1,185 matches
-
Noi, copiii, întindeam mâinile în lateral și ne învârteam până cădeam ca din cer, cu aripile strânse ușor pe lângă trupurile noastre mici. Și timpul își vedea liniștit de drum, sfărâmând în dinți noi anotimpuri. Când se topeau zăpezile, un strigăt răgușit rupea liniștea satului în mii și mii de fâșii. O prezență insistentă îmi deschidea cu grijă ochii să o las să-mi intre în piept să-și bată ultima oară ritmul doar pentru câteva clipe. Era moș Caletcă, un fel
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
nopții... Sicriul e gol. Chipul lunii se sfarmă peste trupurile noastre sprijinite în colțul zorilor. Așteptăm cortegiul înfrigurat. Le strig prietenește: -Hai , prieteni! Luați-vă fanfara hodorogită! La crâșma lui Firman am comandat vinul cel mai vechi pentru gurile voastre răgușite, mai vechi decât oasele mele . -Trei viței din bătătura au fost sacrificați pentru efort... Dar parcă nu m-aud și strig cu palmele la gură: -Nu mai mâncați stelele și nu vă atingeți de lună! Noi vom pleca... dintr-o
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
nu se mai termina! Nu mi se mai întâmplase niciodată așa ceva! Paralizată, m-am încleștat de umerii lui, în timp ce tot trupul mi se contracta sub valurile de plăcere. Apoi, Luke a început să respire din ce în ce mai greu, să scoată niște sunete răgușite și să geamă, cotropit de plăcerea orgasmului. Ah, Rachel! gâfâia el cu mâinile înfipte în pletele mele. O, Rachel! Apoi, liniște! Luke zăcea prăvălit peste mine. Pielea i se făcuse de găină, iar capul și-l așezase în scobitura umărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ai crescut? Neil a fost de acord. Și mama ta? l-a presat Josephine. Mi se pare că ții foarte mult la ea. O umbră dureroasă a trecut peste chipul lui Neil. —Așa e, a răspuns el cu o voce răgușită și foarte emoționată care m-a surprins. Crezusem că Neil nu se iubește decât pe el. Că atunci când are orgasm își strigă propriul nume. —Și ea bea? Nu. — Nu bea împreună cu tatăl tău? — Nu, nu era așa. Mama încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cealaltă. îl auzeam cum încerca să respire normal, dar îmi dădeam seama că se chinuia. Apoi a venit vremea să mă ocup de nasturii de la blugi. Nu pot, nu pot, m-am gândit paralizată de panică. —Rachel, am auzit vocea răgușită a lui Luke. Nu te opri... Ținându-mi respirația, am desfăcut primul nasture. Apoi pe următorul. Și tot așa. Când am terminat de desfăcut toți nasturii, am rămas nemișcată, așteptându-l să-mi spună ce să fac în continuare. —Uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sigură că urma să primesc ceea ce-mi doream. —Vezi baia aia mare de-acolo? mi-a arătat el în timp ce corpul aproape că i se atingea de al meu într-un fel foarte incitant. Da, am răspuns cu o voce răgușită, urmărind linia brațului lui întins care-mi indica o fereastră luminată. Chris n-a venit mai aproape de mine, dar nici nu s-a îndepărtat. Dacă respir profund, pântecele meu l-ar putea atinge pe al lui. Două persoane au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la care eu o dusesem, dar unde s-a întâlnit cu curvele alea cretine - scuze - Helenka și Jessica. Care au invitat-o să meargă acasă la ele. Și cum te-ai simțit? l-a întrebat Josephine. —Nasol, a răspuns Luke răgușit. M-am simțit nasol. îi era rușine cu mine. Eram ceva de care se putea dispensa, o persoană pe care poți s-o arunci la gunoi. înțelegi? Era o senzație groaznică. Pentru o clipă, m-am simțit ca naiba. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu pantalonii îngrozitor de evazați. Arăta extrem de grotesc și, ca să înrăutățească și mai tare lucrurile, fuma o țigaretă lungă și subțire, plasată într-un portțigaret lung și subțire, iar gura femeii era de un roșu sclipitor. — Dragul meu penis, murmură ea răgușit, unduindu-se. Vino-ncoace! Am de gând să-ți sug sfârcurile până când o să mă faci să am orgasm oral. Wilt se răsuci pe călcâie și o luă la fugă în jos pe scări. Javra era beată. Era într-una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
în cădere. Strivită. Nu mai are cum să se înece cu alea douăzeci de tone peste ea. Altfel de ce n-a zis ceva? — Și dac-ar fi zis, ar fi contat în vreun fel? întrebă șeful de echipă cu glas răgușit. Tu tot ai fi continuat să verși cimentul. — Bun, dar în primul rând cum de-a ajuns acolo jos? întrebă șoferul, încercând să schimbe subiectul. — De unde pula mea să știu eu?! Probabil că o fi căzut... — Și după aia bănuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
