2,283 matches
-
trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.” Ce dorește autorul să sublinieze prin acest citat? Poate faptul că legătura dintre două suflete pereche, unite printr-o iubire adevărată, pură, dezinteresată, este scrisă în cer și nu poate fi decât binecuvântată. Ea nu poate
SCRIITORUL MARIAN MALCIU ȘI CĂRȚILE SALE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368667_a_369996]
-
Fusese condamnat pentru furt și violență. Tractoristul s‑a postat în ușă ca să nu pot ieși. A scuipat abundent pe covor și mi‑a spus cu glas ridicat: - Am venit să te judecăm, primărițo! - Pentru ce să mă judecați? Am răbdat cinci ani despărțită de familie, alergată de cei de la județ pe toate dealurile... - Aveai patruzeci de kilograme când ai venit, iar acum ai șaizeci. Erai ruptă de foame, iar acum ești ghiftuită de fripturi... Avea dreptate. Mă îngrășasem. Era sarcină
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
va fi. Noi vom continua să ne ducem Crucea calvarului românesc încă mulți ani. Generația tânără poate va reuși, venind cu noi idei să înfrângă anumite inerții și peste vreo câteva zeci de ani, poate va fi altfel. Până atunci, răbdați români! Referință Bibliografică: UN PAS ÎNAINTE, DOI PAȘI ÎNAPOI! / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1906, Anul VI, 20 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
UN PAS ÎNAINTE, DOI PAŞI ÎNAPOI! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363667_a_364996]
-
nu o mai astupasem, a fost în stare să-mi spună în față: - Ai săpat în curte, la fel ca ăia proștii care fac câte o groapă, îi întreabă lumea de ce sapă și ei răspund: Să vedem dacă ne mai rabdă pământul. Și începe să râdă singur ca un nărod ce este. - Lasă-l în pace. Dacă nu a învățat până la anii ăștia cum să se poarte, slabă speranță să se mai dea pe brazdă de acum încolo. - Da, dar nu
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364593_a_365922]
-
începe să râdă singur ca un nărod ce este. - Lasă-l în pace. Dacă nu a învățat până la anii ăștia cum să se poarte, slabă speranță să se mai dea pe brazdă de acum încolo. - Da, dar nu m-a răbdat inima să tac din gură și i-am zis și eu: - Auzi mă' vecine, mie nu mi-au plăcut în viață drumul lung, omul prost, femeia bleagă și paharul gol. Să știi că măgarul moare întotdeauna de drum lung iar
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364593_a_365922]
-
a adresat grav, ultimativ: “Banditule, ai casă și copii aici, tot la mine ai să vii!” ... La Câmpulung, cum s-a nimerit, n-am mai venit. Alte situații limită aveau să-mi verifice și să-mi întărească virtutea de a răbda, de a nu cobi și de a nu “ciripi”, de a-mi păstra simplu demnitatea și onestitatea. A urmat o vreme ceva mai liniștită. Apoi, înfometarea. Dat afară din învățământ și mereu în căutare de lucru, timp de doi ani
INVITAT LA COOPERRATIVA...VIGILENŢEI DE PARTID ŞI DE STAT ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364733_a_366062]
-
la mine cum tac Și plute de iarbă din mine desfac. Când păsări de noapte îmi cântă difuz, Cu ochii lor galbeni spre cerul ursuz, Absorb luciul apei în ochiul deschis - Un ochi care-mi ține un soare închis. Mă rabdă pădurea, mă rabdă și cerbii, Iar vântul mă-ntreabă de ce firul ierbii Așteaptă, o vreme, luna de seară; Să uite, să plece, să nu mă mai ceară! Pe cerul sălbatic copacii se zbat, Din crengi și din păsări îmi crește
GENE DE SMOALĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364764_a_366093]
-
tac Și plute de iarbă din mine desfac. Când păsări de noapte îmi cântă difuz, Cu ochii lor galbeni spre cerul ursuz, Absorb luciul apei în ochiul deschis - Un ochi care-mi ține un soare închis. Mă rabdă pădurea, mă rabdă și cerbii, Iar vântul mă-ntreabă de ce firul ierbii Așteaptă, o vreme, luna de seară; Să uite, să plece, să nu mă mai ceară! Pe cerul sălbatic copacii se zbat, Din crengi și din păsări îmi crește un pat, Pe
GENE DE SMOALĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364764_a_366093]
-
privește la mine cum tacși plute de iarbă din mine desfac. Când păsări de noapte îmi cântă difuz,Cu ochii lor galbeni spre cerul ursuz,Absorb luciul apei în ochiul deschis -Un ochi care-mi ține un soare închis.Mă rabdă pădurea, mă rabdă și cerbii, Iar vântul mă-ntreabă de ce firul ierbiiAșteaptă, o vreme, luna de seară;Să uite, să plece, să nu mă mai ceară!Pe cerul sălbatic copacii se zbat,Din crengi și din păsări îmi crește un
GENE DE SMOALĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364764_a_366093]
-
