641 matches
-
Verona. Am spus că acești prinți fac o greșeală fortificîndu-și reședința, iar motivul e simplu: ei nu sînt în situația de a putea fi asediați de cei asemeni lor, deoarece vecini mai puternici decît ei se amestecă mai întîi în răfuiala lor, apoi le propun o mediere pe care n-o pot refuza: nu depinde de ei acest lucru. Astfel, în loc de vărsare de sînge, o trăsătură de condei pune capăt disputei. La ce le-ar mai servi fortărețele? Chiar dacă ar fi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
vîntul vieții. Cel care ajutase fundamental la asta fusese, fără voie, tatăl meu, despre care domnul Pavel știa cîte ceva, ca În orice oraș de provincie, și cu care vorbise de atîtea ori. Acum, spre accentuarea vîrstelor, Își rostea „superior” răfuielile cu un sistem care-i „mîncase - spunea - douăzeci de ani de viață”. Retrași În camera alăturată, În timp ce femeile rămaseră să-și continue dulcea lor vorbărie, el, picior peste picior, rosti simplu: - Nu mai mi-e frică, domnule judecător. De aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
deci nici urmărirea lor ulterioară nu va putea avea loc. Știi ce va fi la sfîrșitul acelei perioade? Haosul! Mai mult chiar: Nimicul. Toate magazinele sparte, jefuite, băncile la fel, de asemeni casele, omoruri, rezultatul a fel de fel de răfuieli, Întreaga funcționalitate a societății, adică a statului paralizată, la cheremul unei minorități acționînd În dominația instinctelor primare. Asta numai Într-o lună de libertate anarhică, dar și În mai puțin de o lună. Cum s-ar mai relua procesul firesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Fiecare doctrină pretinde că e cea mai bună. - Nu judec deocamdată doctrina, ci modul de aplicare și consecințele acesteia. Pentru ce e nevoie de teroare, mă Întreb, de temnițe, de Închisori, de execuții, cele mai multe - sute de mii - chiar fără judecată. Răfuiala directă cu supușii, uciderea sau Înspăimîntarea acestora. În aceste cazuri tribunalele au fost ocolite, tocmai pentru că oamenii erau vădit nevinovați, iar reacția puterii odioasă. De ce a fost și este Încă nevoie de toate acestea? - Uiți că mijloacele fac parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ar putea cataliza pe scriitori? Adineaori, la publicitate, am aflat cum poți fi de trei ori femeie bînd Alexandrion și bărbat de 4x4 cu Bergenbier, dar leacul contra dihoniei nu-l știu. Relații agreabile? Goethe-Eckermann? Poveste! Amorul propriu dă în răfuială una-două. Ce Preda mea? Ce Sorescu meu? Ce DRP-ul mamei lui? "Zdamăsii" de Cezar Ivănescu! Fiecare face sindrom alergic la fiecare: la cartea celuilalt, la revista celuilalt, la ideile celuilalt. Are în buzunar un cocktail Molotov ori măcar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Makarenko, asistentă la secția de l-bă germană de la Univ." Un "organ de drept" a pus punct șirului de jalbe. Poate și pentru că Scarlat Carp se avea bine cu Leonte Răutu. Mai bine decît Mistrie: îl alinta Leonea. "E o răfuială personală. Nu interesează Partidul". Vocea mea de-a doua vrea și ea să pună punct: "Ai intrat la ananghie din cauza acestui Mistrie și-l transcrii în cheie grotescă, Iordana. Încheie!" Nu, nu vreau, nu trebuie să închei. Nici nu dețin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în orice clipă să iște un incendiu. Ea nu putea suporta gândul că îna va avea un copil de la Alex pentru că socotea că acesta ar fi fost un drept intangibil al ei. Zi și noapte lucra la un plan al răfuielii. Cum, în ce fel nu știa încă, dar având de partea ei pe Cel care nu îndeamnă oamenii la bine, nu se putea să nu poată găsi o soluție care i-ar fi potolit setea de răzbunare. În mod voit
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
urmă, săgetîndu-l cu o privire urâtă, deși cu același glas: ― Nu te uităm noi nici pe tălică, n-ai grijă, nea Cristache!... Ne-om socoti după cuviință, numai să-ți vie rîndul! Că de-acu n-om mai zăbovi cu răfuielile, fii pe pace! Oamenii dimprejur, care râdeau, care bombăneau. Cârciumarul păli și bâigui foarte răgușit: ― Da cu mine ce-aveți, măi Petrică băiete, că doar... Petre îl împinse la o parte, fără răspuns, zicând către Toader Strîmbu: ― Bine că veniși
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să mai puie mâna, de-ar trebui! Bătrânul de adineaori, care se vârâse în față, zise iar tînguitor: ― Văd că umblați și faceți, și de noi n-aveți grijă, măi flăcăi!... Apoi așa... ― Taci mulcom, moșule, că avem întîi niște răfuieli, dar pe urmă om face noi cum o fi mai bine, cu toții! zise Petre cam țanțoș, ca un cocoș tânăr când se gătește să cânte. Grupul porni în sus, spre Lespezi. Numai Toader Strâmbii cu toporul și Chirilă Păun cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
