2,217 matches
-
vestitele sale nămoluri de tratament. Alții adoră complexul studențesc de la Costinești unde, în timpul taberelor de vară studenții profită de valurile înspumate ale mării și razele ultraviolete ale soarelui. Mulți vin cu cortul în chepeng, iar în zorii dimineții, sub briza răcoroasă a mării, ies pe plajă așteptând acel moment mirific al răsăritului de soare. Deodată astrul își face apariția la orizontul îndepărtat din apele mării. În acea secundă marea parcă ia foc! Imagini feerice cuprind întinderile de la nisipul plajei până la acea
DELTA ŞI PERLELE LITORALULUI ROMÂNESC de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365047_a_366376]
-
posedă din plin - pot fi adevărate bijuterii lirice. Vară Apariție venustă de cariatidă Răspândești misterioasă un surâs calin Mi-ești leac și otravă, rană și cuțit! Rostește negrăitul ascuns în ochii tăi de peruzea, Deschide-ți brațele să adulmece Adierea răcoroasă a dimineții montane În timp ce te-ntinzi leneșă pănă la norii de fildeș. Lasa-ți părul cu miros de lămâiță Să danseze ca o crinolină de fluture Pe cerul de cleștar brodând speranță... Îndrăznește! Țiuie timpul răsucit sub tălpile-ți feciorelnice
IMPRESII DE LECTURĂ de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364926_a_366255]
-
din 17 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Trei fulgi, născuți din trei surori, Purtați de vânt pe cer, sub nori, Valsând spre noi se hârjonesc Și devenirea-și povestesc: - Eu, spune primul, sunt odor, Născut din spumă de izvor De răcoroasa Primăvară! Purtat de adieri de seară, M-am ridicat și-am revenit Trei anotimpuri, și-mplinit Ca picur-lacrimă pe cer, Am fost schimbat în fulg de ger! - Dar tu? Eu sunt odor din Vară, Când cerul, câmpul de secară L-a
TREI FULGI NĂSCUŢI DIN TREI SURORI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366355_a_367684]
-
ruine, Măsori și patimi de odinioară. 07-07-11 Perpetuum mobile Ați venit, v-ați crescut copiii, ați muncit, ați râs, ați plâns. Ați făcut case, cu grădină spre vecini, ați cântat și-ați blestemat, v-ați privit în oglinda din adâncul răcoros al fântânii: ați strigat și Nimeni v-a răspuns. V-ați rugat marelui Nimeni și Nimic s-a-mplinit. Apoi ați plecat însingurați cum ați venit. Acum nouă cine să ne mai numere îndepărtările, frustările și mult prea multe însingurările? Căci plecând
POEZII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366689_a_368018]
-
Acasa > Manuscris > Jurnal > TREI INSTANTANEE CU COPII, PĂRINȚI ȘI BUNICI DIN ROMÂNIA, LA ÎNCEPUT DE SECOL XX Autor: Octavian Curpaș Publicat în: Ediția nr. 198 din 17 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Arizona. Veri fierbinți cu nopți răcoroase, mângâiate de briză și dimineți însorite cu cer senin și lumină limpede și clară... Întruna din aceste dimineți strălucitoare și calde, îmi amintesc că l-am cunoscut pe nea Mitică. Ajunsesem ceva mai devreme decât stabilisem, la unul dintre hotelurile
TREI INSTANTANEE CU COPII, PĂRINŢI ŞI BUNICI DIN ROMÂNIA, LA ÎNCEPUT DE SECOL XX de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366694_a_368023]
-
pot îmbrățișa... Te privesc iubire pură Cum alergi în calea mea, Cu aceiași pași, în zbor Eu mă îndrept spre tine; dor. Ne-ntâlnim ne îmbrățișăm Buzele rostesc cuvinte Banca aceea din penumbră Ne îndeamnă la iubire. Stăm la umbra răcoroasă A copacilor din parc... Patru ochi se iau la ceartă Privirile îi împac. După clipe de tăcere ... Buzele rostesc cuvinte, Ochii tăi ce-s rupți din aștrii Cer o pace în iubire. Sub același cer senin Luminat acum de stele
ATÂTA DOR de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365688_a_367017]
-
avut spor acum pe răcoare, însă dacă nu reușește să termine toate brazdele de legat până se ridică soarele, ar trebui să mai vină o zi, însă spera să reușească. Spre ziuă au căzut câteva picături de umezeală. Noaptea fusese răcoroasă și acum simțea cum transpirația îi îngheța pe spatele său ud. Razele lunii îi călăuzeau pașii prin lan. Aproape că legase jumătate din suprafața secerată. Aduna cu brațele, strângea tare snopul sub genunchi, băga legătura de cicoare pe sub el, apoi
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
natura. Bieții pomi! De ei mi-e milă că s-au grăbit să înflorească și dacă o să scadă temperatura sub zero grade și mai cade și bruma, adio fructe anul acesta! Dacă și luna mai va fi tot așa de răcoroasă, nici nu simțim că a fost primăvară! Noroc cu natura care a renăscut și totul în jur este verde: măcar natura să ne țină optimiști! Ieri am intrat în ritmul cotidian: am mers să plătesc facturile la RDS-RCS: telefonul fix
O ZI DE PRIMĂVARĂ CIUDATĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366190_a_367519]
-
