791 matches
-
mele sau de și mai departe, fereastra colorată unde, pe viscol, s-a arătat un chip arlechinesc, o fată îmbujorată, cu ochi întunecat-sclipitori, cu confetti în părul tuns scurt și cu buzele rujate în formă de inimioară. Atunci, o dată cu aburul răbufnit pe fereastra deschisă, nările mele, înfundate în fularul tras până sub ochi, au prins o șuviță caldă de parfum, rămasă undeva, într-o cameră minusculă a minții, alături de râsul răsfățat al fetei costumate în paj și de o arietă la fel de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Și-nc-o dată, că e voie: Ahoe! Un salut din Cantemir: hai sictir!" Când autobuzul a intrat pe poarta taberei, într-un nor de praf, ne-am repezit la bagaje și le-am târât până la ușile care se deschiseseră, lăsând să răbufnească afară un damf de plastic încins. Am urcat opintindu-ne, fiecare ocupând mai multe locuri și chemîndu-și prietenii, râzând și țipând... Fetele-și dădeau ochii peste cap și își suflau în sân, dezlipindu-și bluzele de pieptul transpirat, făcîndu-se că leșină
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Pentru mexicani, omorul din culpă înseamnă camera de gazare. Amărâtul ăsta-i la șase săptămâni distanță de Marele Adios. Dinspre intersecția de la Evergreen cu Wabash s-au auzit împușcături. M-am înălțat pe vârfuri și am văzut trombe de flăcări răbufnind dintr-un șir de vitrine sparte și împrăștiind puzderie de scântei albe și albastre la contactul cu liniile de înaltă tensiune ale tramvaielor și cablurile telefonice. M-am uitat în jos, la pușcașii marini, iar unul dintre ei mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mine, gata să răzbun niște treburi mai vechi, nimic nu avea importanță. — Aici e locul meu. Asta-mi doresc. Kay clătină din cap. — Ai renunțat la box acum cinci ani. Nu mai e viața ta. Agresivitatea femeii mă enerva. Am răbufnit: — Iar iubitul tău e un ratat, exact ca mine, și tu ai fost un soi de gagică din lumea interlopă până să te scoată el de acolo! Tu... Kay Lake mă opri cu hohotele ei de râs. — Ai citit despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de la ora două și jumătate urmau să Înceapă, așa că Logan porni radioul mașinii, prinzând ultimele acorduri dintr-un cântec vechi al celor de la Beatles. Nu-i de mirare că dispariția lui Richard Erskine era În centrul atenției. Vocea inspectorului Insch răbufni din difuzoare cerând publicului să comunice poliției orice fel de informație despre copil. Avea un talent Înnăscut pentru arta dramatică, după cum putea confirma oricine Îl văzuse În spectacolul anual de Crăciun, dar reuși să se stăpânească destul de bine când prezentatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lăsă tăcerea În timp ce se gândeau la infirmierul flasc cu o pasiune pentru băieței. Știți, le zise Gary cel Mare, dacă nu era Hoitarul, eu pariam pe Cleaver pentru copiii omorâți. — Cum? Era În arest când a dispărut Peter Lumley. Gary răbufni. — Poate-a avut un complice. — Și el era unul care pipăia, nu un ucigaș, se băgă-n vorbă și Jackie. Lui Îi plăceau vii. Logan se crispă. Nu era o imagine plăcută, dar avea dreptate. Numai că Gary cel Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
a violenței trecuse; mai exact, eu Îmi asumasem această experiență și nu mă mai interesa. Am Înțeles că orice Încăierare fizică e o exteriorizare a fiarei ascunse În orice ființă și m-am cutremurat ca În fața unui abis. Violența aceasta răbufnește din când În când la suprafață, ca acel Întuneric opac ce acoperă lumina zilei, o eclipsă bruscă neavertizată de nimeni. (decembrie) Nu sunt același astăzi cu cel ce-am fost ieri: În intervalul de timp care a trecut, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
potriveau cu acelea ale lui Loesser. Ah, și am luat și o amprentă parțială de pe lama de ras. Rhyme privi bandajul de pe tâmpla lui Loesser. - Pe asta ai uitat să o iei cu tine. - Nu am reușit să o găsesc, răbufni ucigașul. Nu am avut timp să o caut. - Dar, îi atrase atenția Sellito lui Rhyme, trebuie că e mai tânăr decât Weir. - Chiar e mai tânăr decât Weir, răspunse criminalistul făcând un semn spre fața lui Loesser. Ridurile nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