glasu-i moale, obișnuit, și vorbind urcă cele patru trepte ale cerdacului, sprijinindu-se în bățul nou, încă verde, ce-l avea în stînga: ― D-apoi ce poftesc dumnealor au să-ți spuie singuri, că au gură, dar eu am o răfuială mai veche pentru Gherghina cu tâlharul ăsta, care... Ajunse în cerdac și, când rosti vorba "tîlharul", se repezi la Aristide, care ședea aiurit și cu un zâmbet nepriceput pe buze, și-i trăsni peste obraz o palmă atât de zdravănă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
așadar pe Nipru. Lipsiți de provizii, cumanii au cerut pecenegilor, participanți și ei la expediție, o parte din pradă, dar aceștia au refuzat, urmarea fiind atacul cumanilor asupra pecenegilor. Apoi cumanii au revenit la nordul Dunării cu intenția unei noi răfuieli cu pecenegii aflați aici. Unele grupuri (triburi) cumane urmăreau stabilirea în sudul Dunării, pe pământ bizantin, dar, intuind pericolul pe care l-ar fi reprezentat așezarea lor pentru Imperiu, împăratul Alexe Comnenul a refuzat inițial alianța cu ei împotriva pecenegilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
înțeles c-a expus, cu succes, cu multe lucrări vîndute, la cea mai mare galerie din New York. După care, prematurul final. Păcat! A fost, repet, un geniu. Un geniu care, la un teatru din nord-estul țării, a semnat scenografia piesei Răfuială; un text minor, scris la comandă, despre răscoala din 1907!... Un actor român care, cică, i-ar fi sucit capul divei Bardot! 1982-1985. Fiind angajat la Timișoara, vreau să profit de trecerile mele prin capitala Banatului și să-l cunosc
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
un cîne, Ce-i dai și cu piciorul și după ce-l dezmierzi: O, rîde-mă, o, cască-mi în față... tu mă pierzi!"194 Nu se poate nici măcar presupune că poetul ar fi putut scrie, la Ipotești, această să-i zicem răfuială erotică cu Veronica Micle, mai ales în împrejurările pe care acum le cunoaștem. Mai tîrziu, da, însă la Iași. Pe de altă parte, nu este corespunzător numele de "ciclu veronian"195, în care Perpessicius a cuprins poeziile lui Eminescu publicate
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
incluse în sumar suferă totuși de lipsă de măsură, de spirit partizan și de inegalități de abordare. Așa se explică de ce articolul consacrat sieși se dezvoltă pe un număr de coloane în exces, luând un aspect pronunțat autobiografic și de răfuială cu unii contestatari ai săi, iar altul, de pildă cel despre Gheorghe Grigurcu, conține numai date biografice sumare, nu menționează nici o lucrare, examinarea propriu-zisă a magistraturii critice exercitate de acesta peste trei decenii reducându-se la concluzia că „va rămâne
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290455_a_291784]
-
balaurul adică șarpele vechi ca simbol al vechiului Dumnezeu pe care Ioan îl numește Satana și fiara erau stăpîni pe curte unde și-au făcut de cap patruzeci și două de luni. Știm că Ili/Iisus a avut mai multe răfuieli cu vînzătorii de animale pentru jertfă din curtea Templului din Ierusalim și tot pe acolo au încercat iudeii de mai multe ori să-l găbjească. Să ne dumirim, Neamurile au fost prin reprezentanții lor vizitatori tenace în Ierusalim pînă ce
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
înzestrat, însă cunoscut într-un cerc restrâns, face parte din Grupul Sigma, alături de Liviu Antonesei, Dan Petrescu, Valeriu Gherghel ș.a. Abandonează la un moment dat lirica, dedicându-se exclusiv prozei. Va debuta editorial cu romanul Zile sălbatice (1992), urmat de Răfuială în oraș (1992). Culegerea Natașa blues (1998) conține proză scurtă, scrisă la mari intervale de timp, iar volumul Iulia (2002) grupează câteva povestiri și ediția a doua a romanului Răfuială în oraș. Încă din romanul Zile sălbatice S. apare ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289829_a_291158]
-
Va debuta editorial cu romanul Zile sălbatice (1992), urmat de Răfuială în oraș (1992). Culegerea Natașa blues (1998) conține proză scurtă, scrisă la mari intervale de timp, iar volumul Iulia (2002) grupează câteva povestiri și ediția a doua a romanului Răfuială în oraș. Încă din romanul Zile sălbatice S. apare ca un prozator matur, cu o scriitură alertă, decisă și lipsită de zorzoane. O dublă ambiguitate însoțește identitatea personajelor: naratorul poate fi considerat a fi, până la un anumit punct, scriitorul însuși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289829_a_291158]
-
între jurnal și roman, personajul-narator duce o viață sfâșiată, prinsă între destinele obsedante ale unor cărți începute și abandonate și un cotidian agitat, amestec de adaptare și de rezistență, de evazionism și înfruntare, atmosferă atât de caracteristică în lumea comunistă. Răfuială în oraș împrumută, cu o mare dexteritate, formula policier-ului, dar e un roman politic în esență, cu referent clar în lumea românească actuală, a fragedei democrații autohtone, în care aproape orice se poate întâmpla. Dacă prima jumătate a narațiunii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289829_a_291158]