și o solistă, o puștoaică cu rochița puțin mai lungă de o palmă, care, de câte ori se mișca pe scenă își scotea chiloțeii de culoare azurie la vedere. Cântau destul de bine. „Greii” scenei încă nu-și făcuseră prezența. Era o seară răcoroasă, o atmosferă plăcută de vacanță, parcă toată lumea stătea fără grija zilei de mâine. După o pauză de vreo zece minute, șeful formației, un bărbat mai vârstnic decât restul colegilor, la vreo patruzeci de ani, anunță cu vocea lui baritonală: - Doamnelor
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361585_a_362914]
-
atingând pământul! Însă de la țărmurile stâncoase ale mării Sudului până la întunecatele păduri din Nord, era prea puțin timp, prea puțin loc, pentru tristele sale plimbări. Nici gerurile iernilor nu erau îndeajuns de reci, nici furtunile verii nu erau îndeajuns de răcoroase, nici fluviile cele mari n-aveau destulă apă să-i stingă inima în flăcări! Și crunt se întoarse la oștire unde, adunând mulțimi mari de tătari, porni ca vântul spre hotarele împărăției. Și unde erau primejdii mai mari acolo soarta
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
Când iei o rochiță pe tine și pleci la o plimbare într-un parc, să ai impresia că rochia ta face parte din peisajul parcului, că ești strâns legată de natură și îmbrățișată de aceasta cu căldură într-o zi răcoroasă de toamnă, sau cu răcoare într-o zi toridă. Rochița pe care o îmbraci trebuie parcă să foșnească precum ramurile copacilor, să fie vaporoasă și să-ți reprezinte tinerețea și entuziasmul vârstei. - Mda, poate aveți dreptate. - Nu că poate, eu
ZBORUL DIN CUIB de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361615_a_362944]
-
liniște profundă se lăsă în camera mică și întunecoasă. O liniște deranjantă pentru Andreea care nu încetă a fi măcinată de gânduri negre. Părea o liniște ce apare întotdeuna în urma unei furtuni. 5 În seara aceia de noiembrie vremea era răcoroasă și bătea vântul, iar Andreea îndreptându-se cu tranvaiul pe Bulevardul Ștefan cel Mare spre casa lui Angelica, își trase gulerul în sus. Se coborî din tranvai cei câțiva zeci de metri până la locuința acesteia. Cerul era senin, iar Andreea
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > MESAJ DE MĂRȚIȘOR Autor: Rodica Elena Lupu Publicat în: Ediția nr. 790 din 28 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Dragii mei, Timpul parfumat, aroma serilor răcoroase și mirajul multicolor al florilor îmi creează, în fiecare an, o stare specială. Sursă incontestabilă de lumină sufletească, primăvara dăruieste un alt veșmânt lumii. Duioșia cerului de primăvară, blândețea păsărilor, îmi renasc toate petalele inimii, reamintindu-mi că iubirea înflorește
MESAJ DE MĂRŢIŞOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351855_a_353184]
-
se îndepărta câțiva metri și se oprea privindu-l cu ochii ei mari și întrebători. Când tata se întorcea spre căruță revenea și ea în apropiere. Așa m-a descoperit și pe mine ascuns lângă cai, tremurând în frigul dimineții răcoroase a sfârșitului de septembrie. Numai o asemenea surpriză nu și-ar fi dorit. Înapoi nu avea cum să se mai întoarcă. Mi-a tras câteva la fund și alte scatoalce după ceafă, plus înjurăturile de rigoare și m-a luat
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
o construcție metalică cilindrică înaltă de vreo cinci - șase metri și cu o platformă în jurul ei la partea superioară, exista la intrare o reclamă mare pe care scria ZIDUL MORȚIIavând desenat un motociclist cum se urca pe pereții metalici. Dimineață răcoroasă dar cu cer senin la Constanța, gălăgie, misiți care tot cercetau prețul la cereale, gură cască și multă lume cu sau fără treabă prin obor. Era duminică, zi de târg și multă lume sosită din toată regiunea. Tata mi-a
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
hotelului Mangalia? Când va trece de releul de la poștă, se va lumina de ziuă. Și luceafărul lui Eminescu astăzi este deosebit, se scaldă direct în mare. Păcat că sunt valuri, altfel l-ați fi observat mai bine cum apare în răcoroasa apă a mării. De altfel, puteți urmări Ursa Mare, Ursa Mică și celelalte constelații în liniște. Doar zgomotul valurilor sparte de dig vă va tulbura contemplarea. Este un cer superb pentru romantici... Păcat că nu este marea liniștită să aveți
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350476_a_351805]
-
-ului. Amândoi eram transpirați din cauza căldurii din restaurant și de la efortul făcut la dans, iar afară era răcoare, așa că Miruna a resimțit din plin schimbarea atmosferică, scuturându-se de frig. Nu mai era temperatura plăcută din incinta salonului, ci una răcoroasă de mai, când uneori, încă mai cade bruma. I-am propus să luăm un taxi, stația fiind în apropiere, însă a refuzat elegant. M-am bucurat de acest refuz, căci eu doream să nu se termine așa de repede această