-o strâns până a venit trenul. Șinele se întindeau în depărtare ca niște copci pe o rană mare. Eram în pantaloni scurți când luasem trenul de la Osnabrück spre Amsterdam. Plușul aspru al scaunelor îmi zgâriase pulpele. Nu te mai foi, răbufnise tata. Avea nervii întinși la maximum. Fusese înțelept să își asume astfel de riscuri și să își ia soția, care nu voia să meargă, și copilul și să o ia de la capăt, în altă țară? Era olandez la origine, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ia de la capăt, în altă țară? Era olandez la origine, dar trăise în Germania toată viața. Nu era o lipsă de bun-simț să își lase tatăl bătrân în urmă? Fusese un fiu mai ascultător decât mine. Nu te mai foi, răbufnise el și mama dăduse coșul jos din plasa de bagaje și scosese o bucată din miraculoasa ei prăjitură babka. În următorul tren nu a mai fost babka, deși tata reușise să facă rost de o coajă de pâine, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Iluminare incintă“. Era destul de clar. Ceilalți tocmai părăseau camera când o auziră pe Beth spunând: — Nu sunt vreun prăpădit de la marină pe care să-l tot comanzi, Hal... Apoi Barnes răspunse ceva și, În fine, vocile se stinseră. — La naiba! răbufni Ted, izbind unul din pereții metalici, care sună a gol. Trecură În Cilindrul C, În drum spre locul de odihnă. — Nu-mi vine să cred că vreți să plecați, spuse Ted. E o descoperire atât de importantă! Cum puteți s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
rău, spuse el, În cele din urmă. E o responsabilitate prea mare pentru mine. Nu pot să iau decizia de a deschide sfera. Trebuie să sun la Washington. — Ted n-o să fie prea fericit, observă Harry. La dracu' cu Ted! răbufni Barnes. Am să transmit asta președintelui. Până nu am ordin de la el, vreau ca nimeni să nu Încerce s-o deschidă. Barnes anunță o perioadă de odihnă de două ore și Harry se duse să se culce În camera lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cel mai vizibil Îngrijorat de soarta lui Harry. Privea Întruna la sfera Închisă de pe monitor, Întrebând: — Cum o fi reușit? Și adăugând apoi: Sper că nu i s-a Întâmplat nimic. Repetă lucrul ăsta de atâtea ori Încât, exasperată, Beth răbufni: — Cred că deja am aflat care-ți sunt sentimentele, Ted. — Sunt realmente Îngrijorat În privința lui. — Și eu. Toți suntem. Crezi că sunt invidios, Beth? Asta insinuezi? De ce crezi că ar gândi cineva astfel, Ted? Norman schimbă subiectul. Era esențial să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
propoziție completă, spuse Harry. Să-i dăm mai mult de lucru. 00143032 = 00143032, DA = DA 00143032 = DA. — Un silogism, spuse Ted. Foarte bine. — Un ce? zise Barnes. — O propoziție logică, răspunse Ted. Răspunsul apăru pe ecran: ,=, Asta ce dracu e? răbufni Barnes. Harry zâmbi: — Eu cred că se joacă cu noi. Se joacă cu noi? Asta Înțelegi tu prin joacă? — Da, spuse Harry. — Vrei să spui că ne Încearcă - ne Încearcă reacțiile la o stare de stres, spuse Barnes, Îngustându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să-și vâre picioarele în papucii de pâslă vișinie și s-o conducă la baie. După care Andrei Vlădescu a închis ușa, lăsându-le acolo, dar așteptând la câțiva pași pentru drumul în sens invers și auzind toate zgomotele neputinței răbufnind și răsunând între pereții băii și șoaptele înfundate ale fiicei, care încerca s-o calmeze sau s-o aline, și în clipa aceea inima îi bătea mai repede și se întreba, el, Andrei Vlădescu, dacă se apropie cu adevărat sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ai vrea să scrii ceva despre tot ce gândește omul la un moment dat. Ar fi un calvar“. „Ce drum?“, l-a întrebat din nou. „Un drum.“ Și-a așezat firele de păr zbârlite și amețit de adierea gravă care răbufnea la răstimpuri, ca o răsuflare de uriaș. „O prostie“, a mai zis. Un corb croncănea foarte aproape deasupra lor și liniștea s-a fărâmat în mulțime de cioburi. „E înfiorător“, a zis Ioana Sandi, prinzându-l cu amândouă mâinile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