cum tacși plute de iarbă din mine desfac. Când păsări de noapte îmi cântă difuz,Cu ochii lor galbeni spre cerul ursuz,Absorb luciul apei în ochiul deschis -Un ochi care-mi ține un soare închis.Mă rabdă pădurea, mă rabdă și cerbii, Iar vântul mă-ntreabă de ce firul ierbiiAșteaptă, o vreme, luna de seară;Să uite, să plece, să nu mă mai ceară!Pe cerul sălbatic copacii se zbat,Din crengi și din păsări îmi crește un pat,Pe care
GENE DE SMOALĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364764_a_366093]
-
aprecierile aduse și la adresa mea pentru pregătirea acestui volum. La pagina 84 am mai descoperit o bucovineancă despre care am auzit câte ceva. Aspazia Oțel Petrescu, născută în localitatea Cotul Ostriței, din Noua Suliță. Citez - «Femeia creștină care a știut să rabde chinuri mucenicești din iubire pentru Hristos și Neamul Românesc». Autoarea i-a dedicat acestei minunate bucovinence chiar două articole pline de admirație, sinceritate și recunoștință pentru cele îndurare în închisori, apreciindu-i și volumul «Hristos în celulă». Impresinant și emoționant
POETA CU SUFLET DE ÎNGER de ELEONORA SCHIPOR în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364771_a_366100]
-
vreau să-l văd la nuntă! Luca-i harnic, omenos și lucrează bine, Doar o baie n-a făcut, acasă la mine. . . Iar Ovidiu-i liniștit, el cunoaște ,,jocul”, În America sosit, își cată norocul. . . Despre mine, ce să spun? Rabd, îmi fac ,,armata”, Până TATĂL îmi va spune: ,, Fugi acasă, gata!”. Uite-așa, încet, încet, muncim la ,,Elisabet”, Și la fel ca mai-nainte, a trecut vara fierbinte. Chiar dacă-i de necrezut, patru ani azi au trecut, De pe deal, din
VINE TOAMNA PE FURIŞ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 686 din 16 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364794_a_366123]
-
demult s-a sfârșit,/ Tu stai ca-n altar și te rogi la El:/ „Pentru ce, slăvite! Mamele îndură?/ Cum Fecioara sfântă, suferi și Ea./ N-ai găsit? ... se pare, măcar o măsură;/ Ah, otravă-i viața! Nu mai pot răbda! ” Naiul sfânt pare că se rupe, și cu jale-adâncă izbucnește-n strigăt, iar în finalul pasajului, armonic (irizări de curcubeu care săruta apoteotic apa Nistrului și a Tisei) și ne dă semnalul unei apropiate bucurii când Gigi (așa-i spuneu
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
apoteotic apa Nistrului și a Tisei) și ne dă semnalul unei apropiate bucurii când Gigi (așa-i spuneu părinții maestrului Gheorghe Zamfir) își va putea îmbrățișa mama. „Măicuță, nu plânge, mult nu va dura,/ Ai să vin la tine, mai rabdă puțin!/ Dumnezeu cel drept ... mă va ajuta:/ Vom sta împreună, n-oi mai fi străin”. Un tremolo duios, tril de pasăre măiastră, reia naiul care plânge odată cu fiul cel departe de casa părintească: „Maică, măiculița mea! Pâinea, miere, de-ar
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
demult s-a sfârșit,/ Tu stai ca-n altar și te rogi la El:/ „Pentru ce, slăvite!... Mamele îndură?/ Cum Fecioara sfântă, suferi și Ea./ N-ai găsit?... se pare, măcar o măsură;/ Ah, otravă-i viața! Nu mai pot răbda!...” Naiul sfânt pare că se rupe, și cu jale-adâncă izbucnește-n strigăt, iar în finalul pasajului, armonic (irizări de curcubeu care săruta apoteotic apa Nistrului și a Tisei) și ne dă semnalul unei apropiate bucurii când Gigi (așa-i spuneu
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
apoteotic apa Nistrului și a Tisei) și ne dă semnalul unei apropiate bucurii când Gigi (așa-i spuneu părinții maestrului Gheorghe Zamfir) își va putea îmbrățișa mama. „Măicuță, nu plânge, mult nu va dura,/ Ai să vin la tine, mai rabdă puțin!/ Dumnezeu cel drept... mă va ajuta:/ Vom sta împreună, n-oi mai fi străin”. Un tremolo duios, tril de pasăre măiastră, reia naiul care plânge odată cu fiul cel departe de casa părintească: „Maică, măiculița mea!.../ Pâinea, miere, de-ar
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
lumină. Un madrigal plutea în taina de departe, Precum piciorul sfânt, care venea pe ape. Va fi din nou o cină și iarăși taină mare Și trădătorul, altul, plătit de alt păgân; A câta risipire și grea crucificare, Mai poți răbda, Isuse-poporule român?! Peregrinări Amiezile curgeau vâscos în geam, Leșuri de sfinți se bălăceau în soare. Cumplită vară.O deslușeam în ram Și în dogorile stătute prin pahare. Migrăm spre limpezimi departe... Însingurați sub soarele răsfrânt, Plătim impozit pentru Planeta Moarte
PRIMA RUGĂCIUNE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 111 din 21 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349590_a_350919]
-