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350529_a_351858]
-
se îndepărta câțiva metri și se oprea privindu-l cu ochii ei mari și întrebători. Când tata se întorcea spre căruță revenea și ea în apropiere. Așa m-a descoperit și pe mine ascuns lângă cai, tremurând în frigul dimineții răcoroase a sfârșitului de septembrie. Numai o asemenea surpriză nu și-ar fi dorit. Înapoi nu avea cum să se mai întoarcă. Mi-a tras câteva la fund și alte scatoalce după ceafă, plus înjurăturile de rigoare și m-a luat
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
construcție metalică cilindrică înaltă de vreo cinci - șase metri și cu o platformă în jurul ei la partea superioară, exista la intrare o reclamă mare pe care scria ZIDUL MORȚII având desenat un motociclist cum se urca pe pereții metalici. Dimineață răcoroasă dar cu cer senin la Constanța, gălăgie, misiți care tot cercetau prețul la cereale, gură cască și multă lume cu sau fără treabă prin obor. Era duminică, zi de târg și multă lume sosită din toată regiunea. Tata mi-a
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
zilelor și rugina anilor. Copilul meu. Toate răspunsurile s-au ascuns în spatele unui obraz cucerit de lacrimi. Toată energia lui din mișcări, din gesturi, din glasul răsunător, blând - șoaptă de înger, liniștit - zbor de fluturi și îmbietor ca o ploaie răcoroasă de vară peste tei înfloriți, parcă invoca fericirea. Dar fericirea, demult, își găsise adăpost în privirea și în inima lui. Acum, nu mai plâng. Doar ridic Mâinile spre cer - mulțumire: El trăiește clipele și bucuria, Dorul și strălucirea, Dorința și
DOAR LACRIMI ÎN TĂCERE... de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351259_a_352588]
-
falsul entuziasm al gândirilor așa zise pozitive. Dacă azi e soare și lumina te învăluie până în adâncul sufletului, mâine ar putea fi înourat și atunci lumina din interior ar trebui să fie întipărită pe față pentru a putea simți vântul răcoros adus de nori pentru a-ți crea ambianța necesară unui simțământ binecuvântat. Candida privire a florilor ar trebui amestecată cu mireasma parfumului lăsată de urma pașilor îngerești ale sufletelor curate de pe pământ. Azi înseamnă acum, exact în momentul acesta. Mâine
DESPRE AZI ŞI MÂINE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 698 din 28 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351355_a_352684]
-
Poem de Al.Florin ȚENE Imn către mine Căci nu mă cunosc îndeaproape îndelumina, răcoros, povestind din hrisoave râul și cerbul, aerul torturat până când ia forma nopții formă ulciorului formă porții formă piciorului de lut invadat că de lavă. Căci numai astfel lângă umăr. Lângă fântână cu izvoare fără număr lângă lanul de grâu, lângă
IMN CĂTRE MINE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351396_a_352725]
-
radiografie a relației dintre armonia trupului femenin exprimat prin pictură și misterul de dincolo exprimării prin metaforă:” Mâinile mele sunt trunchiuri de arbori/ Pe care mere roșii se coc./ Picioarele mi-s țesute cu spume de val/ Iar algele, mantie răcoroasă-mi sunt. “( Înrădăcinare). Eul poetei în simbioză cu eul pictorului au creiat o mitologie a spiritului proiectat în trupul superb al femeii, în armonie cu peisajul. Privitor la femeia pe malul mării, Eminescu o distinge de “populația de baltă “, cu
POEZIA CULORILOR ÎN ALCHIMIA VERSURILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351581_a_352910]
-
ființei. Cu aceeași pasiune, i-am cuprins tâmplele în palme strângând părul aspru, des, între degete. Amândoi pierdusem controlul, eram in sfere înalte, trecusem dincolo de dimensiunile timpului. Sărutul se adâncea, devenea mai fierbinte decât o noapte tropicală. Eram pe marmura răcoroasă, destinul făcea ravagii cu simțurile noastre. Cu greu ne-am despărțit buzele si ne-am observat cu privirile tulburi. Ne doream mai mult, dar nu se putea, timpul întâlnirii aproape expirase. Tăcerea era mai grea decât membrele noastre când m-
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351608_a_352937]
-
Așteptau sfârșitul, simțeau a lor moarte Care... nemiloasă, venea înspre ei; Se ducea speranța cu a ei scântei Cerul era-n flăcări, oamenii jeleau, Apa dispăruse, de sete piereau... Cumpăna coboară, trage ceru-n jos, Iar găleata ajunge la loc răcoros. Picături de viață ia-n trupul ei ei. „Cumpăna scoate apa ca să bei... Vă-nchinați!... iar sunteți scăpați.” Le zice,-nțeleptul celor însetați: Găleata, cuminte, face drumu-ntors, Din adâncuri scoate argint luminos, Stropi de apă vie pentru muritori, Și stă
CUMPĂNA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346608_a_347937]