treptat acaparatoare că faptele se repetă sau că nu le poate scăpa chiar și dacă nu se repetă, ci numai impresia lui ar fi asta, efluviul pornit din el, pe care îl credea depășit și care se ascunsese numai, ca să răbufnească acum. N-ar fi vrut să-și mai amintească, dar instinctul îi spunea că ceea ce el credea că va fi fost oprit continuase în inerție ceea ce îi apăruse cândva, în timpul pe care ar fi vrut să-l șteargă, dar căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Mortimer Winshaw, spuse Everett Sloane privind grav de jur-împrejurul mesei, este scris sub forma unei scurte declarații pe care a alcătuit-o acum câteva zile. Dacă n-are nimeni nimic împotrivă, o voi citi acum integral. Înainte de a începe, primul tunet răbufni afară, făcând fereastra să vibreze și sfeșnicele de pe policioara căminului să zăngăne puternic. Acesta a fost urmat aproape imediat de un fulger, care a făcut fețele pline de așteptări ale membrilor familiei să pară brusc, preț de o scurtă, halucinantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Kay veni spre ea cu un tremur ciudat al inimii. Pur și simplu, era plăcerea de a vedea o prietenă după ce, săptămîni la rînd, Întîlnise numai străini - pe nimeni altcineva. Dar preț de o clipă, Kay crezu că sentimentul va răbufni și o va face să plîngă. Își imagină cît de ridicolă ar arăta În ochii lui Mickey, apărînd așa, din senin, În lacrimi. Și se gîndi serios să renunțe la tot - să se strecoare și să plece Înainte ca Mickey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-i prindă cuvintele. Cred c-o să fie fericit să-și facă treaba. Își Întoarse capul din nou. Da, e un tip drăguț. — De ce nu te duci să stai cu el, În loc să stai cu mine, dacă-ți place atît de mult? răbufni Duncan. — Ce-ai zis? Îl Întrebă taică-său revenind. — Duncan, zise Viv. Dar Duncan nu se potoli. Presupun c-ai prefera să fiu ca el. Presupun c-ai prefera să ies și eu să mă duc la război și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
îmi umple inima, vorbele tale îmi arată o altă fațetă! Dară tu, nu ești tu. Căutăm speranțe neîncetat... te-am găsit ? Te-am găsit virtual într-un moment vital? N-ai încredere? N-ai certitudini încă? Momentul în care vei răbufni e aproape! Ai încredere, ai speranțe, fii veselă, fii binevoitoare, fii generoasă! Ești credincioasă, ești cum te-am visat. Nu te mint, scrie-mi mai mult, am nevoie! Tu încă nu ești tu! Ești sinceră? Ești departe? Cu atât mai
C?ut?tori ?n dragoste pe Internet by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83918_a_85243]
-
pînă azi. — E la Închisoarea din Malaga, după cum știți. Dați-mi factura și rezolv eu. — Nu vă faceți griji... pot să aștept. S-ar putea să dureze ceva. A pledat vinovat. Andersson trase din țigara Însăilată. Firișoare de tutun aprins răbufniră din vîrful incandescent și străluciră efemer În dreptul bărbii lui. Privirea Îi rătăci prin atelier, evitîndu-mi chipul. — Vinovat? Frank are un simț al umorului cu totul aparte. — Nu-i nici o glumă. SÎntem În Spania și i-ar putea da douăzeci sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Își pierduse orice speranță În privința mea. — Domnule Prentice, incendiul ăla a fost deliberat. S-a găsit plutind pe apă o canistră de combustibil goală. Pe mîner erau resturi de piele umană. Probabil hoțul s-o fi pîrlit cînd focul a răbufnit pe deasupra valurilor. În cazul mașinii dumneavoastră, ancheta n-a scos nimic la iveală. — Nici nu mă surprinde. Mă-ndoiesc că ăla la care-a declanșat incendiul s-ar oferi să ușureze treaba poliției. — N-ați văzut pe nimeni fugind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Eduard în timp ce citea, să-i văd reacția. Aveam mari emoții. Și, când colo, el mă întreabă un lucru atât de prozaic: ce înseamnă chestia asta? Păi tocmai asta e, că nici eu nu știu ce înseamnă chestia asta, de unde naiba să știu! răbufnesc eu, privindu-l drept în ochi, cu o căutătură sfidătoare. Asta mi-a venit să scriu! Stau de nu știu câte săptămâni cu pixul în mână, incapabilă să mă hotărăsc cum să încep romanul, și din senin s-a întâmplat... Mă opresc
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
spun... De ce v-ați despărțit, în fond, tu și mama? De ce s-a ales praful de familia noastră? Domnul Martin își trase nasul și deodată începu să plângă. Un plâns spasmodic, cu sughițuri. — Și mie mi-e dor de ea! răbufni el, cu glas pițigăiat. Mi-e dor în fiecare zi de ea, nu mai trăiesc de când ne-am despărțit, nu-ți dai seama? Sunt o epavă umblătoare, se vede de la o poș tă! Și tu te-ai schimbat de atunci
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]