1,494 matches
-
apoi, pe Calea Plevnei. În aceste trei locuri, timpul curge netulburat, iar cerul păstrează ca într-un album de familie, fotografii cu femei frumoase și bărbați cu alură de dandy. Dacă știi cum să faci, poți să le auzi vorba, glasul, râsetele, să le întâlnești lumina din ochi și zâmbetul retro. Nu trebuie să te temi, nu e nimic obscur sau malefic în toate acestea. E doar viață trăită intens, cu gust de toamnă târzie, cu atingeri moi de blănuri, de stofe
LUMEA DE ATUNCI... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371261_a_372590]
-
o trezesc dintr-un coșmar teribil ce continuă să se repete de câte ori închidea ochii, chemările cuiva ce-i strigă numele și încerca să o salveze în vis, din mâinile bestiilor care-i smulseseră hainele și o încolțiseră terorizând-o cu râsetele lor hidoase zugrăvite pe fețele respingătoare de fiare fără nimic uman în priviri. Se trezește țipând înspăimântata și vede lângă ea față mătușii Irene în brațele căreia s-a aruncat hohotind terorizata, crezând în primul moment că o salvase din
PETRECERE NEFASTĂ (11) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344789_a_346118]
-
De forme, de trupuri, de culori; Sunt cartea prețioasă de iubire, Nedeschisă și necitită încă, Sunt cartea ce poate să-ți ofere Neașteptați și magici fiori; Sunt zâmbetul etern gravat în inimă, Ce, doar de la tine-așteaptă Să-l metamorfozezi în râsete; Sunt Primăvara, parfumată și înflorită, Ce a trecut prin iarna viscolită... Referință Bibliografică: Autoportret / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 829, Anul III, 08 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
AUTOPORTRET de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 829 din 08 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345768_a_347097]
-
usturimea arsurilor vrăjitoarea urla de răsunau văile. În chinurile morții implora diavolii s-o salveze de la condamnarea păcătoșilor. Însă dracii, eliberați de puterea zgripțuroaicei pe care o slujiseră cu credință zeci de ani, își începură dezmățul. Chiote de bucurie și râsete străbat din adâncul grotei, iar șopârle uriașe țopăie de pe o stâncă pe alta. Deodată, dinspre creasta muntelui, o rază de lumină cerească străpunge negura luminând cărarea. - Tată, să lăsăm aurul și să ne salvăm viața, imploră Tudor în disperarea sa
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
se prăvăli la rădăcina unui tufan, iar calul speriat dispăru printre copaci cu trupul iscoadei balansându-se într-o parte și-n alta până căzu ca un sac burdușit cu pământ. Chiote de veselie izbucniră din adâncul pădurii, vuiete și râsete răsunară în ecouri, umbre cu forme hidoase se prelinseră printre luminișuri sub sclipirea palidă a stelelor. Deodată, la miezul nopții, undeva în fața călăreților se ivi o flacără firavă lângă un stejărel. Treptat limbile focului de un galben auriu se înălțară
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
o glumă mutând butoiașul cu bere din jgheabul fântânii , dincolo de drum în apă râului Bahna. . Ne-am amuzat mult atunci când constatând dispariția butoiului cu bere , turcii au început să-l caute cu disperare în jur. L-au găsit numai atunci cand râsetele noastre au trădat locul unde fusese ascuns, noi fiind nevoiți să fugim de acolo. Dintre obiectivele pe care le-am vizitat în insula aș menționa Geamia, o construcție destinată celebrării cultului musulman de obicei mai mică decât o moschee, o
FOSTA INSULĂ ADA KALEH ÎN LUMINA UNOR SURSE DOCUMENTARE.2 de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346006_a_347335]
-
parcă lăsându-se și el în voia vântului din adierea auzului, cu tot ceea ce se mai furișa prin el așa mai lent. Câteodată, însă, i se interpuneau “vocile” mai aprig, iar cu o mână în aer încerca a le alunga - râsetele colegilor.. -‘Ce umilință!” își spuse. Privind la frunze acum, i se păreau mai luminoase că niciodată în acel început de seară. Rupse una din plopul înalt de lângă el, ce avea crenguțe mici înclinate în jos și îndrepta acea mică verdeața
FRUNZA VIETII.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347415_a_348744]
-
roșiateca care-i pătrundea pe fereastră prin unde luminoase oblice, soarele fiind aproape de asfințit, se gândi că parcă mai bine era când aveau cursurile dimineață, căci nu se întorcea așa obosit. Numai că acum îl oripilau și măcinau 'vocile' alea, râsetele... Continuând apoi cu privirea ‘firicelele’ de lumină, își dă seama că odată ajunse în oglindă dulapului din fața lui, din culoarea galbui-rosiatic, pe mai departe lumină se reflectă în lumina galbenă, ajungând pe tavan chiar albă. ' Cu siguranță o fi de la
FRUNZA VIETII.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347415_a_348744]
-