un final, Wilt se fălise cu faptul că, din lipsă de dovezi, n-or să fie niciodată în stare să-l aducă în fața tribunalului, Flint îi răspunsese magnific. — O, cum să nu! O s-o facem! zbierase el cu o voce răgușită. Dacă a mai rămas măcar o bucată de plăcintă din producția de atunci, o s-o găsim și când o s-o facem, băieții de la laborator or să... — ... găsească doar carne de porc în ea, zise Wilt înainte de a fi târât înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și cu chipul răvășit. Era îmbrăcată în ceva ce aducea cu un lințoliu. Părintele St John Froude o privi și simți cum e cuprins de o groază tot mai puternică. Apoi se lăsă în genunchi. — Să ne rugăm, murmură el răgușit. îngrozitoarea apariție se prăbuși greoi în față, strângându-și lințoliul în jurul pieptului. Cei doi îngenuncheară și se rugară împreună. — O verificare? Ce dracu’ vrei să spui cu „o verificare”? zise inspectorul Flint, care obiecta cu îndârjire la ideea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
curs de amenajare, proaspăt văruit. Ieșiră pe terasă, sub coroana bătrânului arbore. Se atinseră. Irina făcu o mișcare speriată, de retragere. Reintrară în camera goală. Se așezară. Față în față. Se priveau. Buzele ei groase, uscate. Ochii cocliți, glasul gros, răgușit. Se priviră. Privirea ei voalată, dilatată. Un fel de transă dureroasă. Mâinile mici, ezitând, sub cămașă, llin, lin, tremurând, tremurând. Privirea adâncindu-se, îndurerată, incendiată. Mai avu timp să vadă pervazul alb al ferestrei, paharul greu, de cristal, înroșit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
gri, jachetă de lână tricotată, albastră. Ochelari, nas lung, păr puțin, încâlcit. Întindea o mână mică, umedă, cu unghiile tăiate până la carne. — Ați venit, desigur, tot pentru noua lege. Este o măsură de stat, n-o pot discuta... Vocea era răgușită, ruginită, dar blândă și obosită. Știți, eu nu vreau decât să... Dacă vreți să știți părerea mea personală, strict personală, o părere particulară, nu oficială... eu am aici o funcție, reprezint Asociația. Dar ca om, să spunem, părerea mea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
știi. I se luase, pur și simplu, printr-o singură mișcare, orice șansă. Era inteligent, era vital Matus acela, dar asemenea calități nu erau suficiente pentru prințesa din basme, așa credea prostul de Tavi. Da, da, înțeleg, murmura, în sfârșit, răgușit, profesorul. Doamna Venera împinse tava spre profesor. Tolea ridică, automat, ceșcuța, se aplecă, zăpăcit, sorbi. Venera retrase tava, ridică, la rândul ei, ceșcuța de cobalt, sorbi, o puse înapoi pe farfurie. Tot palidă, volubilă, scuipând repede repede cuvintele. — Regret că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pună piciorul pe prima treaptă a scării, auzi, în spatele ușii, unuruit, încă unul. După câteva clipe de tăcere, iarăși, crescendo. Lătraturi înăbușite, ca o tuse adâncă, neagră. Mormăiala morocănosului Tavi nu înceta, dar rămase în aceeași scăzută tonalitate. O furie răgușită, sufocată, mocnită. Să se întoarcă, să nu se întoarcă... cine știe ce se mai întâmpla în bizarul cuplu. Renunță la orice inițiative suplimentare, coborî grăbit în stradă. Duminica rămase închis în casă. Scosese telefonul din priză, nu răspunse când domnul Gafton ciocăni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ar trebui să-ți urez. — Poate că știți. Știți destule... prea multe. Dar nici ceea ce știți nu v-ar ajuta. Urați-mi să trăiesc într-o epocă neinteresantă... Irina îl privește. Verdele tulbure al privirii ei îl intimidează, vocea ei răgușită și arsă îl intimidează. — Poetul acela oriental, doar știți... se ruga zilnic pentru asta. Să-l ferească cel de sus de o epocă interesantă . Câtă dreptate avea, câtă dreptate... — Poate că n-ai suporta. N-ai suporta. Ai suporta greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