teamă de nimic, căci sunt elite Ce nu mai văd și care fac pe surzii La disperarea țării de puteri sleite... Frici răzlețite-n suflet, disperare Cozi la speranțe spulberate-n vânt Biserici înțesate și strigăte-n altare Cât mai răbda-vom pe acest pământ Atâta umilință și-a lor nerușinare? Referință Bibliografică: Revoltă / Georgeta Resteman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 130, Anul I, 10 mai 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Georgeta Resteman : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
REVOLTĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349598_a_350927]
-
demult s-a sfârșit,/ Tu stai ca-n altar și te rogi la El:/ „Pentru ce, slăvite!... Mamele îndură?/ Cum Fecioara sfântă, suferi și Ea./ N-ai găsit?... se pare, măcar o măsură;/ Ah, otravă-i viața! Nu mai pot răbda!...” Naiul sfânt pare că se rupe, și cu jale-adâncă izbucnește-n strigăt, iar în finalul pasajului, armonic (irizări de curcubeu care săruta apoteotic apa Nistrului și a Tisei) și ne dă semnalul unei apropiate bucurii când Gigi (așa-i spuneu
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
apoteotic apa Nistrului și a Tisei) și ne dă semnalul unei apropiate bucurii când Gigi (așa-i spuneu părinții maestrului Gheorghe Zamfir) își va putea îmbrățișa mama. „Măicuță, nu plânge, mult nu va dura,/ Ai să vin la tine, mai rabdă puțin!/ Dumnezeu cel drept... mă va ajuta:/ Vom sta împreună, n-oi mai fi străin”. Un tremolo duios, tril de pasăre măiastră, reia naiul care plânge odată cu fiul cel departe de casa părintească: „Maică, măiculița mea!.../ Pâinea, miere, de-ar
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
înscrie un real progres în aceste alternanțe. Bucuriile, pentru răbdare, sunt tot mai curate, mai spiritualizate, mai nepătate de mulțumirea de sine; necazurile sunt tot mai ferm răbdate. Propriu-zis, bucuriile sunt domolite de siguranța necazurilor ce vor veni, iar necazurile, răbdate cu un amestec de seninătate, de râs interior, cum ar zice Sfântul Ioan Scărarul, prin siguranța bucuriilor ce vor veni la rând. Deci, fie oricât de shimbătoare împrejurările externe în care se desfășoară viața omului duhovnicesc, lăuntric ea a ajuns
IPOCRIZIA – INFATISAREA SI PURTAREA NOASTRA CEA DE TOATE ZILELE?!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 79 din 20 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349671_a_351000]
-
Sărutul acordat de Iisus Hristos - pecete a unei posibile absolviri - arată că inchizitorul „cu inima îndurerată”, cuprins de o sublimă melancolie, nu este totuși o ficțiune, cum înclină să creadă Aleoșa. „Conștient și îndurerat de eroarea acțiunii sale Marele inchizitor rabdă povara suferinței și își asumă perspectiva damnării în numele iubirii de oameni.”( 12). Reacția cardinalului față de „răspunsul” prizonierului său (un sărut pentru un rug) este surprinzătoare: el tresare și o puternică emoție i se trădează în tremurul colțului gurii, după care
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
un creion și-ndată te inspiri. Cuvinte simple vin șuvoi și nu încap la rând, Când curge ce-i frumos în noi, nu urcă rău-n gând! Oriunde ești și orice faci, să nu rămâi dator, Când nu mai poți. . . rabdă și taci. . . te-ntoarce la izvor, Cu-o rugăciune spre ISUS, spre DOMUNUL nostru Sfânt, Ai liniștea ce ți-a adus EL, TATĂL - în Cuvânt! Vezi roua amintirilor cum tremură-n priviri, Când farmecul Iubirilor mai arde în simțiri? Sunt
ROUA AMINTIRILOR de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350390_a_351719]
-
în războaiele astea mondiale și au scăpat fără sacrificii. Mâna Ei i-a călăuzit, dragostea Ei i-a ocrotit și au trăit secole fără să plătească nici un impozit, fără să fie robi. Aici rău ne-a lovit comunismul fiarei, dar răbdăm strângând din dinți, iar gândul la raiul vostru ne luminează viața. Spune-le să-și păstreze curățenia feciorelnică, smerenia și ascultarea, că altfel iadul de aici îi va cotropi și pe ei, dar atunci nu vor avea o torță să
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]
-
a scăzut auzul, mă aud mai bine pe mine și sunt în câștig (Nae Cernăianu). Dacă tăcea, scriitor rămânea... • Cea mai mare celulă este ovulul, iar cea mai mica spermatozoidul. Da, dar are o majoritate zdrobitoare! • Omul e că hârtia. Rabdă orice... Dar nu rezistă. Uneori sunt modest, alteori orgolios - două defecte esențiale. Mă întreb dacă poți fi șchiop de ambele picioare (Roni Caciularu). • Gură lumii-i sloboda să mănânce... loboda (folclor prelucrat). • Cine-i fără pată, umblă rupt în fund
CALEA CEA DREAPTĂ A DREPTURILOR EGALE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349074_a_350403]