continuă el făcând-o pe naivul. Sala s-a cufundat în liniște. - Heeeeiiii!!!, exclamă tare profesorul Grănicescu deodată uluit. Matale mă copii pe mine!!! Moment în care toți colegii au inundat încăperea cu hohote de râs. S-a iscat gălăgie, râsetele s-au înlănțuit și s-au spart zgomotos de pereți, iar pe fața Ceciliei se zărea deja policromia tuturor emoțiilor încercate. Mult temutul profesor Grănicescu ne-a lăsat să savurăm clipa prelungă a comediei, apoi a izbucnit furtunos: - Ieși afară
GRĂNICESCU ŞI CECILIA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348840_a_350169]
-
cupola învolburata, omăt de veșnicie și clipe de uimire. Și aici, rememorez, toate momentele fermecate de pe vremea în care inocența-mi era paznic la suflet și bucuria nemăsurata a acestui anotimp umbrea orice neliniște. Năzbâtii prin zăpadă moale, zâmbete și râsete ce topeau gerul iernilor năpraznice de prin Ardeal, mirosul rece al ninsorii și toată atmosferă magică de atunci îmi revin în suflet. Când știi despre un anotimp atât cât știe și el despre tine, se poate spune că stabiliți o
SCLIPIREA MINUNILOR DE IARNĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348876_a_350205]
-
Paula întinse încet o mână nesigură, căutând să îl atingă, tot așa cum un orb încearcă să își mențină direcția, căutând un reper. Din spatele ușilor închise, peste zgomotele metalice ale instrumentarului utilizat și reașezat apoi în caserole pentru sterilizare, se auzeau râsetele asistentelor care glumeau între ele sau chicoteau cu voioșie domestică în prezența vreunui doctor căruia i se mai rătăcea ca din întâmplare mâna... La fel ca într-o familie... Urmând linia parcă mai stabilă a peretelui, Paula mai înaintă un
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
Pentru Irod acest lucru nu fu însă o glumă prea reușită. Își aminti că în urma tăierii capului Botezătorului imaginea lui avusese și mai mult de suferit în ochii poporului iar acest lucru contase enorm pentru el. Ridică mâna încruntat și râsetele încetară pe loc. Își aminti iar, cum o dată, ieșind cu consoarta la o sărbătoare populară fu admonestat cu injurii atât el cât și Irodiada iar oamenii furioși aruncaseră asupra lor cu tot felul de necurății. Aflată pe acolo, o patrulă
AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346944_a_348273]
-
fără scenă, jucăm la mai puțin de un metru de primul rând de spectatori! Până îmi vine rândul să intru în scenă, în culise, urmăresc pe monitor jocul colegilor. Nici urmă de emoție, totul merge șnur. Se aud din sala râsete, la momentele comice ale dialogurilor, suspine la momentele ce țin de frământări tragice, sala freamătă, îi simțim aproape pe spectatori, suntem un TOT! Un TOT ROMÂNESC! Îi simt pe colegi! Noi nu jucăm numai pentru publicul din sală! Noi jucăm
O FEMEIE FĂRĂ IMPORTANŢĂ de CONSTANTIN ROŞU PUCU în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346997_a_348326]
-
te cheamă iar, să-ți amintești cândva, de fluturii albi îngerești, de floarea iubirii gingașă și dulce, de dorul plecat, de-acum să se culce. Primăvara Primăvară din ce rai, coborât-ai cu alai? Flori, albine, raze mii și cu râset de copii. Verde crud, cireș în floare, visul inimii, ce doare. Al iubirii ce dă-n clocot, și se stinge-ncet, sub clopot. Vara Vară cu-adieri fierbinte, din aducerile aminte, cuib de gânduri și cuvinte, despre noi și cele
PRINTRE ANOTIMPURI de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348277_a_349606]
-
te cheamă iar, să-ți amintești cândva, de fluturii albi îngerești, de floarea iubirii gingașă și dulce, de dorul plecat, de-acum să se culce. Primăvara Primăvară din ce rai, coborât-ai cu alai? Flori, albine, raze mii și cu râset de copii. Verde crud, ... Citește mai mult Anotimp Anotimpul flăcărilor vii,te cheamă iar,să-ți amintești cândva,de fluturii albi îngerești,de floarea iubiriigingașă și dulce,de dorul plecat,de-acum să se culce.PrimăvaraPrimăvarădin ce rai,coborât-aicu alai
FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/348281_a_349610]
-
vizuina noastră care este o peșteră mare într-o stâncă, veneau și se jucau cu noi alți pui de animale cum ar fi: ieduți de căprioare, pui de iepurași, pui de diferite păsări și la noi erau toată ziua numai râsete și veselie. Zâna Bună are o surioară Cristina, care este de vârsta ta. Ea foarte des venea și se juca împreună cu noi până seara târziu, când Zâna Bună venea și o lua la culcare. Zgripțuroaica murea de ciudă, căci ei
LICĂ-URSULICĂ ŞI SIMINA de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345117_a_346446]
-
o surioară Cristina, care este de vârsta ta. Ea foarte des venea și se juca împreună cu noi până seara târziu, când Zâna Bună venea și o lua la culcare. Zgripțuroaica murea de ciudă, căci ei nu-i place să audă râsete și veselie și i-a trimis vorbă mamei să nu ne mai jucăm că o deranjăm pe ea. Mămica i-a spus Zânei Bune, care i-a răspuns să ne vedem de joaca noastră copilărească și să nu ținem seamă