educația fusese înăbușită în fașă. Sora lui cânta foarte bine. Avusese dintotdeauna o voce bună, dar acum că se maturizase și plămânii suportaseră atacurile gudronului și fumului a cincizeci de mii de țigări, căpătase ceva nou și convingător, ceva profund, răgușit și senzual, o candoare dureroasă și dură, care te îndemna să te așezi mai bine pe scaun și să asculți cu atenție. Pe Tom, toate acestea îl încântau, dar îl și speriau. În interval de o lună, Aurora s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pistruiată, cu brațe cărnoase și o strângere de mână care-ți zdrobește oasele. Dă pe-afară de siguranță, umor și bunăvoință. Poate puțin prea mult chiar, dar la ce te poți aștepta din partea unei învățătoare? Are o voce puternică și cam răgușită, dar îmi place că pare mereu gata să râdă, pare că nu se teme de mărimea personalității ei. Hotărăsc că e o fată competentă și activă, fără îndoială bună la pat. Nici drăguță, dar nici nedrăguță. Ochi albaștri, radioși, buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nu îmi stau în fire, dar încă mă resimțeam după conversația cu Dryer, care mă consumase mai mult decât aș fi crezut. Pe parcursul confruntării, îmi asumasem rolul durului și mă repezisem la el cu o agresivitate care îmi dăduse tonul răgușit al unui gangster dintr-un vechi film de mâna a doua. Nu că Dryer nu merita un astfel de tratament, dar, până când cuvintele nu-mi ieșiseră din gură, nu știusem că sunt capabil de atâta asprime, de atâta brutalitate. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Cu cineva drăguț? —Foarte drăguț, recunosc rânjind ca motanul de Cheshire. Superb de fapt. —O, mai spune-ne. Amy e încântată. E clar că bărbații reprezintă unul din subiectele ei preferate de discuție. —E pilot? Sigur că nu, râd eu răgușit. Doamne... cum ar fi... hahaha... Aștept să mi se alăture și să izbucnească în râs, dar n-o face. Fata arată de parcă ar fi fost rănită de moarte. Zâmbetul i-a dispărut de tot. Vai, vai, sigur am atins un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și se așterne tăcerea, Întreruptă când și când de sunetul băuturii de afine prelingându-se pe podea. Mă holbez la Doug Hamilton, roșie la față și cu tot sângele pulsându-mi În urechi. Te rog... spun și-mi dreg glasul răgușit. Nu-i spune șefului meu. După toate planurile pe care mi le făcusem, am dat-o În bară rău de tot. Îmi târăsc picioarele Încălțate În pantofi cu toc de-a lungul sălii de așteptare centrale a aeroportului, În ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
datele... Îmi Întinde o bucățică de hârtie și o iau, străbătută de un val subit de Încântare. În clipa În care se Îndepărtează, ridic telefonul cu un aer sobru și formez numărul lui Connor. — Hei, Connor, spun cu un glas răgușit. Vino până la arhivă. Trebuie neapărat să-ți arăt ceva. — Ce anume ? Tu... vino, zic , simțindu-mă ca Sharon Stone. Ha ! Sex la serviciu, păzea că vin ! Mă grăbesc cât pot de tare pe hol, dar, În momentul În care trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
el. Trebuia să mă găsească așezată cu fundul pe un teanc de cărți, pe care aveam de gând să-l aranjez rapid, cu picioarele Încrucișate și cu fusta ridicată un pic, seducător. Ei, asta e. — Bună, zic, cu același glas răgușit. — Bună, spune Connor, Încruntat. Emma, ce e chestia asta ? Am o dimineață foarte plină. — Am vrut doar să te văd. Cât mai de aproape. Împing ușa cu un gest de abandon total și Îmi cobor degetul de-a lungul pieptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
uit la ea siderată. — S-a răzgândit ? — Da. — Deci... Înghit În sec. Deci e aici ? — Evident că e aici ! spune Katie râzând. E sus. Fără veste, picioarele nu mă mai ascultă deloc. — De ce... Îmi dreg glasul, care a devenit ușor răgușit. De ce s-a răzgândit ? — Cine poate ști ? Katie ridică din umeri. El e șeful. Poate să facă orice vrea, nu ? E un tip foarte cu picioarele pe pământ, după părerea mea. Bagă mâna În buzunar și scoate un pachet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
vis. — Trebuie să plec, Emma. Salivez de dorință. Încă Îi mai simt pielea lipită de a mea. Tremur din tot corpul. Nu ne putem opri aici. Pur și simplu nu se poate. Nu pleca, mă trezesc spunându-i cu glas răgușit. Mai stai măcar o jumătate de oră. Ce naiba Îi sugerez aici ? S-o facem În spatele unui tufiș ? Sinceră să fiu, da. Oriunde se poate. N-am fost În viața mea atât de Înnebunită după atingerea unui bărbat. — Nu vreau nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]