume-al zăpezii candelabru. Aproape istovită pe-a clipei noptieră, Mi-adun singurătatea din leagănu-i ... Citește mai
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]