LICĂ-URSULICĂ ŞI SIMINA de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345117_a_346446]
-
să spintece clipa, al vieții Izvor peste ape pășește - renunță, vâslaș, la obsesia salvării - odihna și pacea la El o găsește. DEZMĂȚURI Dezmățutrile-s triste-acum, Dezmățurile plâng. Icnind Mocnind, Sau sictirind, Prohoduri bîguie pe drum, Și-n bocete se frîng. Cu râset, dans și băuturi, Prin clăile de fum! Cu zmei, Pigmei, Și corifei Ce lîngă damele cu nuri Se buluceau duium. Dar azi cu toți, de ani borîți, Își scarpină cu-n băț, Vre-un sloi Șiroi, Sau vre-un buboi
DEZMĂŢ LA MUZEU (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345465_a_346794]
-
hălăișa. După ce au sărit peste femeie toți călușarii, a-ncercat să sară și mutul, dar, vrând să se sprijine în sabia lui înconvoiată, s-a împiedicat și a căzut peste femeie, dându-i brânci să se ridice. În cascada de râsete, călușarii au ridicat de jos pe mut. Apoi s-a ridicat și femeia, zâmbind voiasă, semn că s-a vindecat. Jocul a continuat mai cu foc. Acum călușarii jucau în linie. Pe rând, a ieșit fiecare în față, cu o
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
nu avea telefonul mobil deschis, că eludau recomandările familiei de a fi ponderați, de a se retrage devreme pentru somn, de a... ș.a.m.d. Ceva timp vocile beneficiară de pauză, mâncatul înlocuind ca un infam impostor goana vorbelor, a râsetelor, compensate elegant de muzica ce se auzea acum puțin mai clar, deci și mai desfătător... Timpul trecea, dar cheful de petrecere, nu! Și, în ciuda vârstei, mesenii aveau ochii strălucitori ca niște adolescenți, observă pentru sine Americanul și începu să zâmbească
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
curând începea și școala, iar Maria repetițiile generale. Anul acesta juca în mai multe piese, era mult mai solicitant pentru ea. Dar nu se speria, știa că o să facă față, cu ajutorul lui Dumnezeu! Și veni ziua plecării! Bagaje, îmbrățișări, lacrimi, rîsete , urări de ,,drum bun” de ,,bun rămas” și de ,,la revedere” cât putu cuprinde și duce fiecare. Pe drumul de întoarcere deja se depănau amintiri. Nostalgia pusese stăpânire pe ei încă din clipa plecării. Câte aveau însă de povestit bonei
ÎNGER SAU DEMON PARTEA A DOUA, CAP III de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378025_a_379354]
-
dintre ,,înaintașii” noștrii să spere !....Oricum , voi ați ieșit cei mai câștigați: vom avea aceleași meserii ca ale voastre, doar un pic cam pe ...dos! Vă promitem că ne vom ridica la nivelul așteptărilor voastre! Au umat firește lacrimi și râsete, îmbrățișări și felicitări, amenințări și promisiuni, telefoane de înștiințare și iar felicitări, încurajări, promisiuni și....poate și dezamăgiri! Toată lumea era în culmea fericirii. Se mai terminase cu bine încă o etapă importantă a vieții lor de familie! Și asta cu ajutorul
ÎNGER SAU DEMON PARTEA A DOUA, CAP III de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378025_a_379354]
-
își păzește de lene a uitat lătratul. E vară, vară și viori se-aud din brazdele de fân, se culcă-n cupele de flori bondarii negri și bătrâni. Pe drumuri joaca s-a pornit e-atât de multă libertate și râsete și ciripit, și bucurie peste poate. Referință Bibliografică: Vara / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2321, Anul VII, 09 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
VARA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375813_a_377142]
-
acum te vei numi Primăvara! Cu bunătatea și priceperea ta, vei readuce natura la viață. Cum ești talentată la pictură, o vei putea împodobi în culori pastelate, îi vei țese veșminte dantelate și parfumate. În timpul domniei tale, vor fi doar râsete și voie bună. Toți te vor iubi pentru darurile tale și te vor aștepta întotdeauna cu multă dragoste. Fiica i-a mulțumit tatălui pentru încrederea acordată, promițându-i că își va îndeplini întocmai sarcinile primite. Regele Timp i se adresă
REGELE TIMP ȘI FIICELE LUI de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375919_a_377248]
-
inima să-mi cuprindă. Și-ncep, ușor, să țeasă fuior de dulce chin. Și-nvălmășite gânduri tresar într-un suspin. Revăd cu nostalgie, ninsori de-odinioară. Eram senini, doar zâmbet, fără nicio povară. Purtăm pe umeri jocuri, mirare și-ncântare, Și râsetele noastre se conturau în zare.. Și nu știam ce-i dorul, de-oftat eram străini, Credeam că totu-i floare, că nu există spini. Ca viață-i numai cântec, ca ceru-i doar senin, Și dacă ai nectarul, de ce să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]