-
sunt asimilate de o viziune generoasă asupra omului, în care și miraculosul își păstrează un loc al său, în pofida răului care îl asaltează, ca într-o cursă delirantă. De aici, poate, și dramatismul acestei proze. SCRIERI: Zile sălbatice, Iași, 1991; Răfuială în oraș, Iași, 1992; Natașa blues, Iași, 1998; Iulia, Iași, 2002. Repere bibliografice: Andreea Deciu, Diletantismul la profesioniști, RL, 1992, 18; Ioan Holban, Salonul refuzaților, Iași, 1994, Liviu Antonesei, Jurnal din anii ciumei, Iași, 1995, 135; Alex. Ștefănescu, „Natașa blues
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289829_a_291158]
-
necesare existenței, să se apere și să-și constituie propria familie. La nivel de națiune șeful statului avea putere absolută și discreționară. Întreaga structură legislativă oferea cadrul necesar pentru stimularea și întreținerea viciilor de proprietate, dominație și subordonare, de aici răfuielile sângeroase dintre familii și războaiele de jaf și cotropire care au zguduit omenirea în antichitate și epoca medievală. După revoluția franceză, legislația civilă adoptă principiile liberalismului și se structurează în trei părți; constituția care delimitează proprietatea teritorială, forma de organizare
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
trecutul dificil și de recuperare și prezervare a memoriei fărădelegilor trecutului. Strategiile de confruntare frontală și asumare a trecutului diferă, la rândul lor, în funcție de modul de abordare a trecutului. Pot fi identificate cel puțin două asemenea strategii confruntaționiste: a) stăpânirea/răfuiala, care se ramifică la rândul său în i) criminalizarea trecutului, și ii) demonizarea trecutului; și b) asumarea reflexivă a trecutului prin perlaborare. Acestora li se poate adăuga o a treia posibilă modalitate de gestionare a trecutului în memoria colectivă, sub
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
instituirea amneziei programate politic, în special prin decretarea de legi ale amnistiei, prin care elita politică încearcă să "îngroape" trecutul dificil în uitarea colectivă. Elocvent în acest sens este exemplul furnizat de gestionarea trecutului franchist în Spania post-autoritară. În locul unei "răfuieli cu trecutul" dictatorial care a durat 36 de ani (de la sfârșitul războiului civil câștigat de "naționaliștii" generalului Francisco Franco împotriva "republicanilor" comuniști din 1939 până la moartea sa survenită în 1975), elita politică post-franchistă a optat pentru "instituționalizarea uitării" (Grosescu și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Starea noastră administrativă în ziarul Steaua", semnat Herodot, care nu încăpea în pagina întâi și care încerca să-i pună la colț pe conservatorii din localitate, acuzați de restabilirea despotismului... Cât despre Herodot, odată cu apariția ziarului „Steaua", avea teren de răfuială număr de număr cu opozanții, cu „Gazeta polițienească", cum o numeau cei de la Paloda. Dintre membrii colectivului de redacție de la Steaua enumerăm: Constantin Calmuschi, revizorul școlar al județului Tutova, mai bine zis primul redactor al Stelei. Alături de el: Mitrachi Chiricuță
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
dorinței de idealizare. Însă În procesul trecerii de la realitate la ficțiune, și apoi de la ficțiune la realitate, subzistă doar o vagă percepție a spațiului idealizant. Chiar dacă lupta cu biograficul poate fi percepută În termenii unei bătălii a monștrilor, a unei răfuieli Între tensiunile nerezolvate, pulsiunea jurnalului va fi una scăzută: ea modulează și modelează informul și brutalitatea existenței. Barbara Johnson vedea, ca posibilă metaforă a literaturii biografice, nașterea lui Frankenstein, În romanul lui Mary Shelley. Există, fără Îndoială, un Frankenstein reprimat
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
toate ocolurile prin diverse forme ale trecutului, există și un viitor al jurnalului. Un timp corespunzător timpului recitirii. El obligă scrisul la o mai mare atenție, chiar În cazurile autorilor ce rămân „la prima mână”. Viitorul introduce o altă perspectivă. Răfuiala scriitorului nu mai vizează doar neputințele, vizează și virtualitățile. Vocația de addenda corrige a jurnalului Începe să acționeze În dublu sens. Rescriind, din perspectiva prezentului, evenimentele, el le și manipulează, sub presiunea unui viitor incert, dar presimțit. A unui viitor
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]